Hanul Ancutei

TIPĂREȘTE

Paşii sau mai bine zis maşina ne-au dus pe meleaguri de poveste şi chiar ne-au introdus în poveştile spuse la gura sobei stând cu un pahar în faţă, ascultând şi savurând povestea. Locul despre care o să vorbesc se numeşte Hanul Ancuţei.

De multe ori am oprit la acest han pentru a mânca dar era pentru prima dată când am oprit să ne cazăm. Am parcat maşina în faţa hanului apoi ne-am îndreptat spre recepţie pentru a verifica dacă sunt camere libere. Ni s-a spus că au trei camere libere, am fost însoţiţi de o cameristă pentru a le vedea, urmând să facem formalităţile de cazare dacă ne hotărâm să ramânem. Lucru care ne-a impresionat în mod plăcut încă de la început a fost faptul că toţi angajaţii erau îmbrăcaţi în costume populare.

Hanul Ancuţei amplasat la marginea drumului naţional DN 2, pe drumul Roman – Suceava, la 28 de kilometri de Roman. Coordonatele GPS ale locaţiei sunt următoarele: 47.0995791,26.6973305

Hanul este cunoscut de toată lumea datorită poveştilor scrise de Mihail Sadoveanu, care spunea despre han “ Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, – era cetate. Avea niște ziduri groase de ici până colo, și niște porți ferecate cum n-am mai văzut de zilele mele. Pe lângă adăpost, hanul oferea oamenilor și prilej de petrecere. În cuprinsul lui puteai oploși oameni, vite și căruțe și nici habar nu aveau din partea hoților… Porțile stăteau deschise că la Domnie. Și prin ele, în zilele de toamnă, puteai vedea valea Moldovei cât bătea ochiul și pâclele munților pe păduri de brad până la Ceahlău și Halauca. Iar după ce se cufundă soarele înspre tărâmul celălalt și toate ale depărtării se ștergeau și lunecau în tainice neguri, – focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale ușilor și ferestrelor zebrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, și porneau poveștile… ”

După cum scrie pe uşa de la intrare, hanul a fost construit în anul 1718, oferind loc de popas pentru negustorii ce călătoreau către Roman, Suceava sau Iaşi. Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36,2 metri şi o lăţime de 15,7 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Avea două porţi din lemn de stejar, una prin care intrau carele şi alta prin care ieşeau. Porţile din stejar erau ferecate cu zăvoare duble şi drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici şi zăbrelite. Carele erau aşezate lângă poarta de ieşire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutreţului. Hanul dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâşmari, una pentru hangiu, două camere de odihnă şi grajdul. În forma sa originală, Hanul Ancuţei a existat până în anul 1943, când proprietarii l-au demolat în cea mai mare parte pentru că nu puteau plăti impozitele şi nici nu avea posibilitatea materială de a-l întreţine, păstrându-se din vechiul han numai podeaua şi beciul. În anul 1967 pe locul vechiului han a fost ridicată o nouă construcţie, care respecta linia tradiţională şi arhitectura specifică secolului al XVIII-lea şi care a căpătat aceeaşi destinaţie de han, tocmai pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc. Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o înfăţişare autentic românească.

Cam aceasta este istoria hanului, revenind la vizita noastră, după ce am văzut camerele am coborât la recepţie, care se află în imediata apropiere a intrării în han, am plătit cazarea apoi am primit cheia de la cameră. Camerele sunt aplasate la etajele superioare ale clădirii (un etaj şi mansardă). Hanul Ancuței dispune de 16 camere, dintre care 10 cu pat matrimonial, 4 camere cu pat simplu și 2 camere cu câte 2 paturi. Toate camerele păstrează atmosferă pitorească din poveștile lui Sadoveanu, care fac din acest han un popas potrivit pentru odihnă și relaxare.

Camera

Am ales o cameră cu ferestrele spre curtea interioară, pentru a evita posibilul zgomot produs de maşinile care trec pe drumul naţional. Toate ferestrele au obloane din lemn, evitându-se astfel zgomotul de afară. Camera este suficient de mare pentru două persoane. Este decorată în stil tradiţional moldovenesc. Este prevăzută cu un hol mic şi baie. Patul matrimonial este situat lângă perete, pentru a crea mai mult spaţiu, este mare şi foarte comod. Patul era acoperit cu o pătură împletită din lână şi mai multe perne, unele feţe de pernă erau brodate iar altele cusute cu motive florale. Deasupra patului sunt amplasate două veioze mici. Un şifonier din lemn, format din două compartimente. În cameră există şi un spaţiu de relaxare format din două fotolii şi o măsuţă cu sertare. Fotoliile sunt tapiţate cu o ţesătură din lână, făcută manual la razboi de ţesut. Un dulăpior care poate fi folosit ca masă de toaletă este altă piesă de mobilier din cameră. Deasupra dulăpiorului este pusă o oglindă. Tot mobilierul din cameră este vopsit în culoarea untului şi este pictat cu motive tradiţionale din zona Moldovei. La fereste sunt perdele din in, ţesute şi cusute manual. Pe un perete este pus un televizor cu diagonala mare. Răcoarea zilelor toride de vară este oferită de un ventilator. Podeaua camerei din lemn este acoperită cu covoare ţesute din lână. Pe pereţi sunt câteva tablouri.

Baia

Baia este destul de modernă. Are pereţii acoperiţi cu faianţă. Are în dotare cabină de duş, sas wc, chiuvetă cu mască şi un ventilator. Ca şi consumabile am primit săpun lichid, şampon, cască de duş, hârtie igienică şi 5 prosoape. Totul în baie era curat şi proaspăt igienizat.

Parcarea

Când am oprit pentru a ne interesa de cazare am parcat în faţa hanului, după ce ne-am cazat ni s-a spus să mutăm maşina în curtea interioară, pentru că parcarea din faţă este folosită mai mult pentru clienţii restaurantului. Parcarea interioară este mare are o capacitate de 150 de locuri şi este păzită.

Restaurantul

Restaurantul este un adevărat muzeu. Are o capacitate de 350 de locuri. Pe majoritatea scaunelor este gravată stema Moldovei cu capul de bour, iar şezutul este tapiţat cu o ţesătură din lănă, făcută manual la razboi de ţesut. Pe pereţi sunt obiecte vechi, păpuşi, oale de lut, măşti tradiţionale din zonă, într-o parte sunt expuse costume ţărăneşti, obiecte folosite în agricultură, un cuptor de pâine, un război de ţesut şi multe altele pe care dacă aveţi curiozitatea vă invit să le vedeţi la faţa locului.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI