Parcul din Roman - Oaw?

TIPĂREȘTE

Intamplator am oprit in parcul din Roman venind dinspre Bucuresti. Cei ce doar strabat orasul, ocolind aglomeratia din centru si alegand artera ocolitoare, stiu ca nu prea te atrage acest oras sa opresti la ceea ce vezi pe varianta si locurile pe unde serpuieste ruta ocolitoare. Dar m-am inselat.

Cum ala mic al nostru avea nevoie la baie si noi, din modestie, nu am cumparat o masina cu toaleta ca optiuni, am oprit in zona parcului sa rezolvam problema mezinului.

Unde? La restaurantul din parc, unde am gasit o bunaintelegere din partea personalului, intrerupand intreaga familie de la oportunitatea de a merge cu geamul deschis pentru a se usca pantalonii mezinului. Dar asta e, poate avem noroc alta data, cu alta ocazie.

Dar sa revenim la oile noastre... Parcul din Roman il mai vizitasem cu ceva ani in urma si ramasesem cu un gust amar... foarte amar. Pustiu... doar trecatori grabiti spre gara, insalubru, paragina la tot pasul, alei ramase de pe timpul raposatului, banci ponisite puternic si vopsite natural in albul specific rezultat din marcarea teritoriului de catre ciorile ce populau parcul. Gunoaie, balarii ca intr-o padure virgina... si ce ma uimise atunci, pe copaci erau pancarde batute simtitor in cuie in care era specificat vizibil: "Sector destinat curateniei pentru Scoala generala nr. 5 ,8, 9, Liceul... etc". Autoritatile asteptau sa vina scolile sa faca curatenie in parc. Rusine si manevra comunista. Elevii participa benevol prin programe extrascolare la ingrijirea mediului, nu au sector ca in armata.

Ma asteptam sa revad aceeasi imagine ca atunci, insa am ramas surprins placut. Parcul a devenit parc si nu o padure uitata. A suferit o modernizare completa, uimitoare. Alei pavate frumos, mobilier urban la tot pasul, curatenie exemplara, repopularea intregului teritoriu al parcului cu gazon frumos tuns (in balariile de atunci nici nu stiam ca este atat de mare acest parc), un muzeu al stiintelor naturii construit nou, un rond cu busturile marilor scriitori ce inconjoara o fantana arteziana superba, un loc de joaca pentru pitici cu bun simt, o mini gradina zoo cu caprioare, pauni, rate, etc, un teren de minifotbal pe gazon artificial unde isi intreceau puterile in injuraturi doua echipe zgomotoase, terenul fiind langa locul de joaca iar copiii erau supusi auzului la chestii din alea ce povestesc despre mama si partile intime, dar aici e vorba de educatie nu de parc, apoi am descoperit un lac amenajat superb... superb, extrem de mare, ingradit complet cu gard rustic, o fantana gheizer in marime mare, o insula destinata lui Brancusi cu pod de trecere in arc de cerc si cu sclupturi in copie micsorata dupa Coloana si Masa, cu alta insula populata cu lebede, rate, gaste, pauni si fel de fel de pasari, fara acces la ea. Pasarile traiesc intr-un mediu natural, fara interventia omului si folosesc lacul in voie, dupa care revin pe insula. Aici am vazut familii de lebede cu bobocei dupa ele, defiland in fata aparatelor foto si a uimirii celor mici. Apoi alta insula frumos amenajata cu o cascada ce curge pe deasupra aleii ce face urcarea in spirala pe insula. Frumos, insula amenajata recreerii, cu mese si banci la tot pasul, cu un platou pentru panorama. Fata de alte locuri in care am vizitat pasari, unde parca li se vedea in ochi tristetea si acea plimbatura de dute-vino pentru a gasi o gaura sa scape, aici am observat ca se comporta natural, sunt active si "zburda" pe intreg lacul.

Lacul este populat si cu barci de agrement si hidrobiciclete, iar pasarile nu sunt speriate. O plimbare costa 10lei, cer buletinul lasat amanet, dar merita.

Fata de alta data, parcul este ticsit de oameni, copii, biciclete, role, animalute de companie, rasete si voie bune, cu toate ca nu este in centrul orasului ci la periferie, iesirea spre Iasi.

In rest buticuri casute cu de toate, inghetata, gogosi, biciclete, triciclete, etc de inchiriat, ponei, un foisor modern ca acela destinat fanfarelor, probabil canta vreo fanfara... noi am gasit un grup numeros de copii insotiti de doua maicute ce cantau la chitara si mandolina, asezati pe caldaram in cerc melodii extrem de frumoase si pline de emotiile copiilor ce cantau in fata unui public strans din trecatori.

Am ramas surprins de schimbarea in bine a parcului. In plus, in centrul parcului este un restaurant complet modernizat unde am servit o pizza facuta parte peste parte ca coltunasii, foarte buna. Nu am mai mancat niciodata, nicaieri asa forma data unei pizza.

Am aflat ca in ultimul timp s-au schimbat multe in oras si am fost sfatuiti sa mergem si la un complex de agrement nou deschis, parca Moldova din cate am retinut, unde au si o hidrocentrala, stranduri, etc. Poate cu alta ocazie rezervata doar pentru orasul Roman.

Ca concluzie, am ramas placut surprins in bine, realizand faptul ca o parere negativa stabilita se poate schimba in timp in una pozitiva. Recomand o oprire in parcul din Roman, noi ne-am simtit foarte bine, iar la plecare am reusit cu greu sa luam mezinul de acolo.

Poate sunt si minusuri, dar noi nu le-am observat sau nu am fost veniti sa cautam acul in carul cu fan.

Daca cei ce locuiesc acolo aveau zambetul pe buze in acel parc si totul era invaluit in bunastare, cine suntem noi sa cautam nod in papura?

A, era sa uit... am vazut o multime de veverite jucause in copacii parcului ce nu se sfiesc sa vina cand la dai ceva de rontait.

Recomand si iar recomand, dar atentionez ca asta este doar parerea mea, a altora nu o pot sti. Fiecare cu parerea lui.

Am plecat mai departe, destul de relaxati si cu pantalonii mezinului uscati.

Ce poate descoperi omul cand il deranjeaza o nevoie fiziologica!?

---

VIZUALIZĂRI: 3393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI