In cautarea lui Dracula... si doua aniversari

TIPĂREȘTE

Preambul: Cica era ziua lui Vlad Tepes, iar supusii lui au vrut sa-i faca o surpriza. La adapostul intunericului, au tras in teapa vreo 100 de turci in fata cetatii voivodului. Mare a fost bucuria si surpriza domnului cand s-a trezit si a deschis fereastra.

Domnul si-a apropiat urechea, iar turcul cu ultimele puteri i-a zis: ASA. (youtube)

Vineri 09.03.2012

Ce sa vizitam? Ce sa vizitam? Cu o zi inainte (vezi impresii) vazusem Brasovul si ajunsesem si pana-n Poiana unde ne dasem cu cauciucul.

Pentru astazi primisem comenzi sa vedem castelul lui Dracula. Din Cipru, primesera ai mei telefoane de la copii si-i intrebasera daca vazusera castelul lui Dracula (si sa le aduca dinti de acolo :) La ce viteza aveau, numai de Bran nu-mi mai ardea acuma – plecam tarziu de la hotel, Bran era destul de departe si este si ceva de urcat pe jos pana la castel.

La Bran fusesem deja de doua – trei ori si vroiam sa vad ceva nou, mai ales ca Dracula nu prea avusese nici o treaba cu Bran, m-am gandit ca nu-i nici un bai daca vom aplica brandul Dracula, unor obiective mai in apropierea Tarlungenului. Auzisem de bisericile fortificate Prejmer si Harman pe forum, si doream sa le vad, mai ales ca era o ruta alternativa de a ajunge din nou in Brasov. Daca se va putea sa ajungem si la Bran, vom merge iar daca nu, nu va fi nici o problema.

I-am anuntat pe ai mei, ca mergem intai sa vedem castelul mamei lui Dracula, deoarece e mai aproape :)

Prima data am vizitat Biserica Fortificata Prejmer.

S-a scris foarte frumos pe site si nu are rost sa ma bag si eu in chestii istorice – nu ca as sti foarte multe. Mi se pare destul de dificil de a gasi mai multe date istorice – si ce e mai important – opinii si perspective diferite.

Cum as putea sa ma apuc de facut istorie, cand eu am crescut cu carti ca - “Povestiri Istorice” de Dumitru Almaş? Carti ai caror eroi ii iubeam si cu care ma identificam. Turcii erau cei care atacau pe la spate, foloseau arme otravite, ori erau luati pe sus de catre vreun cneaz care dansa batuta cu doi sub brat si unul in dinti. Ce sa le explic eu lor acuma?

Le-am spus la alor mei ca au noroc ca suntem un popor iubitor de pace si doar ne-am aparat glia stramoseasca de cotropitori. Daca ne-am fi pus si noi la invadat alte popoare, probabil ca Africa ar fi fost astazi doar un alt judet al Romaniei.

Le-am explicat despre ispravile lui Vlad Tepes, care lua masa printre turci trasi in teapa, crescuse la Adrianopole si avea un frate zis si Cel Frumos, care cica avea relatii mult prea apropiate cu Fatih Sultan (Mehmet II Cuceritorul).

-Si nu au reusit osmanlaii sa cucereasca aceasta cetate?

-Da de unde, nici pe departe.

Le-am spus eu cate ceva, ca de fapt biserica fortificata e construita de colonisti saxoni, dar nu m-am bagat in prea multe detalii, care pana la urma nici eu nu le stiam. A fost mai usor sa o dau in bancuri, deoarece nimeni nu ar fi avut rabdare sa asculte o istorie adevarata. Cine e interesat de asa ceva, trebuie sa studieze problema mult mai pe indelete, iar cateva afise pe pereti pe care nu prea ai timp sa le citesti, nu aduc multa lumina.

In interior am dat din nou peste covoare orientale, ceea ce arata ca pana la urma, saxonii reusisera sa aiba legaturi comerciale cu Orientul.

Din nou am avut senzatia ca este un obiectiv cu un foarte mare potential turistic, nefolosit la maxim de catre cei care il au in grija. Desigur ca am facut comparatie si cu manastirile din Bucovina, iar zidurile saşilor mi-au parut mult mai solide. Se simte parca sobrietatea si ordinea germana intre aceste ziduri.

Atat in Bucovina cat si-n Transilvania, m-am gandit ca aceste “cetati” erau plasate in puncte strategice - de apararea a trecatorilor prin munti (Sucevita si Moldovita de ex.) si aveau o insemnatate militara majora, indiferent cine era inamicul.

De la Prejmer am mers apoi la Harman (castelul tatalui lui Dracula) :)

In mare e aceeasi poveste ca la Prejmer. Biserica pe centru, inconjurata cu ziduri, in care existau camere in care locuitorii satului putea sa-si aduca bunurile. Ziduri foarte groase si un turn foarte inalt la biserica. In biserica – simplitate si frig.

Ajunsi aici, am avut din nou cereri pentru toaleta. In incinta cetatii, am gasit o toaleta “ecologica”, dar doar un singur viteaz a avut curajul sa o foloseasca :) Nu stiu cum o dau si ajung iarasi la toalete si astfel de discutii. Asta mi se cerea sa gasesc – asta va relatez si voua.

Sa nu se creada ca-s vreun delicat -dar eu nu am avut probleme pe traseu, deoarece ca mai tot romanul am timerul setat sa-mi rezolv problemele pe langa casa, sa nu ma prinda urgentele pe drum. Folosirea unei toalete traditionale pe timp de iarna este insa o mare placere si-i cunosc toate beneficiile naturiste. O recomand celor care sufera de constipatii in primul rand :))

Nu poti fi mare consumator de arta cand ai niste probleme stringente la care nu gasesti o rezolvare cat mai rapida. Oricat de groase ar fi zidurile, oricat de frumoase ar fi tablourile sau sculpturile, gandurile tale aluneca spre alte indeletniciri.

Obiective frumoase avem, daca ar mai fi aduse cateva utilitati “moderne” pe langa ele: gen o cafenea unde sa poti lua o mica gustare si sa stai la o masa, o toaleta curata si oameni primitori, si nu mai trebuie multe alte cele.

In fata cetatii ne-am tras in poze si cu un cal inhaimat la faiton. Mie nu mi se parea ceva deosebit, dar imi aduc aminte ca-n alt an fusesem in Romania cu niste prieteni irlandezi si ce treaba spectaculoasa le parusera lor caii. Printre primele lucruri care le mentionasera acasa, era ca oamenii folosesc caii pentru transport, munca la camp etc., lucruri de mult ajunse istorie in apus. Cel mai probabil vor ajunge istorie destul de curand si-n Romania si e bine sa folosim acest potential turistic cat il mai avem.

Peste vreo 20-30 de ani (poate chiar si mai repede), s-ar putea sa ne lipseasca caii si faitoanele vazute azi la tot pasul.

Dupa Harman am mers din nou in Poiana Brasov, unde vroiam sa mergem cu telecabina. Cu o zi inainte nu o mai prinsesem deoarece ajunsesem destul de tarziu.

In parcare, pe o cabanuta a celor care vindeau fel de feluri, am gasit si-un afis cu Dracula si am rezolvat si aceasta problema de Show Business si toata lumea a fost fericita. Aveau ce arata acasa.

Am urmat sfaturile lui Claudiu si am mers cu Telecabina Capra Neagra. Are intradevar un traseu frumos.

M-au mirat reclamele de pe telecabina –ceva legate cu Istanbul. Cred ca se mentiona si un Ana Holding si atunci am avut impresia ca e vorba de un grup de companii turcesti si mai era ceva cu Anadolu. Turcii folosesc cuvantul “holding” destul de mult. Prima impresie a fost ca e vorba de o companie turca ce a facut telecabina si au si ceva hoteluri prin Poiana. M-am uitat insa pe internet si am vazut ca Ana Holding apartine lui George Copos. Nu am inteles exact de cese gasesc reclame pentru Istanbul pe telecabina romaneasca. Exista vreo legatura cu Turcia?

Am fost destul de impresionati de plimbarea cu telecabina si am tot respectul pentru cei care practica sporturi de iarna. Nu ar fi rau sa ma apuc si eu :)

Restaurantul Vanatorul

Cel mai apropiat Restaurant de aceasta Telecabina, mi-a parut restaurantul Vanatorul. Parcasem undeva aproape – parca am platit 120 de lei – pentru toata ziua. Sper sa nu ma insel. Ni se spusese ca nu accepta parcare pentru cateva ore, deoarece patronul daduse lege noua – se plateste doar pentru intreaga zi. Cum locurile de parcare erau o problema, am hotarat sa nu mai caut alt restaurant.

Restaurantul e frumos – cu multe animale impaiate pe pereti. La partier, pare parasit, sunt doar toaletele. Se urca la etaj, unde sunt mesele.

Din calatoria in Romania (si ma refer in special la restaurante) aici am avut una dintre cele mai bune serviri. Ospatarita care s-a ocupat de noi a fost numita de ai mei “Güler yüz” – adica “Faţa zambitoare”. Mare clasa si stil :) Cred ca servise la multe mese de protocol, deoarese se vedea ca e Old School.

Mi-am dat inca odata seama ce mare diferenta fac serviciile de calitate insotite de un zambet. Am primit din partea casei si cate un pahar de palinca, care i-a insufletit mult pe fratii barbarii (adica sotioara si cumnatelul).

Aici am mancat friptura de urs, carne de cerb, de mistret si de pastrav, parca. Eu am avut ursul. A fost foarte bun la gust, dar dintre toate cea mai tare mi-a placut carnea de mistret. Am gustat cate putin din fiecare. Mi-a placut acest restaurant si-l recomand, pentru servicii si o mancare deosebita.

Cred ca ne-am lungit destul de mult pe aici. Pe la 16:00 am pornit-o inspre hotel, dar am pierdut drumul. M-am ratacit de cateva ori, pana am invatat cum se iese din Brasov. Nu am avut GPS la mine, iar indicator inspre Zizin, este doar intr-un singur loc - la dublul giratoriu. Data viitoare nu ma mai incurc.

Festivitatile de premiere

Au fost deosebite. De mult nu am mai avut asa emotii :) Fratii, erau ametiti de la palinca si se distrau de minune pe seama emotiilor mele :) Am uitat sa iau aparatul de fotografiat, asa ca nu am nici o poza de la premiere. A fost frumos. Multumiri organizatorilor si-n special lui Cornel ca a facut aceasta intalnire posibila. Ceilalti organizatori sau cei care au dat o mana de ajutor sunt cu atat mai mult de apreciat – facand o munca voluntara. Tuturor le multumesc.

Masa Festiva – de Sambata seara

Am mancat, am baut, am dansat... ne-am distrat. Ce sa mai zic? Pe la 3 noaptea, cand ne-am intors la vila... ne apucasem sa dansam Pinguinul. Eu si turcii... ca nah ne facusem de rusine si trebuia sa-i invat. Pe cand la restaurant probabil se pusese de-un cenaclu, trei pinguini machiti, topaiau prin vila :)))

Imi cer scuze si victimelor care au avut de suferit in urma “zbenguielelor” mele – de zici ca intrase un elefant in magazinul de portelanuri. Cristina65 a primit un croseu, iar pe sotia lui Pepsi am calcat-o foarte tare pe picior, cand am facut “zurück” la Brasoveanca. Sa ma iertati.

Ne-am retras mai devreme pe la culcusuri, deoarece a doua zi dimineata trebuia sa-l duc pe Adi in Brasov, la autogara pe la 6 dimineata.

Duminica dimineata, dupa ce m-am intors din Brasov, am fost la micul dejun si am reusit sa vorbesc cu Cornel vreo 3 minute. Cred ca aia a fost a doua scurta intalnire pe care am avut-o cu el. Am prins si poza de grup din fata hotelului, pe care cred ca am sa o printez sa o pun rama. :)

La Bucuresti trebuia sa ajungem pe la 14:30, deoarece atunci trebuia sa predau masina. Initial avusesem zborul de intoarcere la 16:00, dar primisem instiintare de la Blue Air, ca zborul s-a mutat la 22:00.

Masina trebuia sa o predam oricum.

La intoarcere am trecut si pe la Castelul Peles, pe care l-am vizitat. Ghici care a fost din nou problema?

-Exact! Toaleta.

Cu multi ani in urma fuseseram opriti pe la bulgari si ne intrebasera politistii:

-Do you speak english?

Eu de acolo –Yes, of course.

-Me, no!! :)))

Asa si la Peleş. Intreb doamnele de acolo:

-Aveti toaleta?

-Avem, dar n-avem apa! ... hmmm Nice.

Acuma... ce sa inteleg eu din acest raspuns? Ca se poate folosi totusi toaleta dar e infundat... si cand va veni apa peste vreo saptamana... ia totul la vale?? Ma pornisem sa incep o discutie filozofica, dar nu am mai apucat, deoarece am fost tras afara de catre sotie.

O alta varianta de dialog, mult mai interesanta si mai scurta, ar fi fost:

“-Nu va suparati, cautam o toaleta!

-Nu ne suparam deloc, cautati! :))) ”

Am incercat si la restaurantul de langa Pelisor, unde am fost refuzati politicos. Singura solutie, ramanea mama natura. Insemnele de pe copaci, cu “Atentie Ursi! ”, faceau totul mult mai palpitant.

Mai... dar a noastre rusinoase... Hai no... ca nu va vede nimeni.

Apareau si fel de fel de idei care de care mai tehnice.

-Facem cerc roata cu paltoanele si improvizam un cort unde te poti simti ca un sultan.

Nu conteaza ca trece lume puhoi pe drumul regal. :)

Era gheata mare pe drum, deoarece incepuse sa se topeasca zapada si era mare polei. R. Bey a incasat doua trante iar M. Bey una. A fost mare distractie pana am ajuns din nou la masina parcata langa Bastion.

Nu stiu cum s-au descurcat doamnele, ca n-am avut rabdare sa stau dupa ele, dar... cand ajung la masina... imi zic si monsieurii, ca au probleme. Pai eu grija voastra sa o mai am? Pentru ce credeti ca v-a inzestrat mama natura si v-a invatat sa stati copacel? In situatii din acestea limita, apreciem cu adevarat privilegiul de a fi barbati.

Dupa ce am terminat cu Peleşul – si-mi pare rau ca nu am avut timp sa vad si etajul, am pornit val vartej inspre Bucuresti.

Am mai reusit sa facem un popas... sa cumparam vreo 5 cosulete cu ghiocei, care va anunt ca au vestit primavara si-n Cipru :)

Am intarziat vreo jumatate de ora, dar deoarece am avut ceva motorina in plus, am fost iertati de doamna de la rent-a-car. Am ramas cu sumedenia de bagaje, in parcarea din Baneasa.

Speranta mea marsava a fost sa fie inchis oficiul, (ca asa e vorba ca e inchis Duminica) si sa las bagajele in masina, pana plecam. Era important bonul, care il primeam cand ajungeam in parcare, deoarece scria ora. Nu a fost sa fie, asa ca ne-am trezit debarcati cu toate bagajele in mijlocul parcarii.

-Ce facem acum?

Ideea mea, era sa mergem la Cris Restaurant, sa halim si cineva sa ramana cu bagajele. Iar restul ar fi avut liber sa mearga la Mall. Sotioara, pe partea cealalta, a zis sa mergem cu toate bagajele la Mall. A fost sustinuta in aceste demersuri si de catre celelalte doamne.

Deci pana la urma tot am reusit sa ne luam o teapa de la baietii veseli – ca imi era greu sa stau sa caut alt taxi –cu 20 de lei/per taxi, am ajuns toata sleahta la Baneasa Mall.

Toate restaurantele super pline.

Am mers la etaj, unde mai liber am gasit la:

Restaurant Argentine

Aici am mancat niste carne de vaca argentiniana foarte buna, adusa pe o piatra fierbinte. Am reusit sa inghesuim cat mai multe genti pe sub masa. Din cate am vazut si-n lista de preturi – restaurantul se vrea unul de lux. Numai locul nostru nu era acolo cu toata şatra dupa noi –plin de genti peste tot.

Dupa ce am mancat, am dat liber la doamne prin mall. Am ramas eu cu R. Bey la masa, sa stam langa bagaje.

Doamnele au plecat, dar au uitat sa se mai si intoarca :) M-am dus si eu intr-o plimbare si mi-am regasit sotia, care era plecata de vreo ora. Ramasese doar R. Bey cu gentile, la o masa de 8 persoane. Se apropia, ora cinei si restaurantul deja incepea sa se umple. Trecuse ceva timp de cand platisem nota si cam era cazul sa ne tiram.

Aveam insa o multime de genti si doar trei soldati. Cum mutam toate gentile de la restaurant, daca ceilalti nu s-au intors inca? Pe langa scari am gasit o canapea libera si am parcat sotia acolo, ca sa nu ocupe cineva locul.

R. Bey, pazea gentile in restaurant :)) E ca-n problema aia... cu capra, varza si lupul si cum faci sa-i treci pe toti un rau cu o singura barca.

Eu am fost pe post de barcagiu, inhatand cat mai multe genti, am inceput sa fac ture, intre restaurant si noul sediu, proaspat cucerit. Cand eram pe la a doua tura, deja incepusem sa transpir... Cu cine credeti ca ma intalnesc?

Distanta dintre restaurant si noua noastra cazemata, nu era chiar una neglijabila. Nu era nici cine stie ce placere, sa faci slalom prin multimea “high class la parada duminicala” cu cate o geanta pe roti in fiecare mana si cu cate trei rucsace la gat. Doamnele isi lasasera si paltoanele si gentile mici, asa ca ma incarcam ca un sclav. Genti, paltoane, valize, rucsace... Hamaleala. Ceilalti plecasera foarte relaxati pe la cumparaturi :)

Sotioara care pazea mormanul crescand de genti, ma tot intreba:

-Mai ai, mai ai?

-Este, este ... :)) (stiti voi de ce, adica sper ca stiti)

Omul peste care am dat, in timpul unui asemenea traseu a fost @popescu. borsa. Dl. Popescu, a fost primul user amfostacolo cu care m-am intalnit live. A fost pana-n Cipru si am facut o tura pe la obiectivele prin partea de nord impreuna, intr-o zi. El era ultima persoana cu care ma asteptam sa ma intalnesc la mall, mai ales ca stiu pe unde e Borsa, aproximativ (adica hat in nord, pe langa mine)

Nu am fost niciodata in Borsa, dar am trecut prin acea zona cu mult timp in urma. Singurele informatii care le auzisem despre Borsa, e ca-s multi “cutitari” pe acolo si ca-s tare rai Borsenii :) Taica-meu in tineretea lui canta pe la nunti. Sambetele si duminicile, faceau cate vreo 2,3 nunti una dupa alta, ca sa faca mai multi bani si prindeau cate o serie de 2-3 nopti nedormite.

Nuntile care erau pe ultimile zile, erau cele mai grele, deoarece nu de putine ori, adormeau pe scena :)) La o nunta din asta in Borsa, unde nu cantau destul de repede si de mult pe cat vroiau dansatorii, li se spusese de mai multe ori, -cantati aia, sau cantati ailalta... dar fiind epuizati mai vroiau sa ia o pauza. Li s-a explicat foarte prieteneste si amical:

“-La noi este si cutitul! ” :))

Atata li s-a spus. Nu a fost nevoie de mai multe explicatii.

Acuma m-am dus aiurea cu povestile... Ce vroiam sa zic, e ca-s oameni mandri si falnici cum sunt codrii, prin acele parti si desigur... pusi pe mult dans si voie buna :) Imi pare rau ca @popescu. borsa nu mai scrie pe site.

Am avut placerea sa-i cunosc in realitate atat pe el, cat si pe webii acestui site si vreau sa zic, ca nu-i niciodata dracu atat de negru pe cat pare. Poate zeita Fortuna va face sa se intalneasca si ei o data in "real life" si atunci cred ca vor putea rezolva orice probleme sau neintelegeri culturale care au aparut (si au fost exacerbate cu timpul), de la prima privire. :)

Ma bucur ca am avut placerea sa-l intalnesc pe el, pe sotia si pe fata lui si am avut senzatia ca am avut un fulfilling trip si ca acum am intalnit aproape intreaga familie AFA.

Nu am putut sta foarte mult la povesti, deoarece aveam de facut cu randul paza la bagaje si mai aveam si noi de cumparat cate una alta.

Fara alte mari peripetii, am ajuns in Cipru. Au fost cateva zile de vis, oaspetii mei au fost incantati de Romania – chiar au inceput sa se instruiasca de pe internet si sa citeasca despre locurile care le-au vizitat, si vor sa reviziteze frumoasa noastra tara, in viitor. Eu am avut ocazia sa intalnesc oameni deosebiti cu care sper sa intaresc relatiile de acum incolo. Sper sa pot participa si la intalniri viitoare.

Multumesc Amfostacolo si LA MULTI ANI!

P. s. In loc de incheiere:

Cica intr-o batalie, pe Stefan cel Mare il cam dovedeau turcii.

"Pi cai, moldovenii mei! - dadu retragerea maria sa.

"N-avem cai, Maria Ta! "

"Atunci, pi curand, voinicii mei! "

Pi curand, va zic si voua :))

---

VIZUALIZĂRI: 2885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI