GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cum sa redevenim copii - episodul 2 sau Cine a furat veveritele din Zavoi? :)
Dupa cum va povesteam, in episodul cu Poiana Magica, mie imi cam place sa copilaresc :) si pacat ar fi sa nu o si fac, mai ales daca sunt prin preajma cei doi copilasi care ma inspira :)
Week-end-ul acesta am fost prin Zavoi, si nu o data ci chiar de doua ori, pentru ca ne-a placut mult.
Zavoiul este parcul central al Ramnicului si "a strans in istoria sa, de aproape 160 de ani, cele mai frumoase amintiri pe care ramnicenii le au din urbea lor natala. Fondarea acestei Gradini Publice se leaga de numele domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei. Vizitand Ramnicul, acesta a vazut in partea de sud-vest a targului „o frumoasa padure în marginea raului Ramnic” (Olanesti), si a decis înfiintarea aici a unui loc de agrement pentru ramnicenii care nu aveau loc de petrecere pentru zilele de sarbatoare" asa ni se spune aici.
Este un loc care imi place mult, nu este grozav de amenajat dar este ingrijit iar acestea doua sunt motivele pentru care imi place, probabil nu numai mie caci e tot timpul lume pe acolo, mai ales copii, mai mari sau mai mici, pe un numar foarte variat de roti, care cu trotinete, triciclete, biciclete, role sau cei care-i intrec pe toti la numar de roti, cei mai mici in carucioare :)
De aceea reau sa vi-l prezint, in culorile frumoase pe care a inceput sa le imbrace de cateva zile. M-a inspirat, in plimbarea de sambata dimineata si m-a incantat peste masura, din nou, duminica dimineata cand am repetat plimbarea, in numar mai restrans si cu scopul secret, de a le arata copiiilor cateva veverite.
LE: Aflu, de aici, cu oarecare nemultumire (proprie si ultra-personala) ca parcul va fi "reabilitat", deci partea cu "naturalul" si "neamenajatul" nu e pe placul majoritatii valcenilor... iar sunt un dinozaur... dar speram sa iasa bine, asa cum a iesit si Gradina Zoologica din iarna 2010-2011, sper sa ajung sa scriu si despre dansa, mie imi placea tot mai "neamenajata" dar trebuie sa recunosc, rezultatul reabilitarii este de apreciat.
Sambata dimineata, dupa un demaraj destul de anevoios, am ajuns pe la 11 in Zavoi, cu masina si cu tricicletele copiiilor intr-iansa, un lucru rarisim pentru noi dar daca vrem sa punem copiii la pedalat cu piciorusele proprii intr-un loc placut si plat... cam asta este combinatia optima.
Am debarcat copiii din masina, i-am incalecat pe vehicolele din dotare (oamenii mari au clar interdictie la biciclit prin parc dar referitor la minori, presupun ca nu se aplica, ei sunt peste tot).
Imediat ce am intrat in parc am si fost sunati de cumnateii cu care ne dadusem intalnire acolo (am pornit independent, din aceeasi casa, la ore diferite si cu treburi diferite ante-plimbare, ei fiind veniti in vizita la noi la Valcea... suna cam complicat dar nu e deloc :)). Fiecare aveam in dotare bucatile proprii de purandei, ei in numar de 1 si mai mititel, proaspat megator pe picioruse, doar ce ii taiasem motul cu cateva luni in urma, la vizita precedenta, noi mai vrednici, cu doi copii deja pedalatori :).
Noi am intrat in parc venind dinspre parcarea de pe Stirbei Voda, spre Vladesti (cu plata, 3 lei ora, dar e super-decent fata de amenda ce era sa o platesc pt ca am parcat aiurea in alta ocazie), ei au intrat pe la intrarea principala, situata pe acelasi Voda dar dinspre Centru si comversatia telefonica a decurs ceva de genul (eu mutata IN Valcea acum 5 ani, ea, sora sotului, mutata DIN Valcea acum vreo 15, cand a devenit studenta):
ea: "Salutare! Noi tocmai am intrat in parc, voi pe unde sunteti? "
eu: "Pai si noi am intrat acum doua minute, suntem pe la parcarea cu plata"
ea: "a... pai nu stiu unde e parcarea cu plata, noi venim dinspre fostul Luxor (inca nu-mi e clar nici acum ce inseamna, probabil cladire/firma pe langa intrarea respectiva, eu nu l-am prins) "
eu: "a... pai eu nu stiu ce inseamna Luxor, uite suntem aici langa lac, la carciuma nou deschisa de OK"
ea: "a... si noi ne indreptam spre ea chiar acum"
eu: "inchide telefonul ca te-am vazut, uita-te in fatza pe alee"
deci... oarecum... atemporal as putea spune, intelegeti in ce stare de spirit eram :)
Dupa ce am reusit sa ne gasim, percul nefiind grozav de mare (200x350m), probabil ne-am fi gasit si fara sa ne vorbim, am luat la inconjurat noul restaurant OK. Am dat un ochi pe site, toate locatiile mentionate acolo sunt doar in Ramnic, in caz ca va intrebati :) pe aceasta insa nu am reusit sa o identific pentru a o ptea numi, posibil ca inca nu au actualizat ei pe site, nici locatia in sine nu avea chiar toate ungherele finalizate dar acest aspect nu parea sa deranjeze evenimentul ce se pregatea pentru ziua respectiva (probabil o nunta).
Realizez ca am fost cam ambigua... restaurantul cel oaches troneaza in mijlocul lacului cum ar fi, in locul restaurantului care inteleg, de aici ca se numea chiar "Lacul Zavoi", este si o poza in care el apare, numarul 8, era simpatic, eu l-am prins ceva mai darapanat...
Restaurantul este vizibil cam din toate punctele parcului si spun cu mana pe inima ca este o panorama foarte placuta, asteptam de multa vreme ca cineva sa se indure de minunata locatie si sa ia in proprietate si mai ales sa readuca la viata restaurantul, care parea sa fi fost de mare fitza la vremea lui dar acum abia isi tarsaia tencuiala coscovita, nu dadea deloc bine, mai ales in vecinatatea mandrului hotel-muzeu Sofianu, alt antreprenor important din oras, dar ajungem si la dansul curand... sa nu amestecam ciorbele deocamdata.
Denumirea noului restaurant, din lantul OK, ramane inca neelucidata, revin cu lamuriri dupa ce ma luminez, el e frumos, semet, proaspat, vechi si modern, mie mi se pare ca se incadreaza perfect in peisaj, pacat ca lacul este mai mult gol in ultima vreme dar traim vremuri de austeritate si mai bine sa sufere estetica decat edilul, hulit de alegatori, ca face risipa in oras.
Dupa ce am terminat de dezbatut detaliile arhitecturale ale restaurantului (cumnateii fiind arhitecti de meserie, eu doar privitor inocent) am concluzionat ca "merge" (si nu in sensul de "merge si asa") si am mers si noi mai departe, in pas de triciclisti prescolari.
Ne-am oprit la terasa de la "Barlog" despre care am aflat chiar de la colega Rusalka (daca imi permite sa o numesc astfel) de aici ca "Parcul Zavoi a fost construit in locul fostei Gradini Zoologice, iar unele adaposturi pentru animale au fost transformate in terase, ex: Barul La Barlog". Terasa este foarte placuta, este strajuita de cativa tei foarte inalti care presupun ca sunt o splendoare vizuala si olfactiva, in luna lui Ciresar, are mese mari din lemn si balansoare comfortabile, are "pe jos" placi de cauciuc, ca cele de la locurile de joaca, foarte utile pentru impiedicatii mari sau mici, si un barulet simpatic cu acoperis tzuguiat :)
Aici ne-am intalnit cu alti prieteni valceni despre care o sa va povestesc... si acum dar si mai tarziu, ei fac parte din ambele povesti si pe deasupra sunt si foarte simpatici deci merita mentionati de mai multe ori :)
"Acum" se refera la faptul ca ne-au facut placuta surpriza de a ne aduce un platou cu prajituri de la cofetaria lor preferata, nestiind ca este, mai nou, si cofetaria noastra preferata (mai ales a mea), si mai mult, chiar a doua zi urma sa ridicam si noi un tort de acolo. Despre cofetaria am mai scris in finalul povestii cu biciclete.
dar probabil ca-i voi face si review separat caci... merita dom'le :) mai ales ca o vom calca destul de des :) Prajiturile au fost bestiale, va las doar poza, ele s-au evaporat rapid, dar nu in totalitate, incat au ajuns cateva si pe acasa pe la noi, unde i-am luat cu japca pe cei ce le-au adus, pe motiv ca toti prescolarii cam trebuiau la nani, orele pranzului fiind inaintate, dar noi nu doream sa ne despartim inca de ei. Si asa s-a finalizat ziua de sambata, partea de plimbare in parc.
Pe alocuri l-am mai vizitat pe domnul parc, in doze mici/distante scurte, cand stai la terasa cu 3 copii sub 4 ani... apai nu se poate spune ca "stai", am facut cu randul, care cum am putut, rezultand toate combinatiile posibile de 7 adulti luati cu... cate 3 copii :)
Vizita in parc fiind nesatisfacatoare, pentru un singur week-end, atat din punctul meu de vedere cat si din al domnisoarei, care simtea ea ca nu experimentase chiar tot ce putea oferi parcul acela (noi locuim in Nord, cam la 2 km de "loc", nu ajungem foarte des pe acolo, avem alte arii de interes, mai apropiate si mai pe masura picioarelor mici).
Am hotarat ca noi mai vrem odata, si astfel, duminica dimineata, tati a urcat din nou tricicletele in masina si ne-a debarcat in fata parcului, el avand un pic de treaba importanta si urmand sa revina peste cateva ceasuri sa ne recupereze. Am intrat de asta data pe "poarta mare", cea, imediat dupa care te intampina statuia domnitorului Barbu Ştribei (1849-1856) despre care puteti afla mai multe detalii aici. Pentru noi a reprezentat mai mult interes locul de joaca ce se afla imediat in spatele monumentului istoric, loc ce era aproape gol, asa cum rareori l-am gasit, dar fusesem matinali deasta data. Dupa mai bine de jumatate de ora am crezut ca nesatuii de vehicole vor purcede spre zona cu jucarele si masinute electrice de inchiriat, in linie dreapta dar in cealalt capat al parcului, cam la 200m dar ei au cotit spre "trifoiul cu 4 foi". Eu m-am bucurat caci aici am profitat de moment pentru a le spune o poveste si a reintroduce in scena pe prietenii din ziua precedenta, cei cu prajiturelele, doar nu ati uitat de ei deja? :)
Povestea spune ca tati, impreuna cu surioara lui si cu Buni si cu Mosu (asa ii numesc copii mei pe socri), locuiau odata, intr-un frumos apartament de la etajul 10 (special ales pentru superba panorama) din blocul ce strajuieste semet un colt de parc si anume exact acela unde este construit un "trifoi cu 4 foi" (dupa cum se poate vedea in poza aferenta), pe care "trifoi", si numai acolo, aveau voie sa se joace cei doi copilasi, impreuna cu altii desigur, dar era punct de reper pentru copii si pentru parintii care ii supravegheau de la inaltele etaje :) La scurta vreme dupa Revolutie, familia lui tati s-a facut "Nord-ista" iar apartamentul a intrat in posesia bunilor prieteni de care va povesteam mai devreme. Care prieteni, dupa ce ca ne vazusera cu o zi inainte, in formula extinsa de familie bucurestio-valceana, au fost deranjati si duminica de catre un telefon dat de subsemnata care dorea, nici mai mult nici mai putin decat sa fie fotografiata de la fereastra etajului al zece-lea (chiar de la cea a camerei in care copilarise tati, sotul adica). Fotografie care s-a intamplat, prin amabilitatea deranjatilor, deci urmeaza sa le-o expun copiilor si sa le arat cum ne vedeau pe noi (si pe tati, parintii lui acum 30 de ani) cei care ne faceau cu mana in timp ce ne pozau si mai vorbeam si la telefon, ei erau mai multi evident ca altfel nu ar fi avut maini deajuns :) Deci atemporal in continuare, poate ar trebui sa schimb titlul :)
Asa... i-am tinut cu greu sa nu se dea peste cap in frumosul lac cu nuferi ce invecineaza "trifoiul", in timp ce eu pregateam giumbuslucul cu sunatul si pozatul, apoi ne-am cufundat, prin alei, catre interiorul parcului... Acolo sunt nenumarate locuri de catarat sau leagane pentru diverse dimensiuni de oameni. Zona cu "barlogul" este preferata de cei ce se dau pe roti, acolo pot presta nestingheriti, ca pe turnanta, in numar mai mare sau mai mic, de preferat in acelasi sens giratoriu daca se poate :) In zile de vara se aduna lumea pe acolo la mini-spectacole sau pur si simplu la supravegheat copilasi, are cateva trepte si arata ca un amfiteatru. Noaptea am auzit ca ar fi discoteca in aer liber, n-am vizitat asa ca nu pot sa ma pronunt, noaptea prefer sa dorm... sau sa scriu povesti, ca acum, e trecut deja de ora doua :)
Dupa ce am poposit o vreme, cu trotinetele, pe langa Barlog, am mai luat la cocotat ceva bolovani (amenajati), apoi am facut pauza de pahar cu popcorn (este pe alee chiar vis-a-vis de Barlog, chiar langa masutele de sah), am traversat pe langa Teatrul Municipal Ariel, de unde tocmai ieseau o ceata de copilasi, probabil tocmai fusese spectacol pentru copii, si am mers spre zona vestica a parcului, spre stadion. Pe stadion... eu nu am asistat la nici un meci, nu prea ma pricep la fotbal, nici macar la handbal, care e mandria urbei si chiar a tarii intregi, se pare ca posedam primul club profesionist de handbal din Romania (click aici) dar acolo... pe stadion, se fac niste concerte tare zgomotoase cand e sarbatoare :)
Acum era liniste, nici nu-mi doream altceva, caci eu speram sa gasesc niste veverite... le-am cautat prin toate ungherele, pe toate aleile si prin toti copacii, cu privirea, dar ele nu s-au aratat si pace. Mi-a fost ciuda tare, eu le vazusem cu ceva ani in urma, erau tare simpatice, veneau aproape si luau de rontait de la oameni din mana, cand nu era mare agitatie in parc, probabil de la asta li s-a tras disparitia... acum am vazut ceva caini, marisori, pareau amenintatori cand se starneau in gasca, dar dormitau pasnici pe sub bancute cand n-aveau treaba... nu-mi plac nicicum, nu ar trebui sa umble in libertate, mai ales printre copii, sunt imprevizibili (si cainii si copiii).
Daca nu am gasit veverite, ne-am consolat cu o captura bogata de castane si conuri de diverse (pe care eu tot calc prin casa de 3 zile'ncoace) si apoi ne-a sunat sotul ca ni s-a scurs timpul. Am mers impreuna la Cofetaria Theo sa luam tortuletul pentru Bunelul si l-am sarbatorit frumos, la soare, in curte, in gasca mare, asa cum ii sta bine unei case valcene (pentru tort, si alte sortimente cofetaresti de la locatia asta, deja nu-mi mai gasesc cuvintele sa va spun ce bune sunt).
Ei... si daca nu ne place sa ne uitam la TV si nici cu ziarele nu ne omoram, uneori mai ratam chestii faine, cum ar fi Bike Fest, desfasurat in frumosul municipiu chiar duminica. Eu am vazut, din parc, ciclisti echipati profesionist si cu numere pe tricouri dar n-am stiut despre ce era vorba, daca am fi stiut, si mai ales daca am fi avut dispensa de la ziua lui Bunelu' zau ca ne bagam si noi, la oricare din categoriile de amatori prezentate aici:
"Participanţii amatori vor concura la următoarele categorii:
-seniori masculin (19 – 39 ani);
-feminin (peste 14 ani).
-family – un parinte + copil (peste 14 ani) sau soţ + soţie"
Am ramas datoare cu Grand Hotel Sofianu, ar fi pacat sa-l trec cu vederea (click aici), e select, placut ochiului, se va potrivi probabil mai bine cu noul parc reamenajat decat cu cel actual, are o arhitectura deosebita, interioarele sunt luxoase, peste vara au gazduit cursuri de inot pentru copii, inteleg ca au centru de tratament pentru electroterapie, EGM, ultrasunet, drenaj limfatic si kinetoterapie. Eu am asistat, intamplator, in saptamana inaugurarii, la un mini-concert, pe terasa, spre parc, al catorva instrumentisti de la Filarmonica Ion Dumitrescu, pe care timpul nu ne permite sa o vizitam atat de des pe cat ne-am dori. Muzica suna divin, am impresia ca erau ceva zile de sarbatoare iar pe partea cealalta a parcului, strada paralela cu Olanesti-ul se desfasurau, ca de obicei, tarabe si mici, cu muzici aferente, am traversat in graba caci nu ne place genul, dar am ramas inmarmuriti cateva minute bune, in fata hotelului proaspat de la care rasunau acorduri foarte in ton cu ambianta... Muzicantii au ramas surprinsi cand i-am aplaudat, poate nu a fost foarte elegant dar meritau mult mai mult, mai ales ca erau atat de stingheri fata de marea desfasurare de forte care se petrecea in apropiere, deci eu as numi hotelul... "o oaza de eleganta" :)
Daca vreti sa mai aflati treburi interesante despre urbea noastra mica si cocheta, va invit sa mai vizitati wikipedia, www.vinolavalcea.ro, www.valceaturistica.ro.
S'am incalecat pe o castana/s'am sa merg acolo iara :)
Trimis de AndreeaG in 04.10.11 11:39:38
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AndreeaG); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Prin aceste randuri umpli un gol ramas de la mica mea cunostinta cu orasul Ramnicul Valcea. Cum am avut ceva treaba in luna Mai pe acolo am intrebat si eu ca omul ce e de vazut in Valcea. Unul din raspunsuri a fost Zavoi, adica Parcul Zavoi.
Nu am ajuns sa il vad insa nu voi rata o proxima ocazie mai ales ca o sa am si un ghid pe masura, sper.
Un stil simplu dar perfect de a povesti, o fila de viata cu sloave simple si multa bucurie.
Nu cred ca cine te citeste nu ar dori sa vada macar una din povestile tale pe viu. Recunosc nu am citit toate rw insa mai e timp.
Deocamdata cel cu drumetia pe bicicleta e de departe favoritul meu.
@roth
Multumesc!
Mai vine curand inca unul cu biciclete, daca ne lasa vremea maine
Cu siguranta imi va face placere sa iti fiu ghid, deci ne vedem maine dimineata cu bicicletele turate? ))
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2023 Conacul Otetelișanu din Benești. Acasă la Petrache Poenaru — scris în 25.05.24 de Floria din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2022 Cheile Bistriței — scris în 05.04.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2021 Două zile de plimbăreală pe lângă Râmnicu Vâlcea — scris în 08.02.22 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 O plimbare în orașul Râmnicu Vâlcea — scris în 19.09.21 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Am văzut piramide — scris în 17.11.20 de Daisy Petal din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Municipiul Ramnicu Valcea si imprejurimile — scris în 13.03.22 de deeutza din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Schimbarea in bine a Parcului Zavoi — scris în 07.09.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ