Prin Cheile Scorotei, la Stana Scorota

TIPĂREȘTE

Tema principala a sejurului din Retezatul Mic fiind o tura prin Cheile Scorotei, pana sus in culme, am abordat-o imediat in ziua urmatoare sosirii noastre in zona.

Am plecat in jurul orei 8,30 de la pensiune cu doua masini, avand o prima intentie de a lasa o masina imediat dupa Complexul Cheile Butii, la intrarea pe traseul ce urca pe Dalma Mare, pe langa un schit construit de cativa ani, ajunge in Culmea Piule-Plesa, Vf. Plesa, Vf. Piule apoi coborare in Saua Scorota, Stana Scorota, Cheile Scorotei, pana in sosea unde urma sa lasam a doua masina, in dorinta noastra de a a ataca traseul incepand din Cheile Scorotei si sa coboram apoi aproape de Cheile Butii, de unde sa ne urcam in masina si sa recuperam si cealalta masina.

Dar observand ca marcajul si indicatoarele din zona Cheile Butii, spre Cabana Buta prin Culmea Piule-Plesa, pe marcaj banda galbena (BG), lipsesc la intrarea pe traseu, ne-a facut sa renuntam in a aborda acest traseu, mai ales ca stiam ca este un traseu destul de solicitant avand vreo 8-9 ore in total si nu vroiam sa riscam, pe sus, pe culme, sa pierdem vreme cu identificarea marcajului si sa ne prinda noaptea pe traseu.

Asa ca am mers mai departe spre Campusel, pana la intrarea in Cheile Scorotei.

Este un drum auto, DN66A, asfaltat pana in Campusel, foarte frumos, prin Cheile Scocului. Salbatic si frumos.

Am lasat masinile pe marginea soselei, si am intrat in Cheile Scorotei, pe marcaj punct galben (PG).

Durata normata a traseului pe indicator pana la stana Scorota este de 2h-2h30min, noi le-am parcurs lejer, cu pauze de foto, in 1h30min.

Poteca ce la inceput este drum forestier, urmeaza firul vaii, aproape pe curba de nivel

Cheile nu se pot descrie in cuvinte, pentru noi sunt printre cele mai frumoase chei prin care am fost (din categoria cheilor care se strabat doar la picior, pe jos, nu auto). Inguste cu pereti inalti, sunt superbe.

Cam in 30min, se ajunge intr-o poienita tare faina, de unde se vede in fata un pinten de stanca inalt, care bineinteles merita din plin foto. Apoi traseul nostru continua de asta data in dreapta pe Valea Scorotei cu Apa, pe sub versantul ce adaposteste Pestera Zeicului, iesim din padure si ajungem la Stana Scorota.

Stana Scorota este amplasata intr-o vale larga, de unde sedeschide un peisaj superb, in dreapta zarindu-se Vf. Piule iar in fata Dalma cu Brazi si Culmea Dragsanu.

Cand auzi cuvantul stana te gandesti, la o constructie rudimentara, incropita in viteza, fara cine stie ce conditii.

Aici vorbim de cu totul altceva. Este o constructie noua, mare, ridicata un pic mai sus de vechea stana, din lemn, cu acoperis din tabla.

Am observant ca din cladire iesea o conducta PVC de canalizare, care intra imediat intr-o fosa septica amenjata langa cladire.

Se pare ca stana beneficiaza de conditii excelente, de canalizare, apa curenta, apa calda, fiind structurata cu 3 incaperi, una cu rol de dormitor, alta cu rol de “laborator” pentru prepararea produselor din laptele oitelor pascute pe culmile din jur, si o alta camera cu rol de depozit.

Apa curenta este captata cu ajutorul mai multor furtune de diferite diametre introduse in paraul/izvorul de deasupra stanei, care dirijau gravitational apa la stana, pentru nevoile curente. Aveau inclusiv o antena TV, prin satelit, semn ca aveau si un generator pentru asigurarea curentului electric. Ingenios totul.

Cinste acelor oameni care s-au gospodarit atat de bine si au atins aceste standarde de viata, pentru o stana de pe la noi.

Noi observand marcajul pe peretele stanii, am ajuns pana la stana, am depasit-o incepand urcarea pe langa izvorul de care am amintit, pe una din multitudinea de poteci ciobanesti, care brazdeaza versantul. Ne-am dat seama imediat dupa parcurgerea a vreo 200m, nemaintalnind niciun marcaj, ca in mod normal poteca si marcajul ar fi trebuit sa se indrepte in partea dreapta spre Vf. Piule, iar pe noi poteca aleasa ne ducea in stanga, spre Dalma cu Brazi si Culmea Dragsanu. De fapt poteca marcata nici nu ajunge la stana noua ci se lasa imediat in dreapta, prin fata stanii vechi, traverseaza paraul Scorota si urca sustinut pe o zona cu grohotis direct in Saua Scorota, pe langa Vf. Piule. Dar marcajul pe aceasta portiune lasa mult de dorit, lipsind, sau fiind atat de sters incat il poti rata cu usurinta.

Dupa o scurta analizarea a traseului ne-am hotarat in a merge in continuare pe poteca aleasa de noi, in a ajunge in Saua Dragsanu, de acolo pe Culmea Dragsanu sa ajungem in Saua Scorota, sa urcam pe Vf. Piule eventual, apoi sa coboram direct la stana Scorota si inapoi la masina.

Am continuat pe langa Dalma cu Brazi, trecand si printr-o portiune un pic mai dificila, care urca mai accentuat si mai avea si grohotis si am ajuns in Saua Dragsanu. De aici se deschide o frumoasa perspectiva asupra Retezatului Mare, cu Vf. Peleaga si Papusa in prim plan, dar si spre Piatra Iorgovanului si Oslea. Am observant chiar frumoasa Vale a Pelegii, pe care urcasem cu cateva zile in urma pe Vf. Papusa. Singura problema a fost ca a trebuit sa ne indepartam un pic mai rapid spre Saua Scorota, departandu-ne din Saua Dragsanu, datorita celor 7-8 caini care s-au indreptat amenintatori spre noi, de langa turma ce pastea mai jos in sa, iar ciobanul care insotea turma nu a schitat nimic in a linisti cainii. :(Sa zicem ca “ajutorul” cainilor in deplasarea rapida a nostra din acea zona a fost oarecum folositoare, deoarece de ceva timp tot incepusera sa se adune nori destul de amenintatori deasupra. Am parcurs bucata de culme cand prin camp liber, gol alpin, cand printre portiuni cu jnepenis. La un moment dat trebuia sa ocolim un pic pe culme pentru a ajunge in Saua Scorota, dar datorita norilor, si avand proaspete in minte traznetele si yunetele ce ne-au insotit in tura pe Vf. Papusa, ne-am hotarat in a cobori, direct spre stana Scorota care se vedea jos, in vale foarte frumoasa, direct pe una din multele poteci ciobanesti.

Am ajuns undeva in prima treime a potecii marcate dintre Stana Scorota si Saua Scorota, de unde ne-am tot uitat cu mare atentie sa identificam marcajul pe care-l ratasem la inceput. Greu foarte greu se distinge, pe pietre. Este vechi si aproape sters.

Cu ochii dupa marcaj, dar si dupa turma si cainii ce o insotea, ce intre-timp coborase din Saua Dragsanu la stana, in acest scop lungindu-ne la maxim si betele de trekking din dotare, pregatind pentru orice eventualitate si spray-ul cu piper. Asta m-a facut sa fiu un pic neatent si efectiv am calcat cu bocancul stang langa o vipera, care probabil simtind intai vibratiile de la bocanc si posibil batul de trekking ce il sprijinisem in pamant in fata, mergand, era deja intr-o “procedura” de retragere. Nu s-a simtit amenintata, chair daca am calcat la aprox. 15-20cm, de ea, practic se deplasa deja din poteca, nu a avut nicio reactie de agresivitate, a continuat sa se deplaseze cu capul un pic ridicat, prin iarba inalta. Era posibil sa nu o observ chiar daca eram mult mai atent, datorita ierbii inalte prin care mergeam. Si asta s-a intamplat chiar pe langa stana, inainte cu vreo 20m de traversarea paraului Scorota si sa iesirea pe langa vechea stana, in poteca. :)

Am reusit sa scot si apratul foto si sa o “prind” si pe ea in foto. :)):)):))

Concluzia este ca trebuie sa fim mereu cu “ochii in patru”, atenti!

Anul trecut am intalnit pe diferitele trasee de drumetie, vreo 5-6 vipere dintre care trei exemplare cu corn. O parte le-am intalnit chiar la final de traseu, la intoarcere, cand mai aveam cateva sute de metri pana la terminarea turei de drumetie.

Asa s-a intamplat pe drumul de intorcere, de la 12 Apostoli din Calimani, cand o vipera ne-a iesit in cale, la vreo 10 minute de locul unde lasasem masina. In Cheile Tasnei, pe Valea Cernei, chiar jos, la iesirea din chei, o frumoasa vipera cu corn se incalzea pe un bolovan chiar in poteca. Sa nu mai spun de vipera cu corn intalnita pe 25 decembrie, in Canionul Emen, in Bulgaria. Erau atunci vreo 17-18 grade afara si nu ninsese, dar totusi era decembrie!!!

Revenind la drumetia noastra, recomand acest traseu, care nu este foarte dificil, nici foarte lung, dar care iti dezvaluie atatea frumuseti.

Macar vizitarea cheilor, pe o portiune de vreo700-800m merita din plin plimbarea.

Nu poti surpinde la adevarata maretie, prin "ochiul" aparatului foto, frumusetile naturii.

---

VIZUALIZĂRI: 6252 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI