Hanul Ancutei, o legenda pe bani multi

TIPĂREȘTE

Acest review este unul indelung gandit. De ce? Pentru ca, la indicatiile fiicei mele, nu doresc sa distrug imaginea de "legenda" a locului, dar imi doresc foarte mult ca el sa reinvie, sa se redreseze, managementul sa progreseze, iar voi cand va veti duce acolo, sa beneficiati de conditii excelente si preturi normale (sau macar raportul calitate pret sa fie unul real).

Am acceptat cu bucurie popunerea prietenilor nostrii de a ne petrece cateva zile acolo, sa ne simtim ca in povestirile lui Sadoveanu si in afara de asta, sa vizitam ceva manastiri din zona.

Hanul Ancutei se afla chiar pe E 85, la aproximativ 29 km. dupa iesirea din Roman. Drumul pana acolo este ok din punct de vedere al soselei, asfaltului propriu-zis, dar nu se poate merge cu cine stie ce viteza pentru ca nu este decat o banda si jumatate pe sens. Avand in vedere ca nu a fost aglomerat, si cu vreo trei popasuri cam de 15 minute, am facut din Bucuresti pana acolo 5 ore.

Hanul Ancutei este chiar un han, oameni buni. Sa nu va asteptati la mai stiu eu ce cladire impozanta sau vreun hotel prin spatele restaurantului, nu. E chiar un han, un loc de popas, pe marginea drumului. O cladire inalta cu un etaj si mansarda. Peisajul, deplorabil: camp gol, putin cernit de zapada. In zare se vedeau ceva luminite ale localitatii invecinate. Chiar langa Hanul Ancutei se afla Hanul Razesilor. Am parcat in spate, intre cele doua hanuri, intr-o parcare mare si neluminata.

Am intrat in han si interiorul ne-a surprins in mod placut, pentru cei care nu au fost si sa va faceti o idee, este ceva in genul Berariei Germane, localul vechi de la Piata Cosbuc. O sala imensa, inalta si cu etajul acela cu balcon. Ornat frumos, de sarbatoare si pentru ca era Sf. Stefan, gemea de lume, iar taraful nu facea fata dedicatiilor. Taraful este... obisnuit, sa ma exprim asa, civilizat; daca as fi fost eu managerul hanului, as fi ales ceva mult mai profesionist, mai de valoare. Ospatarii imbracati in costume populare, se miscau intr-adevar cu "talent".

Ne-am oprit la receptie, am ridicat cheile pentru camerele rezervate si am platit, retineti, in avans. Accesul spre camere se face prin interiorul hanului, pe scara care duce la etajul-balcon. De aici, la distanta doar de o usa, se afla camerele. 10 camere cu pat matrimonial la etaj si 4 camere single si 2 camere duble la mansarda. Camera rezervata (si deja platita) pentru prietenii nostrii era la etaj din care au iesit in secunda 2 deoarece mirosea infiorator a canal. Am aflat ulterior ca nu stau stralucit cu canalizarea. Am urcat cu totii la mansarda unde aveam deja doua camere, cele duble si urma sa luam inca 2 single, pentru ca nu aveam incotro. Prietenii nostrii, sot-sotie si-au luat cate o camera single fiecare, iar noi si fetele (a noastra si a prietenilor nostrii) camerele duble. Camerele erau fata in fata si identic mobilate. Doua paturi, un dulap si doua noptiere din lemn simplu, lacuit. Pe jos un covoras gros, alb, frumos. Lenjeria alba, curata, calcata. In camera era foarte cald, infiorator de cald, iar caloriferele nu se puteau regla. Baia mica, cu WC curatat superficial si rezevorul de apa nu functiona corespunzator. Dusul mic, iar geamurile lui nu cred ca au fost sterse vreodata si m-am felicitat in gand ca sunt slaba si nu am vrut sa stiu nimic despre ce manevre a trebuit sa faca sotul meu pentru a nu se atinge de chestiunile acelea necuratate.

Pe toata perioada sejurului nu am avut apa calda, ci doar un pic de apa calaie si aceasta se intampla numai dimineata., seara puteai sa faci doar... .dusuri reci. Peste tot persista un miros de egrasie, chiar si era, am fotografiat peretii si o sa expun pozele si iarasi m-am felicitat ca mi-am luat spray-ul anti-mirosuri neplacute. Camerele single, identice cu cele duble, doar mai mici si cu un singur pat.

Am coborat in restaurant; atmosfera foarte placuta, frumos, cum am mai spus. Am asteptat sa fim serviti cu o tuica din partea casei, asa cum am citit pe aici, dar nu s-a intamplat. Si tot cum am citit undeva, intr-o carte de calatorii, ne-am apucat sa cerem chestii de sezon, gen toba, lebar, sunca, dar cu pretentia de a fi facute "in casa". Am fost asigurati cu mana pe inima, de catre ospatarita noastra, careia ii multumesc pe aceasta cale pentru rabdarea si amabilitatea de care a dat dovada, ca sunt exact asa cum dorim, dar dupa ce le-am vazut si gustat, sincer ma indoiesc. Am dorit sa mancam ceva special si anume rata umpluta cu sarmale, dar comanda trebuia facuta cu doua zile inainte. Nu am stiut, asa ca nu am mancat.

Am servit urmatoarele: un platou format din chestii de sezon, plus zacusca, ciupercute, fasole batuta, branza (78 ron/platoul), o ciorba de fasole cu afumatura (15 ron), trei bulzuri cu cate o bucata chisca (35 ron/portia), 2 portii alivenci (13 ron/portia), o portie galusti cu prune (10 ron/portia), doua limonade la 500 ml si doua carafe vin rosu varsat. Acestea din urma nu stiu cat au costat dar va pot spune totalul notei de plata: 360 ron. Ei, cum vi se pare? Personal, mi s-a parut exagerat, deoarece nimic din cele descrise mai sus nu a fost in vreo cantitate industriala sau ceva vreo raritate culinara, ca sa justifice asemenea preturi. Noi nu ne-am suparat, ca doar eram la Hanul Ancutei si macar pentru atata lucru si pentru faptul ca servirea a fost ireprosabila, am lasat si bacsis.

Dupa cateva ore petrecute in restaurant, ne-am retras in camere. Am zis mersi ca nu eram la etaj unde muzica se auzea infiorator de tare; pana la mansarda zgomotul se mai estompa. Dupa momentele echilibristice din baie, din dorinta de a nu ma atinge de nimic mai mult decat era necesar, am aterizat in pat si cu fereastra larg deschisa (caldura era ingrozitoare), am incercat sa ne uitam la televizorul mic, tip sport, antic si dedemult, care paraia si facea purici. Aproape ca atipisem cand am sarit amandoi ca arsi la tipetele fetelor aflate in camera de vis-a-vis. Intr-o secunda sotul meu a ajuns in camera lor sa constate aparitia in peisaj a unui soarece. Am anuntat receptia si am schimbat camera fetelor, pe doua camere single, cate una pentru fiecare fata, dupa ce le-am verificat in prealabil, sa nu aiba gauri, asa cum avea camera cu intamplarea si binenteles camera noastra. Noi, eu si sotul meu, ca doi adulti curajosi ce ne aflam, am ramas acolo sa dam piept cu soarecele, numai somn n-a fost ala in noaptea aceea, in fine.

A doua zi, dupa un mic dejun ok, destul de bun (erau trei variante cu omleta, mezeluri sau branzeturi, cafea sau ceai, suc sau apa, si prajituri diferite, a patra varianta doar cu aperitive si fara omleta, iar a cincea varianta, cereale cu lapte, cafea sau ceai si suc sau apa), dar servit de un chelner pe jumatate adormit, am fost luati in primire de managerul hotelului (o doamna) care dupa miile de scuze, ne-a explicat problemele cu canalizarea, proasta izolatie, egrasia, soarecele picat din cer, lupta domniei sale pentru intretinerea acelei locatii. Dupa ce a ascultat cu calm aceasta... expunere, amicul sotul meu i-a spus urmatoarele, citez: "Doamna, va compatimesc, plang alaturi de dumneavoastra pentru problemele pe care le aveti dar, noi v-am platit niste bani pentru care cerem servicii corespunzatoare. "

Ne-am petrecut toata ziua vizitand manastirile din zona si anume: Agapia (cu minunata pictura a lui Grigorescu), Varatec, Neamt, Secu, Sihastria, si cand ne-am intors ne-am trezit ca ne propune sa ne mutam in alte camere. Eu nu m-as fi mutat daca nu m-ar fi ucis caldura din noaptea anterioara si stresul provocat de soarece. Am coborat tot calabalacul la etaj si ne-am trezit intr-o camera normala ca dimensiune, e expusa pe site-ul hanului, cu un fel de logie unde se afla doua fotolii si o noptiera pe post de masuta. Camera curata, lenjeria curata, fara miros de egrasie, baia curata dar cu vag iz de canal. In schimb pe perdele si draperii nu am indraznit sa pun mana si nu va sfatuiesc nici pe voi. Pe site, camera arata foarte bine, la fata locului nu mai pare chiar asa, pare ponosita, trista, cu aer sumbru. Mobila este veche, si ar fi fost minunat daca nu ar fi fost ciobita, scrijelita, mazgalita. Televizorul, la fel de prost, dar asta nu-i un bai, probabil ca trebuie sa-ti petreci timpul in restaurant si nu in camera la televizor.

Concluzia:

1. Este vorba despre Hanul Ancutei, macar din curiozitate si tot trebuie sa treceti pe acolo, nu mai este cladirea, locul descris de Sadoveanu dar e totusi interesant.

2. Trebuie sa tineti seama ca este vorba despre un han romanesc, ceva de tranzit, fara mari conditii de cazare. Pretul de 130 ron/camera dubla/noapte nu se justifica deloc. Pretul corect era undeva la 60 ron. Daca nu sunteti foarte pretentiosi si daca nu doriti conditii exceptionale sau daca pur si simplu va prinde noaptea in zona si nu aveti alta varianta de cazare, o puteti lua in calcul pe aceasta. Contra soriceilor: va puteti lua un pisic. Eu am unul acasa, pe care de obicei il iau dupa mine si mi-a parut tare rau ca l-am lasat acasa cu aceasta ocazie; ar fi fost minunat si pentru el si pentru noi.

3. Nu plecati fara bani multi in buzunar. A, era sa uit: puteti plati si cu cardul. Conditia e sa aveti bani pe card. Preturile sunt piperate; la trei sate distanta exista un restaurant unde se mananca la fel de bine la preturi de 3 ori mai mici. Dar iarasi va spun: e musai sa mancati o data la Hanul Ancutei!

4. Distractie si relaxare, nu e cazul. N-ai pe unde sa-ti lasi copiii la joaca, doar e pe sosea. In spate, in curte, pe langa parcare, exista o terasa, probabil functionabila vara, si am vazut parca si un leagan, doua. Spectacolul exista prin producerea de muzica a tarafului... obisnuit, cum am mai spus. Da, eu sunt foarte pretentioasa in ceea ce priveste muzica, ma pricep si cer muzica si nu zgomot. Populara, disco, rock, de camera, opera, dar neaparat de calitate.

5. Cadrul natural. Drumul european 85. Infrastructura buna. Imprejurimea: daca puteti lua in considerare ca imprejurime Targu Neamt si manastirile enumerate mai sus, aflate la distanta de 44 km, drum parcurs in maxim 40 min. Altfel, camp cat vezi cu ochii. Dar voi nu va duceti acolo pentru cadru natural, voi va duceti pentru istorie, legenda fiica-mii, de!

De ce as recomanda acest loc, in conditiile in care eu nu am fost multumita? Macar de curiozitate!!! Mai ales ca eu v-am dat, cred, sper, destul informatii, astfel incat sa nu fiti luati pe nepregatite.

---

VIZUALIZĂRI: 5483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI