Sper sa reziste...

TIPĂREȘTE

Trei cupluri, un bebe… Toti voiam o iesire de 2-3 zile in care sa ne plimbam si sa ne linistim, sa dam o fuga pe la Dalboka si seara sa avem unde sta cumitei la un sprit si un pahar de vorba, fara balamuc si muzica tare. Tot rascolind netul, am ajuns la Vila Larisa. Cum eu de 7 ani tot merg la Hotel Delta, stiam cam pe unde vine si am decis ca locatia e buna pentru ce ne dorim noi.

Ca sa ajungi la vila este destul de simplu: de la intersectia de langa H. Delta si H. California, intri pe drumul catre padure si la un moment dat se face o alee in dreapta. Daca nu te sperii de niste ruine comuniste si ratezi sa calci vreun catel, mai continui 50 de metri, dai peste locatia cautata.

Este o afacere de familie, o vila cu 12 camere, curte mare cu multe flori, bucatarie exterioara, foisor cu etaj si alte 2-3 locuri prin curte cu mese si fotolii pentru a-ti petrece timpul seara. Si sa acum o luam pe rand…

Camerele sunt destul de mici, mai ales ca baia este oarecum taiata din suprafata camerei. Pat mare si confortabil, tv pe perete, minifrigider in camera, balcon, aer conditionat. Baia este extrem de mica, in mai putin de 3mp fiind inghesuite un wc, o chiuveta si o cabina de dus. In camera se simte un pregnant miros de umed.

Bucataria exterioara se afla fix langa foisor, cu aragaz, gratar imens, chiuveta si 3 frigidere duble din acelea de sucuri – frigiderele racesc chiar bine! Restul nu le-am incercat, nu mergem niciodata, nicaieri, ca sa gatim.

Curtea… Foisor cu etaj in curte, mese, scaune, fotolii, tv si sus si jos. Mai sunt vreo 2-3 locuri cu mese si fotolii sau bancute, in caz ca vila este plina sunt binevenite. Curtea este plina de flori si bine intretinuta, meritul mamei Larisei. Tot aici gasesti loc de joaca pt copii mici: leagan, tobogan si cel mai important pentru kinderi: trambulina elastica! Totusi, curtea are nevoie de ceva imbunatatiri: in primul rand sa ascunda ruinele comuniste de care vorbeam mai devreme si pe care acum cei ce detin vila le folosesc ca si crescatorie de caini si sa ascunda in vreun fel fundatia casei inceputa si neterminata de unul din fratii propietarului, fundatie aflata la numai 3-4 metri de foisor – lucruri nu prea placute vazului, totusi. Si inca ceva: cu toate autanele noastre: un fleac... ne-au ciuruit tantarii.

Propietarii, dar mai ales Larisa (Saru’mana, Larisa!!! Si sper sa nu te supere ce am scris aici, sunt mai mult sfaturi si lucuri ce trebuie imbunatatite!): niste oameni absolut extraordinari, care au facut tot posibilul sa ne simtim ca acasa. Intr-o seara voiam sa facem comanda la pizza si nu stiam unde, asa ca am intrebat-o pe Larisa; nu numai ca ne-a facut comanda, dar a si mers pana la pizzeria respectiva sa ne aduca noua mancarea, pentru ca noi bausem toti.

Noi am avut bulanul sa prindem vila libera si sa nu trebuiasca sa suportam toate tipetele, muzicile si mirosurile de sarmale ale celor ce vin sa gateasca si in concediu… asa ca pot sa spun ca am petrecut timp de calitate aici. In alte conditii, sunt convins va nu ar mai fi fost la fel.

Pana la urma… daca vreti sa mergeti si cu nasu’ si cu varu’ si cu vreo 3-5 kinderi ca sa stati ieftin la mare, sa gatiti ciorbita si sarmale cu muzica in blana si sa va laudati ca a fost misto, e o locatie buna. Dar cred ca nu pentru asta a fost construita pensiunea si ar fi pacat sa se transforme intr-o bucatarie cu ceva camere langa. Oamenii chiar incearca sa faca turism, asa ca va rog… lasati-i in pace, ca sunt pe drumul cel bun!

---

VIZUALIZĂRI: 1811 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI