Plataresti - manastire in ruina

TIPĂREȘTE

Intr-un review anterior povesteam ca “Am fost la… Manastiri aflate in ruina”.

Am fost si voi mai merge ori de cate ori se va ivi ocazia. Duminica trecuta am revazut Manastirea Plataresti, ctitoria Voievodului Matei Basarab, zidita din temelie in anul 1646.

Din soseaua de centura a Bucurestiului, un indicator semnaleaza Manastirea Cernica si pe aceeasi cale, in continuare, dupa Fundeni, primaria comunei Plataresti ureaza "Bine ati venit!". De aici, a ajunge la manastire nu mai este o problema. Orice localnic poate da detalii, iar din fata primariei, de la monument, strada Matei Basarab (cum s-ar fi putut numi altfel?) conduce la Manastirea Plataresti. Sunt 19 km din Bucuresti, pe drum asfaltat in totalitate, prin sate cu oameni gospodari, prin camp si prin padure.

La manastire slujba se terminase, curtea era pustie, iar noi – singurii vizitatori ai acelui moment – am fost intampinati de o tanara maicuta care ne-a prezentat biserica si ne-a povestit viata Sfantului Mare Mucenic Mercurie – ocrotitorul lacasului, ilustrand expunerea cu imagini din pictura originala din pronaos.

De la maica ghid, care-si infaptuia ascultarea nestingherita de faptul ca grupul auditor era format doar din doua persoane (intre timp au mai aparut patru), am aflat multe lucruri nestiute inca. Cel mai mult ne-a vorbit despre modificarile survenite de-a lungul vremii la Manastirea Plataresti, despre faptul ca in sec. XVIII tabloul votiv reprezentandu-i pe ctitorii principali – Matei Basarab si Doamna Elina – a fost inlocuit cu o scena liturgica, iar in anul 1938 pictura a fost spalata laolalta cu negreala fumului acumultata in timp. Numai in pronaos se mai pastreaza fragmente din pictura originala. Am studiat si am fotografiat aceste relicve.

Remarcabila si de o deosebita valoare artistica, apreciata drept unicat, icoana facatoare de minuni a Sfantului Mare Mucenic Mercurie – icoana de hram – gravata in aur, dateaza din anul 1646 si este o danie a voievodului Matei Basarab si a sotiei sale.

La 10 martie 1915, prin decret, regele Ferdinand a conferit Manastirii Plataresti statutul de monument istoric. Cu toate acestea, in perioada 1947-1960 manastirea a fost transformata pentru a treia oara in inchisoare (dupa 1836 si 1866), apoi, pana in anul 1989 in spital de neuropsihiatrie. Tot aici erau adusi si detinutii politici carora li se administrau tratamente specifice politiei politice comuniste.

La reinfiintarea manastirii, in anul 2000, cercetarile arheologilor au adus la lumina dovada existentei vietii monahale la Plataresti inca din vremuri indepartate. In jurul bisericii au fost descoperite 16 vechi morminte, locul de odihna vesnica a unor calugari (trupurile inmormantate fiind asezate cu capul pe caramida dupa tipicul monahal).

Ansamblul manastiresc de la Plataresti cuprindea biserica, zid de incinta, chilii, o casa domneasca si anexe. Paul de Alep, in "Calatoriile Patriarhului Macarie" din anul 1657, descria incinta Manastirii Plataresti ca fiind "inconjurata cu zid inalt de aproape doi metri care ii dadea garantia unei cetati inalte", mijloc de aparare impotriva navalitorilor.

In locul de faima de altadata, acum gasim paragina, cladiri parasite si ziduri coscovite. Restaurarea recenta a dat o noua fata bisericii si a reabilitat unele chilii in care cele cateva vietuitoare duc mai departe traditia ortodoxa. Am observat cu durere, apoi ne-a atras atentia si maica ghid, ca pictura cea noua se coscoveste. Oare cum au lucrat mesterii din vechime ca opera lor sa dainuie peste secole si cum au lucrat mesterii de azi a caror opera n-a dainuit nici macar zece ani? Cu ce bani au fost platite aceste lucrari? Subventii UE sau doar milostenii, banii se aduna greu, iar pentru reabilitarea intregului ansamblu mai trebuie inca multi. Este lamentabil sa vezi zidul unei biserici - pictat in culori proaspete - coscovit asemeni unui perete prost zugravit de un amator.

Beciul fostei Case Domnesti, acum si ea o ruina, pentru mine a fost principalul punct de interes al vizitei deoarece nu am mai avut anterior aceasta ocazie. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte sa cer sa ni se arate, dar la propunerea maicii insotitoare, bineinteles ca am acceptat.

Hrubele de sub Casa Domneacsa sunt inalte, cu ziduri si bolti din caramida minutios randuita. Temporar, in anii comunismului, hrubele au fost folosite si ca inchisoare. In incaperea centrala a beciului, coborarea se facea pe ambele parti ale cladirii. In prezent una dintre intrari este zidita, accesul facandu-se doar prin curtea manastirii. Scarile sunt largi, dar treptele sunt abrupte si neluminate. Din incaperea centrala, in dreapta si in stanga se deschid alte doua incaperi, mai largi. De asemenea mai sunt si alte mici incaperi laterale, zabrelite cu fier, tainite in care nu am avut acces.

Din inaltimea zidurilor, de sub bolti, prin mici ferestre, patrunde cate un fir de lumina naturala. Aceasta lumina, plus atentionarile maicii si uneori ajutorul ei prin prindere de brat la trepte si la pragurile surpriza pentru necunoscatori, ne-a fost si noua calauza.

Lumina electrica nu functioneaza in hruba, desi se zaresc becuri atarnate de niste sarme. Si aici, unde se mai pastreaza separeurile celulelor inchisorii, mai este mult de lucru pana sa fie cu adevarat muzeu, primitor de oaspeti. Eu m-am bucurat ca am avut ocazia de a vedea ruinele in starea lor cea pura si adevarata, termen de comparatie pentru viitor.

Staretia este gata si arata bine, vopsita si infrumusetata cu flori. Si in vecinatatea bisericii mainile harnice ale maicutelor au sadit flori si arbusti. Desi mai e mult pana cand lacasul isi va recapata stralucirea de odinioara, rezultatele eforturilor se vad.

Paragina este inca la ea acasa. Zidul exterior, turnul clopotnita, Casa Domneasca, multe chili si anexe asteapta momentul in care-si vor schimba infatisarea.

---

VIZUALIZĂRI: 3958 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI