Calatorie spirituala si turistica

TIPĂREȘTE

Acum mult timp, cand eram copil, tatal meu mi-a facut o surpriza.

Plecam la mare si in loc sa o ia pe drumul clasic care trecea peste podul de la Harsova (vi-l reamintiti), a luat-o spre Calarasi pentru a trece cu bacul de la Chiciu Ostrov.

A fost ceva deosebit pentru mine sa vad Dunarea de pe bac si sa trec la cativa metri de vecinii bulgari, uitandu-ma curios la blocurile Silistrei, care imi pareau mai frumoase decat cele din Bucuresti. Deh, perceptie de copil.

Drumul spre mare prin acea zona trecea pe langa comuna Ion Corvin, la marginea careia se afla manastirea Sf. Apostol Andrei, dar pe timpul acela eu nu stiam lucrul acesta iar parintii mei nu au oprit acolo. Ce retin de atunci a fost trecerea cu bacul, mausoleul de la Adamclisi si faptul ca drumul era partial pietruit si era foarte putin circulat.

Ok, revenind in zilele noastre, dupa ani si ani, fetita noastra s-a nascut in preaja zilei Sf. Andrei si ca atare primul nume a fost Andra.

Impreuna cu prietena mea (inca nu suntem casatoriti) si cu Andra am mers in fiecare an la mare si de multe ori am ales drumul pe la Ostrov datorita pitorescului sau si faptului ca era mult mai putin aglomerat (autostrada nu era terminata si se formau cozi interminabile).

Ce vreau sa va spun este faptul ca in dreptul drumului lateral care duce spre manastirea Sf. Andrei era un indicator care arata ca pana la manastire sunt numai 3,5 kilometri. Din cauza vechimii lui, era putin sters, iar noi credeam ca sunt de fapt 35 de kilometri si ne promiteam ca la urmatorul drum vom merge neaparat si la manastire. Si au trecut iar niste ani si intr-un tarziu ne-am facut timp sa vizitam si manastirea. Si bine am facut.

Tin sa va spun ca suntem credinciosi ortodocsi nepracticanti, adica avem credinta in noi si nu facem 'parada" de ea cu orice ocazie sau sarbatoare religioasa.

Eu sunt pasionat de istorie in particular si am vazut prima noastra vizita si ca pe un prilej de a ma edifica in privinta realismului legendei, in afara de vizita ecumenica.

Bineinteles ca nu m-am edificat si vreau sa cred in forul meu interior ca Apostolul Andrei cand a fost trimis in Scitia Minor sa raspandeasca lumina credintei a calcat si prin aceste locuri si a trecut si pe la Dervent (voi posta si despre aceasta manastire un review).

Daca m-a impresionat ceva in primul rand a fost frumusetea si linistea locului si cand spun asta ma refer la faptul ca zona manastirii este inconjurata de o padure tare frumoasa, crescuta pe un rand de dealuri ce inconjoara manastirea ca un zid de aparare.

Cred ca ii voi dezamagi pe cei care au mai multa credinta decat mine daca voi spune ca din ansamblul manastirii eu am fost cucerit doar de pestera Sf. Andrei si de izvorul aflat la cateva sute de metri departare.

Acum cativa ani izvorul era in aer liber, dar de vreo doi ani s-a construit un fel de capela mai mare deasupra lui si are mai multe guri de scurgere. Il preferam ca inainte, dar asta este doar umila mea parere.

Considerandu-l pe Ap. Andrei patronul spiritual al fiicei mele, am hotarat sa trecem in fiecare an pe acolo in luna noiembrie sau decembrie si ne-am tinut de cuvant.

Acum trei ani am fost chiar in ziua de Sf. Andrei si cu parere de rau va spun ca nu voi mai repeta experienta. Stiam de la televizor ca vin zeci de mii de credinciosi din toata tara, ba chiar si din Bulgaria, dar ce am gasit acolo m-a facut sa-mi doresc sa vizitez locul sfant in alte zile.

In primul rand ca era o mare problema cu parcarea, dar trecem peste asta deoarece manastirea are acest aflux doar odata pe an. Drumul pana la manastire era intesat cu sute de vanzatori ambulanti care vindeau absolut orice, icoane, matanii, cruciulite, miere, apa minerala, carti religioase si mii de alte produse. Nici asta nu a fost un impediment, se stie ca se pot face bani buni din vanzarea de obiecte religioase la ocazii speciale.

In interiorul pesterii nu am ajuns, era practic imposibil, iar la izvor am stat la o coada dezordonata si haotica doar pentru ca ii promisesem mamei ca ii aduc apa de la izvor, ea fiind chiar o femeie credincioasa (poate putin cam habotnica).

Sirul imens de masini care asteptau sa fie sfintite contra unei sume benevole nu m-a convins ca intre vanzarea de indulgente si sfintirea autoturismelor ar fi vreo diferenta, dar asta este o alta poveste. Cat timp acel sofer va crede ca masina lui este ferita de pericole fiind sfintita, iar preotul va aduce un beneficiu financiar obstei de calugari, nu am a comenta.

Pe mine locul acela ma indeamna la liniste interioara si meditatie (atat cat pot eu sa meditez), dar pe foarte multi "evlaviosi' ii indeamna la o galagie maxima cu ocazia hramului, de abia ii potolesc fratii calugari pe cei mai zgomotosi.

Oricum, bietii calugari au de hranit mii de oameni cu ocazia zilei Sf. Andrei si se pare ca se achita foarte bine de aceasta sarcina.

Ca sa nu va plictisesc mai mult decat am facut-o, am sa va povestesc pe scurt faptul ca in doi ani diferiti am plecat din Bucuresti pe o vreme ploioasa si atat de urata incat abia ne-am hotarat sa o facem, dar odata ajunsi in acel loc, vremea s-a indreptat si pe timpul vizitei a fost nesperat de frumos.

Vorba mamei mele: "Incercari de la Dumnezeu, maica! ". De fapt ideea este aceea sa nu te intorci din drumul propus in viata atunci cand ai mici greutati.

Este un loc frumos si tihnit, in care poti avea senzatia ca pasesti pe urmele Sf. Apostol Andrei. Doar sa crezi!

---

VIZUALIZĂRI: 3018 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI