Hotel Peștera - Muntii Bucegi – căi de acces

TIPĂREȘTE

Yes! Sau ies la munte! Indraznesc a incepe acest articol.

Sincer, am ezitat mult in scrierea acestui review. Nu in a il scrie, ci in privinta continutul sau.

Povestea seaca suna cam asa: Denisa, Emi, Ema si Dan au petrecut Craciunul 2014 la Hotel Pestera (vezi impresii) in Muntii Bucegi.

Aveam de gand sa scriu doua articole – unul despre cazare si pachetul de servicii achizitionat – altul despre Pestera Ialomicioarei, pe care ne-am dorit mult sa o putem vizita in special pentru copii.

Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit deloc cu cea din targ si astfel m-am hotarit sa incep acest review, pe care il includ la aceasta rubrica, daca trebuie mutat, rog @webmasterii sa considere cum e mai corect.

Intrucat despre Pestera Ialomicioarei nu pot sa va scriu pentru ca nu am avut placerea si posibilitatea sa o vizitam, am considerat ca despre accesul destul de special catre Hotel Pestera sau Pestera Ialomicioarei merita postat.

Desi luna de iarna, in Ajunul Craciunului in sudul tarii s-au inregistrat temperaturi mult peste 10 grade Celsius, izolat si peste 15. Persoana de contact de la care achizitionasem pachetul de Craciun la Hotel Pestera, ne-a reaminitit ca la munte e totusi iarna, e zapada chipurile (dar numai 4 cm!) si sa nu uitam sa incaltam masina cu cauciucuri de iarna si sa avem lanturi antiderapante. Si foarte important: sa venim pe drumul din Moroieni pe langa Sanatoriu!

24 Decembrie 2014, pornim in jurul orei 10 din fata blocului din cartierul Drumul Taberei al poluatei noastre capitale. Se anunta un drum de circa 4 ore (cu popasuri) pana la destinatia noastra, Hotel Pestera din Muntii Bucegi.

Scopul acestui articol este sa va enumar variantele de acces:

Ma gandeam si eu asa, cu vreo 30 de ani in urma, ajungea sa va prezint varianta 3 si 4…. Pai ce, se gandea cineva atunci sa mearga cu masina pana in creierul muntilor? Sau: cati aveau masina? Sau ce ecologisti eram! Astazi muntele plange de cate gaze de esapament trebuie sa respire…. Dar asta e progresul, confortul castigat cu trecerea anilor… si trebuie sa il acceptam, chiar daca o parte a sufletului meu se revolta ca poluam tot mai mult si mai inconstient... Dar cine ar mai fi mers de Craciun la Pestera daca ar fi trebuit sa se care 5 ore cu rucsacii in spate? Cu siguranta, niciuna din fetele pe care le-am vazut zilele trecute prin hotel….

Varianta 1: Bucuresti - Targoviste - Moroeni – Glod – DJ 714 – Pestera via Sanatoriu –Zanoaga – Bolboci – Padina

Am iesit in Centura Bucurestiului, apoi am luat directia DN7 incepand din Chitila, la giratoriul din Tartasesti, am virat jumatate dreapta pe DN71 catre Targoviste.

Varianta: Se poate ajunge in Targoviste in aproximativ acelasi interval de timp iesind pe autostrada A1, pe care o parasiti in dreptul indicatorului de Gaesti si apoi pe DN72 spre Targoviste.

In Targoviste am fost nevoit sa ma opresc la un service auto datorita unui led buclucas care imi facea cu ochiul de pe bordul masinii (ba licarea, ba se stingea). Nu a fost nimic serios, care sa incurce planurile, asa ca “pe cai!”

Noi am continuat pe DN71 prin Pucioasa – Fieni – Pietrosita (candva demult ma intorceam din Bucegi cu rucsacul in spate alergand sa prindem trenul in Pietrosita!) – Moroeni. In dreptul satului Glod doua indicatoare pe partea stanga a drumului, intr-o curba, anunta locul unde urma sa parasim DN-ul.

Drumul prezentat in continuare reprezinta singura cale de acces rutier pe perioada iernii.

Noi am parcurs acest traseu pentru prima data cu 6 ani in urma de un 1 Mai. Asa ca eram in cunostinta de cauza! Dar sa inceapa aventura! Da, aventura! Si adrenalina!

Dupa ce se traverseaza Moroeniul, sat cu casele la sosea, plin de carute si puradei, care oricand pot sari in fata masinilor, un sat sarac, unde locuitorii destul de colorati vand piatra, urmeaza o curba dubla si larga, un ”s”, din care se ramifica DJ714. Atat pe stanga cat si pe dreapta soselei sunt indicatoare rutiere, care precizeaza si anumite restrictii de circulatie. Viram stanga in unghi strans si urcam in serpentine printer casele satului Glod, un sat parca si mai plumburiu decat Moroeniul, in care te rogi sa nu faci pana. Soseaua este pietruita, denivelata, cu gropi, vai de ….

Intram in curand in padure si dupa 5 km suntem in dreptul Sanatoriului Moroeni.

Sanatoriul TBC Moroeni a fost construit in 1937 si aici s-a facut prima tomografie din Romania. Astazi acesta este intr-o stare deplorabila, doar un singur pavilion mai este functional si acela in conditii incerte, in acest an intr-una din nopti cei doar 10 bolnavi internati la acea data fiind mutati de urgenta la Targoviste datorita faptului ca le murise grupul electrogen si centrala de cogenerare care echipeaza aceasta unitate, ceea ce se intampla de altfel frecvent aici in munte, dar din pacate nu se iau masuri.

De aici incolo drumul nu mai este nici macar pietruit, este ceea ce se numeste drum forestier. Sunt soferi care cu siguranta dupa primii km se intreaba daca nu au gresit drumul, la cat de accidentat devine acesta. Poate chiar sunt unii care fac cale intorasa nevrand sa puna in pericol viata masinilor lor si … chiar pe a lor exagerand putin. Aici o masina cu tractiune integrala 4X4 ar fi in elementul ei. Dar si Skoda noastra Superb (Superba cum ii spune Denisa) nu se lasa cu mult mai prejos. Trebuie insa multa dibacie la sofat. Data trecuta cand am fost pe aici, aventura a fost totala. Era umezeala si ceata, mai incolo chiar ploaie, iar mai sus ninsoare. Masina trebuia ghidata prin sleauri noroioase de adancime variabila, in panta si in curba, si chiar era absolut necesar sa ai putin noroc sa nu spargi baia de ulei sau sa nu ne afunzi in niste noroaie mai cleioase si mai adanci decat putea suporta masina. Acum insa pericolele erau de alta natura. Drumul (cu foarte mici exceptii) era bocna si cu cat urcam in altitudine, acest drum super accidentat devenea acoperit cu zapada. Ba nu! Cu gheata! Dar sa stiti ca mai complicat a fost prin noroaie decat pe gheata. Trebuie mentionat ca se imprastiase pe alocuri nisip. Putina adrenalina simti cand din sens opus vine alt vehicul, ce sa mai spunem cand acel alt vehicul este un camion, cum am intalnit noi exact in zona a mai ghetoasa si inalta a traseului…. Dar, cu dibacie, avansam. Admiram in stanga noastra muntele de piatra, in traducere cariera de piatra de la Lespezi si un drum care serpuieste de acum mult sub noi pe firul vaii Brateiului, parau ce desparte masivele Leaota si Bucegi.

Portiunea cea mai accidentata in lungime de 16 km este cea de la Sanatoriu pana la intersectia cu DJ713A (varianta 2) . Noroc ca sporadic mai exista cate o sageata pe care scrie Hotel Pestera, care sa te faca sa intelegi ca inca esti pe drumul corect (era sa spun bun!). E destul de important sa ti se redea acest sentiment mai ales ca pe parcurs exista cateva ramificatii (e drept secundare).

De la jonctiunea celor 2 cai de acces, continuam la stanga (la intersectia in “T”) in coborire destul de pronuntata pentru circa 2 km si ajungem in curand in firul vaii Ialomitei si depasim in mersul masinii Campingul Zanoaga (cred dezafectat) si Cabanele Zanoaga. De fapt Complexul Turistic Cheile Zanoagei are mai multe corpuri de cladire (3) cu peste 80 locuri de cazare. Situat la cota 1400 m, este punctul de pornire catre spectaculoasele Chei ale Zanoagei, lacul Scropoasa, Cheile Orzei si Sapte Izvoare – marcaj cruce albastra.

Ajungem in curand intr-un loc unde ne simtim mici, la baza barajului Bolboci.

Si acum o noutate si pentru noi! Ajungem la o noua ramificatie de drumuri, de unde un indicator ne indruma catre stanga 800 metri la cabana Bolboci si inainte 13 km catre Hotel Pestera. Eu stiam ca drumul trebuie sa o ia in stanga pe langa cabana Bolboci, pe maulul drept la lacului (in sensul de curgere la Ialomitei). Totusi indicatorul ne invita sa continuam inainte si nu la stanga!

Si indraznim! Mare ne-a fost mirarea cand sub roti am vazut deodata asfalt! Adica drumul era asfaltat! Si curatat 95%!

Da! Pentru a risipi dilema, de la intersectia amintita se pot urma ambele drumuri cel vechi pe la cabana Bolboci pe malul drept al lacului, care este insa neasfaltat si mai lung cu cativa km sau cel de pe malul stang adica inainte conform indicatorului.

Lacul Bolboci, situat la altitudinea de 1400 m, are o suprafata de 100 ha si este un lac in care se poate pescui organizat cu permis lostrita, clean si pastrav.

Cele 2 drumuri care inconjoara lacul se reintalnesc la coada lacului, la intrarea in Cheile Coteanu, de unde drumul redevine… forestier. Varianta care merge pe la cabana Bolboci trece si prin Cheile Tatarului.

A propos de pleasca asta de asfalt... Treaba facuta pe jumatate! De fapt nici pe sfert daca raportam km de drum asfaltat si neasfaltat!

La iesirea din chei se deschide o perspectica larga, minunata, unde vara zeci de masini ai unor soferi temerari precum noi, intind paturile, incing gratarele sa sfaraie pe ele micii si carnatii. Deh! Astea sunt mai nou placerile oamenilor iesiti la aer curat! Ceea ce si eu fac in ultimii ani depunand pe burtica in loc sa urmez sfaturile celor cu carte si nu numai care recomanda miscare. Minim 30 minute pe zi! Va suna cunoscut?

In zona au aparut in ultimii 30 si de ani ceva constructii noi fata de prima mea excursie in zona (tabara de clasa a VIII-a). Pe atunci erau 2 corpuri ale cabanei Padina (unul numit vila Rizescu). Cele 2 exista si acum, dar au mai aparut: Vila Coteanu, Cabana Diana.

De pe acest plai intins admiram forma literei "U" facuta de Masivul Bucegi in fata noastra, forma specifica ghetarilor.

In stanga avem Saua Strunga, Muntele Batrana si Muntele Doamnele (in spatele lor Gutanu, dar nu se vede), pe fundal Mecetul Turcesc, o imensa stanca de sub care izvoreste Ialomita care se pravaleste apoi putin mai in aval in superba Casacada a Ialomitei. Pe partea dreapta a “U”-ului avem Muntele Obarsia si Piciorul Babelor si culmea Laptici inierbata la poale chiar in dreapta noastra.

In aceasta imensa intindere aproape plana, drumul nostru se mai bifurca o data, si viram conform indicatorului la dreapta, traversam Ialomita pe un podet, apoi urcam prin padure in stanga. De la ultima bifurcatie mai sunt fix 2 km pana la Hotel Pestera.

Urcusul este destul de dificil, datorita suprafetei inghetate. Cu circa 200 metri inainte de destinatie lasam pe stanga Manastirea Pestera.

Manastirea Pestera ar fi trebuit sa fie impreuna cu Pestera Ialomicioarei un review separat, in care sa va povestesc ultimele impresii live de aici. Din pacate si spre RUSINEA lor, calugarii tin pestera inchisa. Am mai patit de alte 2 ori faza asta, astfel ca am vrut musai sa punctez nerusinarea crasa a acestora si dezinteresul pentru turisti. Imaginati-va ca erau zeci de turisti care voiau sa viziteze pestera! Explicatia cum ca pestera a fost reamenajata recent si urma a fi inaugurata de tovarasul ponta, care ar fi trebuit sa o “deschida”, dar nu a mai putut veni, prin urmare a ramas inchisa. RUSINE! RUSINE! Chira daca era asa, cheia era la calugari. Pe ce alte meleaguri pe unde ati mai calatorit (inclusiv in alte tari sau mai ales!) ati gasit o pestera amenajata – obiectiv turistic cunoscut de generatii – sa fie inchisa! RUSINE! Asta ca sa nu pronunt acele cuvinte mai … de stadion!

Dar sa revenim la drumul nostru care atinge cota 1610 m si suntem in imensa parcare a Hotelului Pestera, cap de linie!

La intoarcere am urmat acelasi traseu, repet singurul practicabil / recomandat iarna cu masina. Durata de 1.5 ore pe care eu am notat-o pentru aceasta varianta, are o marja de eroare dependenta de viteza foarte redusa sau foarte foarte redusa cu care va veti deplasa si de (va doresc!) lipsa evenimentelor neplacute care sa va intarzie. De asemenea merita sa va opriti pe ici pe ciolo, sa admirati, sa pozati, sa inspirati aer ozonat…

Varianta 2: Bucuresti - Targoviste - Cota 1000 – DJ 713 – Cuibul Dorului – Saua Dichiu – DJ 713A –DJ 714 – Pestera

Cota 1000 este punctul de maxima altitudine al DN71 intre Targoviste si Sinaia. De aici incepe coborirea in serpentine prin padure spre Sinaia. La un moment dat, in stanga un indicator anunta ramificatia catre Cabana Cuibul Dorului si Hotel Pestera sau Piatra Arsa – Babele.

Dupa 1.4 km din DN ajungem la Cabana Cuibul Dorului. Din acest punct, traseul este iarna interzis!

Urmeaza o portiune deoesbit de spectaculoasa, la inceput prin padure, dar in curand soseaua iese la gol alpin. De o parte coasta muntelui, de alta haul abrupt! Pe o portiune de 7 km de la Cuibul Dorului soseaua este asfaltata. Pe alocuri, drumul devine destul de ingust; atentie cand intalniti vehicule venind din sens opus! Asfaltul se termina in punctul numit Saua Dichiului, la 1595 m altitudine.

Aici soseua se imparte in doua directii: la dreapta catre Piatra Arsa – Babele, iar la stanga catre Bolboci – Padina – Pestera, varinata care poarta denumirea DJ 713A. Dupa numai alti 3 km deosebit de spectaculosi, DJ713A intersecteaza DJ714, de unde se urmeaza traseul descris la varianta 1.

Aceasta optiune este mult mai scurta si se economiseste cel putin jumatate de ora, poate chiar o ora. Repet: traseul este inchis iarna si desoebit de periculos pentru cei ce totusi se aventureaza pe aici in perioada interzisa. Am auzit de la alti oaspeti ai hotelului Pestera, ca venisera totusi pe aceasta varianta si au recunoscut ca le-a fost frica si ca se felicitau ca nu s-au intalnit cu un vehicul din sens opus ca s-ar fi dus “sanie” in acela sau Doamne fereste in rapa! Drumul este circulat de masini de teren care plimba turistii pe care ii preiau din Busteni sau Sinaia si ii plimba pe roti pe munte pe la Piatra Arsa, Babele sau spre Padina – Pestera. Si vara, si iarna!

Varianta 3 – cu trenul pana la Pietrosita, apoi per pedes pe poteca pe traseul Pietrosita – Dobresti - Plaiul Lespezi - cabana Scropoasa (1205 m.) - cabana Zanoaga (1400 m.) - cabana Bolboci (1440 m.) - cabana Padina (1525 m.) - cabana Pestera (1610 m.)

Traseul este marcat cu marcaj cruce albastra. De la gara din Pietrosita, se urmeaza DN71 catre Moroeni. Se paraseste drumul national in dreptul indicatoarelor imense catre CHE Moroeni. Se traverseaza raul Ialomita si se continua pe drumul spre cariera Lespezi. La un moment dat parasim calea rutiera de pe firul vaii si urmam de acum cu consecventa marcajul cruce albastra. Acesta ne va conduce prin padure pana la Cabana Scropoasa. De aici, urmeaza un tronson deosebit de spectaculos prin Cheile Zanoagei, printre pereti abrupti inaltati pe alocuri cu peste 100 metri deasupra firului vaii, printre bolovani, pe langa mici cascade. Iesim din chei la cabana Zanoaga. Aici intalnim traseul rutier (varianta 1) pe care il vom urma pana la Padina. De la Padina putem continua pe poteca de langa firul vaii, prin padure si prin luminisuri, pe poteca marcata, pana la Pestera Ialomicioarei situata in stanga potecii noastre deasupra punctului de confluent al vaii Horoaba si vaii Ialomitei. Traversam un pod metallic solid si urcam in trepte pana in curtea Manastirii Pestera (repet RUSINE celor care administreaza manastirea si pestera pentru ca o tin inchisa!).

In 5 - 10 minute ajungem la Hotel Pestera.

Traseul este de dificultate medie, destul de lung, placut la coborire, iarna recomandat numai turistilor experimentati.

Varianta 4: cu trenul Bucuresti - Busteni, apoi cu telecabina Busteni - Babele (cand functioneaza!) si apoi per pedes pe poteca marcata Babele (2200 m alt.) – Pestera (1610 m alt.)

Sau cum am ajuns eu la Pestera – Padina la varsta de 14 ani!

Tabara organizata dupa treapta I, la 14 ani. Destinatia Padina. Mergem cu personalul pana la Busteni, apoi cu telecabina pana la Babele. Suntem pe platoul Bucegilor intr-unul din punctele cele mai pitoresti cu o perspectiva ampla in toate directiile. Pe vremea aceea, cu peste 30 de ani in urma nu exista telecabina Babele – Pestera, cu care astazi se poate continua traseul. Daca functioneaza! Ei bine la hotel ni s-a apus ca pana in martie telecabina ia o pauza. RUSINE! .

Am umplut acest review de rusine, dar asta e cuvantul pe care il merita responsabilii, stiu ei cine!

Oricum, pe atunci, in 1983 de la Babele la Pestera si apoi la Padina se putea cobori doar pe propriile picioare cu rucsacul in spate. De la altitudinea de 2200 m, de la statia de telecabina Babele, se urmeaza marcajul cruce albastra in coborire pronuntata si destul de obositoare. Urcusul este de 2 ori mai obositor in special in zilele insorite de vara, cand te bate soarele in cap pe acest picior de munte golas.

Traseul este de dificultate medie.

Am sa mai spun doar ca aceasta tabara mi-a descoperit dragostea pentru drumetii. Atunci am notat prima mea cucerire: Vf Omu 2507 m altitudine, varful varfurilor din Bucegi. De atunci am revenit in Bucegi la 16 ani, la 18 ani, la ..., de n-spe mii de ori. De atunci insa am inceput sa cuceresc varfurile majoritatii masivilor muntosi din Carpatii nostri (avem 11 varfuri peste 2500 m altitudine in Romania), ajungand mai apoi sa organizez excursii cu frecventa saptamanala, iar vara ceea ce numeam o expeditie, adica o tura de circa 2 saptamani, cu corturile, organizata de mine.

Ce frumos! Ce vremuri! Ce aer curat si ozonat!

Oh tempora!

In concluzie:

Poftiti la munte! Admirati natura! Protejati-o si respectati-o! Savurati un gratar! Savurati o drumetie! Cuceriti un varf! Luati doar ce e bun din jurul vostru! Muntele va incarca cu energie!

Veniti cu masina! Cu trenul! Pe jos! Pe sus (cu parapanta!)! Pe rau (rafting!)! Cum va place…

Va ureaza un an nou 2015 cu excursii savuroase si reusite, cu multa sanatate si impliniri

Cu mult drag

Denisa, Emi, Ema si Dan

Rog inserare

https://www.youtube.com/watch?v=srJyKgvLqFs

---

VIZUALIZĂRI: 15669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI