De ce n-are ursul coadă la C7S

TIPĂREȘTE

Eu nu am să vă povestesc despre frumusețea locurilor, ci am să vă spun visul meu despre acest canion. Era începutul unui nou mileniu și am visat că prin canion se plimbau copii de mână cu părinții lor, de la care învățau să cunoască muntele, să-l respecte și să-l iubească, la fel cum și eu am învățat de la părinții mei. Acest vis a devenit realitate în anul 2002, la inițiativa unui grup de iubitori ai muntelui, cu aportul substanțial al unei firme producătoare de papetărie din Săcele, al unei firme de alpinism utilitar, precum și cu sprijinul viceprimarului de la acea vreme. Proiectul de reamenajare a traseului turistic (și nu numai) a durat 12 luni și a beneficiat de o finanțare în valoare de 30.000 dolari din partea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Dar nu am de gând să vă plictisesc cu detalii despre cum am făcut rost de acești bani și etapele parcurse până când ne-am apucat efectiv de lucru.

Ideea de la care am pornit a fost de a dezvolta un parc montan pentru sporturi extreme și team building în zona Prăpastia Urșilor (piste de mountain biking, tiroliană, escaladă, rapel etc.), amenajarea traseelor turistice spre Canionul 7 Scări, Cascada Tamina și Peștera de Gheață, înființarea unui Centru de Informare Turistică în Dâmbul Morii având și competențe de administrare a zonei turistice (amenajări, marcaje, reparații, curățenie, promovare etc.), precum și constituirea unei “Patrule Montane”. Cum resursele financiare erau extrem de limitate și trebuia să începem de undeva, proiectul s-a concentrat numai asupra obiectivului cu impactul cel mai puternic, Canionul 7 Scări.

Am studiat pe internet modul în care erau amenajate și administrate parcuri similare din America, inclusiv amenajarea toaletelor ecologice și organizarea patrulelor de Mountain Rangers. Am căutat pe la părinți și bunici poze pentru a vedea amenajările care s-au mai efectuat de-a lungul timpului (o parte le puteți vedea pe siteul canionului) și am trecut la treabă. De fapt la treabă au trecut ei, deoarece eu aveam alte atribuții, în calitate de reprezentant al finanțatorului. Imaginați-vă că totul a fost transportat acolo cu spinarea, bucată cu bucată, și montat la fața locului.

Centrul de Infomare Turistică l-am gândit a fi amenajat în clădirea aflată în ruină chiar la intrarea în Dâmbul Morii de pe DN1, pe dreapta în fața poștei. Din păcate acest lucru nu a fost posibil deoarece Primăria Predeal (proprietarul clădirii lăsată în paragină) a refuzat toate propunerile înaintate de către săceleni. Drept urmare, Centrul a fost amenajat în Săcele mult prea departe față de locul în care turiștii interesați ar fi putut primi informațiile de care aveau nevoie. În plus era amplasat total nepotrivit față de nevoile de coordonare administrativă din teren. Dar atât s-a putut cu sprijinul pe care l-am primit din partea autorităților locale de la acea vreme.

Pagina web a Canionului 7 Scări în limbile română și engleză o găsiți aici 7scari.turistic.ro. Am verificat ieri și încă era activă. Vă recomand să selectați din meniu Atracții turistice și Film. Veți avea surprize, sper plăcute.

Patrula Montană a fost înființată pe de o parte pentru a asigura în permanență asistență turiștilor de pe traseu (inclusiv prim ajutor, sau să-i ducă de mână pe cei mai puțin curajoși) iar pe de altă parte pentru a ne semnala orice probleme administrative. Cred că de fapt mai potrivit ar fi să zic și pentru a păzi amenajările efectuate. Au fost angajați oameni iubitori ai muntelui, au fost dotați cu echipament montan de primă mână și cu toate materialele necesare pentru a interveni în orice situație. De asemenea au fost instruiți în acest sens și s-au pus bazele colaborării cu Serviciul Salvamont din Brașov.

Lucrările de amenajare până la canion au constat din refacerea potecii, a tuturor marcajelor turistice, unde a fost necesar s-au amenajat scări din lemn, podețe, balustrade, întărituri și îndiguiri ale albiei pârâului. Am crezut cu tărie că dacă vom amenaja locuri de popas civilizate cu mese, bănci, vetre de foc și coșuri de gunoi, poate vom mai civiliza un pic și turistul care vine în vizită. Nu prea a fost așa, deoarece nu o dată băieți întreprinzători au smuls din pământ mesele și băncile ca să le ducă la ei în curte. Sau localnici din zonă au venit cu calul ca să smulgă buștenii folosiți pentru consolidarea albiei pârâului, pentru a-i folosi ca lemne de foc. Pe urșii care ne-au rupt coșurile de gunoi nu ne-am supărat și am făcut altele mai robuste. Pentru mitocani n-am avut ce face și mobilierul frumos (dar tentat) a fost înlocuit cu altul mai din topor și drujbă. Picioarele meselor au fost înfipte aproximativ un metru în pământ, în speranța că poate așa nu le vor mai lua acasă pe post de suvenir. Sus în canion, după ce s-au curățat rămășițele structurii vechi, aluviunile și tot gunoiul, muncitorii au construit toată structura metalică de acces, s-au asigurat că totul este ancorat temeinic și oriunde a fost necesar s-a amplasat și balustradă cu mână curentă. Primii turiști care au verificat traseul au fost chiar familiile celor care au lucrat la reamenajare, putând fi astfel identificate și înlăturate toate dificultățile “piticilor”. Cel mai mic cred că avea 3 ani, îl puteți vedea în videoclip. Pe traseu a fost amplasată o gheretă, unde inițial își țineau muncitorii uneltele și materialele. Însă scopul său final a fost de “birou” al patrulei montane. Glumesc, dar cei din patrulă chiar aveau nevoie de un loc unde să se adăpostească în caz de vreme rea, deoarece ei făceau serviciu de permanență pe traseu. În plus trebuiau depozitate undeva la îndemână targa și celelalte materiale necesare pentru acordarea primului ajutor, diverse unelte și materiale necesare pentru reparații ocazionale.

Obiectivele principale pe care le-am avut în vedere pe toată durata lucrărilor au fost: siguranța turiștilor, grija față de natură și asigurarea sustenabilității proiectului. Dacă pentru primele două obiective soluțiile depindeau numai de noi, cu cel de al treilea aveam cele mai mari probleme. Cu alte cuvinte, trebuia să găsim resurse financiare care să asigure plata salariilor patrulei montane și costurile lucrărilor de întreținere și reparații de pe traseu, după finalizarea proiectului. De furnizarea sacilor, colectarea și transportul gunoiului se ocupa Primăria. Din păcate Consiliul Local nu a fost foarte încântat de susținerea în continuare a acestui proiect, sponsori nu erau pe vremea aceea (lumea preferând să-și dea banii pe mâna excrocilor de la CARITAS și FNI) iar asociațiile și fundațiile abia începeau să se formeze. Nu aveam altă soluție decât să solicităm turiștilor plata unei sume modice, adică 1-1,5 lei de persoană în banii de azi. Pentru a îndulci puțin pastila, am aprobat propunerea echipei de a realoca o parte din buget astfel încât să fie oferite gratuit turiștilor, împreună cu chitanța, o carte poștală cu canionul, un pliant și o pungă pentru gunoi (vezi pozele). Cu toate acestea, nu o dată cei care încasau taxa au fost îmbrânciți sau înjurați. Nu mai povestesc despre câte presiuni s-au făcut pentru stoparea proiectului, că doar deh, lucrul la care se pricepe cel mai bine românul este capra vecinului.

Inaugurarea redeschiderii pentru public a Canionului 7 Scări s-a realizat cu tot fastul cuvenit, tăieri de panglici etc., și a fost amplu reflectată în presă și la posturile de televiziune. În special ProTV Brașov a avut o echipă care a transmis în direct de pe traseu pe tot parcursul zilei. Faptul că ideea a fost bună s-a dovedit prin creșteri din ce în ce mai mari ale numărului de turiști care veneau în zonă. Numai în ziua inaugurării au fost numărați aproape 2.100 de turiști. Se stătea la coadă ca la carne pe vremurile de mult apuse, ceea ce se poate observa și din fotografii. Și când te gândești că în urmă cu numai șase luni aici aveau acces doar alpiniștii antrenați și cu echipament adecvat.

Reușisem să-mi văd visul cu ochii și nu am cuvinte de recunoștință pentru cei care s-au ocupat efectiv de reamenajare: Csobi și Mușat. Dar merită să-i amintesc aici și pe Radu sau pe Jonas.

De ce n-are ursul coadă? Păi pentru că cineva ne-a întins o mână de ajutor cu banii de amenajare și noi nu suntem în stare nici măcar să mai dăm din când în când o mână de vopsea pe scări. Mai ales acum când avem la dispoziție miliarde de euro de care ne batem joc! Uitați-vă de exemplu ce au făcut ungurii la Mako dintr-un ștrand de doi lei cu fonduri europene (am scris pe AFA despre Hagymaticum) și comparați cu ce fac ai noștri. Scuzați-mi amărăciunea din glas dar am pus prea mult suflet în acest proiect. Mai bine mă opresc aici ca să nu vă stric ziua.

Ca să nu creez confuzie sau să dezinformez, subliniez că pozele au fost făcute în preajma inaugurării, în anul 2002. Ah, să nu uit. Dacă prindeți o zi cu soare să vă faceți poze sub cascada mare, o să vă iasă un curcubeu de toată frumusețea!

Să aveți parte numai de cărări însorite și poteci bine întreținute!

Webmaster, te rog această ilustrație muzicală, doar audio, http://www.youtube.com/watch?v=yDpLhY4fYqo

---

VIZUALIZĂRI: 4603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI