Pe așa-zisul TransBucegi, spre Piatra Arsă, Bolboci, Peștera

TIPĂREȘTE

Un articol recent publicat m-a decis să pun și eu în scris impresiile despre acest „drum”.

În primul rând, e bine de știut că are un sait „oficial”: transbucegi.ro; în al doilea rând, fiind vorba despre un drum județean, NU veți găsi informații despre el pe saitul CNADNR, ci eventual printre anunțurile din pagina Consiliului Județean Dâmbovița.

De ce spun asta? simplu: pentru că pe la sfârșitul lunii august a trebuit să urc pe acest drum spre Coștila. Doar că, odată ajuns acolo, mai precis la intersecția din Șaua Dichiului, am găsit drumul spre Piatra Arsă închis - se turna de zor asfalt. Bine, de fapt tot drumul, începând de la cabana Cuibul Dorului este în lucru și, prin urmare, închis circulației publice. Evident, nimeni nu ține seamă de aceste indicatoare (v. foto), drept pentru care riscă să își piardă temporar dreptul de a conduce mașina pe drumurile publice plus ceva amendă. Din păcate, nu stă nimeni „de pază” (cu excepția celor de la drumuri, care nu ne-au lăsat cu niciun chip să trecem mai departe spre Piatra Arsă în acea zi). Cum nu puteam să îmi duc treaba la bun sfârșit în acea zi, am mers totuși până la Hotelul Peștera să pot sta măcar la o cafea și să-mi trag puțin sufletul, să fiu cât de cât refăcut pentru drumul de întoarcere. În plus, mi-a fost util acest drum să mă acomodez cu mașina, să fiu pregătit pentru adevărata încercare despre care voi povesti ceva mai jos.

La Peștera se poate ajunge ocolind lacul Bolboci fie pe malul stâng, luând-o la dreapta la intersecția de la poalele barajului pe un drum oarecum asfaltat, fie pe vechiul drum forestier care trece și pe la Cabana Bolboci. Sau mergeți pe o parte și coborâți pe cealaltă. Sincer, eu aș face drumul ăsta cu sens unic (cu excepția unei bucăți scurte care să permită accesul și întoarcerea de la Cabana Bolboci fără a ocoli tot lacul) - oricum e mult prea îngust cam pe toată lungimea sa.

Așa... să revin: a doua oară a fost cu noroc. Am vorbit cu o zi înainte cu șeful celor de la drumuri din DB și acesta mi-a confirmat că voi putea merge liniștit a doua zi spre Coștila - drumul nu mai e blocat.

Trebuie totuși să menționez că scopul acestui drum nu a fost unul turistic, ci strict profesional, trebuind să ducem acolo un morman de echipamente și ceva oameni să le instalăm. Am mers cu două mașini de teren (a mea era cu transmisie automată, care s-a descurcat excelent), ambele având permise speciale de acces în zona protejată a rezervației naturale. Așadar, partea de drum dintre Vârful Coștila și Piatra Arsă NU e pentru oricine, iar cei care ignoră bariera o fac pe propria răspundere, jandarmii montani fiind destul de severi cu contravenienții.

Bun - hai să încerc să spun o poveste cu cap și coadă: drumul spre platoul Bucegilor începe la intersecția dintre DN 1 cu DN 71, unde trebuie s-o luați spre Târgoviște. Peste 7 km, se face un drum la dreapta spre Cabana Cuibul Dorului. Acesta este drumul nostru - DJ 713. Din dreptul acestei Cabane, urcarea spre culme este interzisă (v. foto) - evident, interdicție ignorată de toți.

Drumul e îngust și pe alocuri foarte îngust (are și o surpare undeva care îl lasă practic de o bandă - din una jumate), nemarcat și cu parapeți puși din loc în loc. Mai mult... nu. ;) Trebuie să recunosc - are semne de circulație! Și până la iarnă - are asfalt proaspăt. Ce-o mai rămâne pân' la anul, vom vedea. Pe parcurs are doar vreo două locuri (nu destul de încăpătoare) unde se pot face popasuri pentru poze. Neamenajate, deocamdată.

Mereu am întâlnit bicicliști, așadar e recomandabil să circulați prudent, chiar să claxonați în curbele fără vizibilitate pentru a vă face cunoscută prezența.

Și încă un lucru important: nu plecați la acest drum fără o mașină echipată complet și pregătită de vreme rea (musai cauciucuri M&S și o roată de rezervă în stare bună, lanternă - chiar dacă nu vreți să stați peste noapte, și ceva rezervă de apă potabilă, biscuiți și ciocolată - nu se știe niciodată când o să ai nevoie).

Partea cea mai solicitantă a drumului este cea care urcă pe coasta muntelui Păduchiosul - aici sunt curbele fără vizibilitate, drumul îngust și parapeții lipsă. O altă zonă cu același grad de risc e partea dinspre Peștera - acolo în plus mai sunt zone unde asfaltul e întrerupt (se lucrează la podețe și scurgeri). În plus, de pe la Lăptici, drumul nu mai e asfaltat deloc, dar se poate merge, ocolind gropile cu grijă. Nu vă sfiiți să atingeți ramurile copacilor care ies până pe drum dacă vă intersectați cu alte mașini; de asemenea, puteți „păși” cu pneurile din dreapta pe acostament, pentru a reuși să treceți unul de altul. Sau să dați înapoi până la prima lărgire, dacă se-ntâmplă să nu fie loc destul.

Pentru toate astea, nu recomand să mergeți acolo în week-end, ci preferabil la prima oră a dimineții, ca să evitați pe cât posibil traficul.

Sincer, nu prea recomand deloc acest drum, mai ales că se poate ajunge relativ ușor cu telecabina și apoi pe jos la cele câteva locuri demne de interes din zonă: Peștera Ialomicioarei, Cabanele Bolboci, Miorița, Piatra Arsă, Babele, Omu, Caraiman, Crucea Eroilor, Mânăstirea Peștera, Cheile Tatarului sau ale Zănoagei etc. Sau dacă vreți musai, apelați la cei care oferă astfel de excursii cu mașinile lor, contra cost, prin Sinaia sau Bușteni. (Deși parcă nu mi-ar veni să-mi pun viața pe mâna oricărui șofer, fie el și localnic, cu orice mașină).

Din șaua Dichiu până la răspântia de unde pleacă Drumul Babelor (închis cu barieră), drumul e relativ drept, fără pante periculoase și doar cu câteva viraje mai strânse. Dacă nu e nor / ceață, vizibilitatea e foarte bună și se poate circula mai repede. De la barieră la Complexul Piatra Arsă, drumul e tot neasfaltat, dar relativ bun; se poate urca și cu mașini cu garda la sol mai joasă.

Cât despre Drumul Babelor (și mai departe spre Coștila), nu voi povesti aici - e oricum interzis circulației vehiculelor de orice fel, cu excepția celor cu autorizații speciale. E cam același cu drumul marcat Piatra Arsă - Babele - Vf. Omu / Vf. Coștila / Vf. Caraiman.

Priveliștile sunt superbe, dacă e vreme bună. Distanțele nu-s prea mari, se poate merge ușor pe jos, nici diferențele de nivel nu sunt de speriat. Din păcate, astea sunt mai mult dezavantaje - oferind liber acces „pantofarilor”, natura e năpădită de gunoaie, din vârful muntelui până în vale. Peisajul e poluat și chiar nu mai poți trece nepăsător pe lângă mizeriile de tot felul. Chiar mă gândeam, văzând pe drum și mașini cu număr de înmatriculare din alte țări, ce impresie or avea oamenii ăia despre locuitorii acestor meleaguri, care reușesc să-și bată joc de un asemenea colț de rai… Și ne mai mirăm că suntem luați în râs prin lume…

Zău că aș pune bariere la intrarea pe acest drum, cu taxă (și nu una mică!) iar cu banii astfel câștigați aș plăti oameni care să mențină ordinea și curățenia în rezervație. Dar credeți că îi pasă cuiva de asta cu adevărat? mira m-aș, altfel se luau măsuri mai demult.

Nu vreau să închei înainte să mai încerc să dau câteva sfaturi utile:

- deși nu e interzisă circulația pe timp de noapte, eu cred că ar fi bine să plecați din zonă la o oră care să vă permită să coborâți pe lumină plus măcar o jumătate de oră de rezervă pentru evenimente mai neplăcute (o pană de exemplu);

- pe munte, la peste 2000 m altitudine, vremea se schimbă adesea de la o oră la alta. Urmăriți prognozele meteo și evitați urcarea dacă se anunță vreme rea. Dar cum asta nu e mereu suficient, să vă așteptați ca odată ajunși acolo sus să nu mai puteți coborî. Dacă nu e foarte frig afară, mai e cum mai e - se poate dormi chiar și în mașină. Dar dacă vă prinde vreo ninsoare… o să pricepeți de ce ziceam eu mai sus că e bine să ai mașina echipată, inclusiv cu pneuri măcar pentru all-season. Și ca să nu credeți că vorbesc aiurea, o să vă arăt poze cu prima ninsoare din acest sezon, care a căzut în Bucegi pe 29 august. Și mi-amintesc că prin 1980, pe părinții mei i-a prins ninsoarea pe 23 august (sărbătoare națională pe vremea aia), la Piatra Arsă. Altfel, vă urez baftă în a găsi o cazare pe platou!

Și nu în ultimul rând, distracție plăcută și nu uitați să coborâți de pe munte cu absolut tot ce ați dus cu voi la urcare! (eventual chiar și cu ceva în plus, dacă aveți loc și bună-voință pentru a ajuta muntele să supraviețuiască invaziei de… neaveniți ce-l vizitează). Mulțumesc,

PS mențiunea „nu recomand” destinația e pentru accesul cu mașina! Cu piciorul (încălțat în bocanci!), dimpotrivă - o recomand călduros. Iar notele sunt pentru halul în care a ajuns să arate acum.

---

VIZUALIZĂRI: 7797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI