Plimbare prin Bucovina

TIPĂREȘTE

Profitand de cateva zile libere si cu ideea de a ne face incalzirea pentru adevaratul concediu ce urma sa vina in luna august, ne-am gandit sa incercam un traseu prin Bucovina. Mai fusesem cu cativa ani in urma, dar mai mult pe fuga si nu imi mai aduceam aminte prea multe, decat ca era o zona foarte frumoasa cu multe locuri de vizitat.

Astfel am pornit dis de dimineata din Ploiesti pe traseul Ploiesti-Buzau-Focsani-Piatra Neamt-Targu Neamt.

In afara de cateva mici opriri de revigorare, prima oprire mai serioasa a fost in Targu Neamt, la casa memoriala Ion Creanga din Humulesti si la Cetatea Neamtului. La casa lui Ion Creanga din Humulesti (astazi un cartier al orasului Targu Neamt), se poate vizita casa in sine, cu cateva detalii despre viata si familia scriitorului, iar langa, este prezent un parc tematic cu personajele din mult indragitele povestiri. Deasemenea, in aceeasi incinta, se afla si un muzeu al zonei moldovei cu obiceiuri stravechi. Cetatea Neamtului se afla in apropierea centrului orasului, pe un varf de deal, iar ultimii 2-300 de metri se pot urca numai pe jos, ceea ce inseamna un efort considerabil, deoarece panta este destul de abrupta. Insa o data ajunsi acolo nu veti regreta, pentru ca cetatea a fost renovata atat in exterior, cat si la exterior.

Ne-am continuat drumul mai departe catre Bucovina, mai exact catre Gura Humorului, unde aveam rezervare facuta la Pensiunea Obcina Mare, iar doamna Elena, gazda noastra, ne astepta cu drag.

Gura Humorului este un oras frumos, nu deosebit, nu nemaipomenit, ci doar frumos. Ca puncte forte, ar fi parcul Arinis, care are piscina acoperita si exterioara, tiroliene, patinoar, terenuri de tenis si volei si partie de ski. In functie de anotimp, se pot organiza plimbari cu trasura trasa de cai sau rafting pe raurile Moldova sau Bistrita. Cam atat am vizitat in prima zi, deorece fiind obositi de pe drum, am preferat sa ne intoarcem la cazare si sa facem planul pentru a doua zi.

In urmatoarea zi, am urmat drumul manastirilor. Nefiind vreun mare evlavios, dar pasionat de cultura si istorie, eram destul de nerabdator sa descopar mai in detaliu celebrele manastiri din Bucovina si am dorit sa pun accent doar pe cele mai cunoscute, Voronet, Moldovita, Sucevita, Putna si Humor, preferand calitatea nu cantitatea. Daca ar fi fost sa le vizitez pe toate cele prezente in zona, nu mi-ar fi ajuns o saptamana.

Astfel, prima in drumul nostru a fost Manastirea Voronet, aflata la doar 4 km de Gura Humorului. Este cu adevrat impresionanta si prea multe cuvinte despre ea nu as avea de spus, decat ca a fost ctitorita de Stefan cel Mare, este o manastire de maici si printre putinele monumente de arhitectura religioasa din nordul Moldovei care-si pastreaza in mare masura forma initiala. Desigur, albastrul de Voronet este la loc de cinste. Dupa o scurta sesiune de shopping la tarabele cu lucruri traditionale de langa manastire, ne-am continuat drumul catre Manastirea Moldovita.

Manastirea Moldovita se afla la aproximativ 30 de km de Gura Humorului, pe drumul spre Campulung Moldovenesc, la intrarea in localitatea Vama facandu-se la dreapta. Aceasta a fost ridicata de catre domnitorul Petru Rares, pe o mai veche manastire ce exista de pe vremea lui Alexandru cel Bun si care se prabusise din cauza unei alunecari de teren. Biserica este imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, astfel avand aspectul unei fortarete.

Am continuat drumul spre Manastirea Sucevita, ce se afla la jumatatea drumului dintre Moldovita si Radauti. Drumul masoara tot cam 30 de km, dar este foarte frumos, deoarece este prin munti, prin pasul Ciumarna mai exact, la o altitudine de aproximativ 1100 m. Dupa ce scapam de trecatori, la intrare in comuna Sucevita, se afla un complex hotelier „Ieremia Movila” unde am poposit pentru a lua pranzul. Binenteles, avand la dispozitie un meniu destul de diversificat, am decis sa alegem ceva specific locului, si anume, ciorba radauteana si tochitura bucovineana.

Putin mai linistiti dupa superba masa in stil bucovinean, am poposit la Manastirea Sucevita. Parerea mea sincera, este ca dintre manastirile cele mai cunoscute, aceasta este cea mai bine intretinuta si mai frumoasa. La fel ca Moldovita, este imprejmuita de ziduri si turnuri de aparare si spre deosebire de celelate manastiri, care au fost ctitorite de familia Musatinilor (Stefan cel Mare, Petru Rares, etc.) aceasta a fost ridicata si consolidata de familia Movilestilor, dinastie succesoare a Musatinilor. Aceasta are si o legenda, care spune ca, pentru a-si rascumpara niste pacate foarte mari, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii.

Dupa alti 35 de km, am ajuns la ultimul obiectiv al zilei si probabil cel mai cunoscut: Manastirea Putna. Imi aduc aminte ca o mai vizitasem cu ani in urma si nu ma impresionase asa de mult ca celelalte manastiri si am ramas cu aceeasi impresie. Cel mai probabil pentru ca nu are picturi exterioare precum cele anterioare, dar asta pentru ca a fost pradata de mai multe ori si reconstruita si restaurata dealungul secolelor.

Este binecunoscuta ca fiind locul in care este inmormantat domnitorul Stefan cel Mare, deasemenea, aceasta fiind prima sa manastire fondata in calitate de domn al Tarii Moldovei. Si aici gasim o legenda, probabil mai cunoscuta si mai reala decat cea de la Sucevita, Stefan cel Mare, aflandu-se in zona de langa raul Putna, a tras cu arcul inspre padure, iar locul unde s-a infipt sageata de un copac, a fost ales pentru a se ridica aceasta manastire.

Ne-am intros prin Radauti spre Gura Humorului si cam asta a fost de povestit pentru ziua respectiva.

In a treia zi, am zis sa mergem in Suceava, pentru a vizita Cetatea si muzeele si locurile din preajma. De la Gura Humorului sunt aproximativ 40 de km, numai ca noi am ales un traseu alternativ, pentru a vizita si Salina Cacica.

Despre Salina pot spune ca am fost foarte dezamagit, pentru ca nu se compara cu nici una din celelalte saline prezente la noi in tara (Slanic, Turda, Praid), aceasta fiind mai mult o mina de sare. Foarte ingusta, fara nimic de vazut decat o capela catolica pentru minerii cu origini poloneze ce au lucrat in trecut si o sala de sport aflata in partea cea mai de jos vizitabila.

Continuandu-ne drumul spre Suceava, am realizat faptul ca era luni si dupa cum bine stiti, lunea in general, muzeele sunt inchise. Primul lucru pe care l-am vizitat, a fost, evident, Cetatea. Spre surprinderea mea, pentru ca o mai vizitasem in urma cu 7 ani, aceasta era renovata, sau in curs de renovare. Mai exact, exteriorul era foarte bine facut si arata asemanator cu Cetatea Neamtului ca si renovare, doar ca la interior mai era inca de lucrat. Camerele pregatite ca de muzeu nefiind echipate inca cu nimic de vazut. Totusi panorama de pe varful Cetatii era superba, cu o vedere atat spre orasul Suceava, cat si spre locurile din jur.

Deoarece, dupa cum am spus, era luni, nu am putut vizita mare lucru in oras, decat piata din centru, si o parte din curtea domneasca.

Ne-am mai oprit cateva ore la mall-ul din apropiere, unde pe langa pranz, am achizitionat de la un comerciant o icoana foarte frumoasa si cateva sculpturi la un pret mai mult decat decent, fata de ce se gasea in apropierea manastirilor.

Pentru a patra zi, am decis sa lasam cultura si sa intalnim natura. Astfel am facut o vizita pe Transrarau, o sosea care traverseaza Muntii Rarau, in genul Transfagarasan sau Transalpina. De la Gura Humorului am luat drumul spre Campulung Moldovenesc si dupa inca 10 km am ajuns la Pojorata. Aici drumul se face la stanga spre Transrarau pana la Chiril. Acest drum este un rival de luat in seama al celorlalte drumuri ce traverseaza muntii, doar ca este mult mai scurt, mai exact 27 de km. Acest aspect nu este neaparat negativ, daca imi aduc bine aminte, frumusetea Transfagarasanului este de multe ori rapita de puhoiul de lume de la Cabana Balea Lac si chiar de drumul extrem de lung. Traseul mai este denumit si Drumul Comorilor si ajunge pana la o altitudine de 1400 m, cu privelisti de neuitat.

Ca puncte de reper si locuri de vizitat, Cabana Rarau, aflata cam la punctul maxim de inaltime a drumului, o bifurcatie la stanga, dupa care se mai merge cam un kilometru. De la aceasta cabana se pot face plimbari in natura si trasee montane catre cele mai cunoscute obiective, si anume, Pietrele Doamnei si Piatra Soimului. Noi, nefiind echipati de munte, am facut doar o simpla miscare pana la baza Pietrei Soimului dupa care am admirat privelistea de la inaltime.

La coborare, spre satul Chiril, peisajul nu inceta sa ne surprinda placut, iar satul de la baza muntilor, Arama, parea din filmele cu haiduci. Ce este de apreciat prin aceste zone, fata de zona Munteniei, este ca lumea inca isi mai pastreaza din traditiile locale, iar munca pe dealuri la fan si in livezi pare aceeasi de acum cateva sute ani. Oamenii isi cresc animalele in acelasi stil, iar toate dealurile cu fanete sunt cosite si ingirjite. Casele, chiar si cele noi, isi pastreaza acelasi stil, bucovinean, iar oamenii au un stil aparte, o combinatie intre ardeleni si moldoveni, la vorba mai mult ardeleni.

Diferenta dintre Bucovina si restul Moldovei, o face, ca de obicei, istoria. Aceasta zona fiind parte a Imperiului Habsburgic timp de aproape 200 de ani, astfel ca influentele asa zise transilvanene sunt destul de evidente.

Drumul a continuat catre Vatra Dornei, unde am luat pranzul si am facut o mica plimbare in parcul din centrul statiunii. Drumul la intoarcere l-am facut pe DN 17, care m-a surprins placut prin aceeasi pozitionare a reliefului.

Si pentru ca mai era destul din ziua respectiva, cand ne apropiam de cazare, am decis sa mai facem 10 km in plus, pentru a vizita Casa Memoriala Ciprian Porumbescu. Mai exact sunt 18 km de la Gura humorului, in drumul spre Suceava, se face la dreapta din Iliesti. Aici am gasit casa destul de usor, pentru ca sunt panouri peste tot in comuna, iar ghida, o localnica foarte de treaba, ne-a informat ca sunt doua case, una in care a trait - Casa Memoriala - si Muzeul, aflat intr-un conac boieresc din secolul al XVII-lea, deasemenea, in imediata apropiere a muzeului fiind biserica, cu mormintele marelui compozitor si a familiei sale. Din relatarile ghidului, am ramas impresionat de cate a putut sa faca pana la varsta de 29 de ani cand a incetat din viata. Daca tot ajungeti in aceasta zona, nu ratati muzeul, merita!

La intoarcere, am vizitat si Manastirea Humor, pentru ca tot era in zona, si aceasta la fel de frumoasa si in acelasi stil ca toate celelalte.

In ultima zi am luat drumul spre casa de dimineata, pentru ca ne astepta un drum lung si obositor, dar am ramas foarte placut impresionati de zona, peisajele si locurile pe care le-am vizitat.

Cand aveti cateva zile libere, de oriunde din tara v-ati afla si in orice anotimp, nu ezitati sa mergeti in zona Bucovinei, pentru ca aveti ce face si ce vedea!

Vacante frumoase si alegeri inspirate va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI