O locatie minunata in tinutul Bucovinei

TIPĂREȘTE

Pentru ca aveam cateva zile libere, ne-am hotarat sa vizitam manastirile din Moldova exact cu o seara inainte de a pleca. Am facut un traseu si dand o cautare rapida pentru cazare, ne-a sarit in ochi Casa Bunicilor din Manastirea Humorului. Am sunat, am rezervat o camera, am spus ca avem un copil si ne-au raspuns ca vor pune un pat suplimentar in camera. Cu toate ca drumul a fost lung din Bucuresti, folosind un GPS am ajuns foarte usor. De la Bacau in sus drumul este o splendoare: toate localitatile prin care am trecut te faceau sa intorci capul intr-o parte si alta: toate casele erau frumoase, curate, cu flori si gradini ingrijite. Pe foarte multi stalpi de lumina am vazut cuiburi cu berze (cred ca se simteau foarte bine in aceea zona).

Ajungand in Gura Humorului, care este un orasel foarte dragut, am mai avut de mers cativa kilometri pana in satul Manastirea Humorului. Zona este superba, ca si peisaj, dar si incarcata de istorie (manastirea Humorului, monument de arhitectura veche). Drumul pana la pensiune nu este asfaltat, dar fiind de piatra este bun, pe aceea strada aflandu-se multe pensiuni de 3 si 4 stele. Pensiunea se gaseste foarte usor si fara GPS, pentru ca am vazut afise cu pensiunea Casa Bunicilor, cu indicatii privind drumul si numarul de kilometri , din orasul Gura Humorului.

Cand am ajuns, am vazut ca pensiunea arata ca in pozele de prezentare, dar avea ceva in plus, ceva ce pozele nu pot reda: farmecul traditional, racoarea padurii dupa un drum lung, aer curat si o intampinare calduroasa.

Am fost primiti de doamna de la receptie care ne-a aratat camera si ne-a intrebat daca ne place sau daca vrem alta camera (puteam alege) si ne-a invitat la un sirop pentru copil, o afinata si o carafa cu apa rece de izvor, din partea casei. La parterul celei de a doua case este un restaurant spatios ce are in fata o terasa de piatra, cu mese, atat la soare, cat si la umbra, sub brazi inalti ce pastreaza o racoare (ca de padure). Curtea este imensa (cateva ha) si se termina in padure.

Cele trei case ale pensiunii au fost construite din alte trei case vechi bucovinene demontate si stramutate. La interior sunt barne de lemn autentic, vechi, de la 1902 (poate si mai vechi) si mobiler ales cu grija, ca sa se potriveasca cu stilul vechi. Paturile si dulapurile sunt si ele vechi, dar foarte bine intretinute. In prima pensiune exista un fel de mic muzeu, cu obiecte decorative, care sunt o incantare pentru adulti si un deliciu pentru copiii care le descopera.

Camerele sunt destul de mari si racoroase vara, paturile imense (1,80 m), peretii albi incadrati minunat de grinzile de lemn batran, dulapurile incapatoare amintind de casele bunicilor nostri si lenjeriile albe si curate. In fiecare camera exista televizoare, iar baile sunt mici, dar curate, cu prosoape albe, sapunuri si sampoane. Fiind constructii noi, nu miroase a mucegai sau alte minuni (si credeti-ma, ca am un nas foarte fin la lucrurile astea).

La parterul casei cu restaurantul sunt patru camere pe un hol imens, iar la etaj inca patru camere si o terasa cu masa si scaune. La parter sunt banci cu asternuturi tesute la razboi, care te imbie sa lenevesti la o cafea, dar si o masa de ping-pong, piese de sah masive, pentru copii.

De asemenea, in prima casa sunt si apartamente cu doua camere.

In curte sunt trei iazuri cu pesti (unde se poate pescui), un raulet, o pasune superba, cu iarba curata pe care alerga copiii din pensiune (de cele mai multe ori desculti), o saltea de sarituri si un loc de joaca cu nisip, special amenajat pentru ei, dar si un teren de sport, pavat, cu cosuri de baschet, dar si pentru batmington/volei/tenis/fotbal cu piciorul.

De la strada curtea urca spre padure printr-o alee pietruita si apoi prin carari frumos aranjate. De-a lungul aleilor sunt bancute, iar de brazi sunt agatate cateva hamace, in care adormi de cum te asezi.

Exista si o alta curte mareeeee in care se plimba cativa ponei, cai, pui de ciobanesti carpatini, caprite, curcani, gaini, bibilici si alte animalute dupa care sunt inebuniti toti copiii. In curte, in afara de cele doua case mari, se mai afla casa Irinucai si o alta casa, in constructie, dar si cateva bucatarii de vara, care au gratare, cuptoare de paine, chiuvete, mese si bancute, unde se poate face foarte bine o petrecere de grup, pentru ca sunt distante mari intre case si nu se aude.

Casa Irinucai este superba,stilul rustic cu mult parfum local; nu am stat acolo, dar am vizitat-o. La parter este o camera ce pastreaza intact stilul traditional (vechi) bucovinean: o soba alba imensa, cu cuptor (am inteles ca e functionala), bancuta, tesaturi lucrate manual, obiecte de decor specifice, baia, iar la mansarda se afla patul si muuuulte carti. Cartile se afla, de altfel in toate casele, prin toate camerele, la discretie, dovada a faptului ca proprietarului placandu-i sa citeasca, isi doreste ca si turistii sa se simta bine, inclusiv la un colt de lectura.

Cred ca pensiunea este pentru toate varstele. Cand am ajuns, acolo se afla o familie de englezi cu parinti, un bunic si doi baietei, o familie cu un bebelus, doi bunici cu nepotele sub 8 ani, cateva perechi de tineri (studenti ce sarbatoreau o zi de nastere), dar si 2 familii mixte de italieni si spanioli, cu copiii.

"Bunicul" este un om ospitalier, harnic (trebaluia prin curte, alaturi de angajati), discret, dar si hatru; care are darul de a face ca turistii sositi acolo sa se simta bine (inclusiv cu invitatii la spectacole in oras!). Ajuta cu indicatii privind traseele si obiectivele istorice, dar si cu orice altceva e nevoie.

Mancarea a fost foarte buna: pentru ca am stat 5 nopti, dimineata si seara mancam acolo. De exemplu, spuneam ca vrem tochitura pentru seara si o gateau atunci, proaspata si foarte gustoasa. Am mancat pastravi foarte buni (din iazurile din curte), o ciorba grozava de hribi (culesi atunci din padure), un bors de curcan ( din curte) si... niste papanasi cu dulceata de cirese amare (foarte buni !!). Exista un meniu, dar se putea comanda orice mancare doreai , pentru ca doamnele de la bucatarie iti gateau orice.

Pretul unei camere cu un pat imens pentru adulti si un pat suplimentar de o persoana a fost de 140 ron/zi, iar la mancare comparabil cu alte locatii din zona.

Una peste alta noi ne-am simtit foarte bine acolo, inclusiv copilul, care a sarit in saltea, a alergat prin curtea imensa alaturi de Junior (ciobanescul familiei) si s-a jucat cu pisicutele si ceilalti copii cu care s-a imprietenit.

Pensiunea o recomand atat pentru o perioada de relaxare (odihna), cat si ca baza pentru a vizita imprejurimile, manastirile. Toata zona este incarcata de istorie si se preteaza foarte bine pentru a o prezenta unui prieten din alte parti ale lumii, care ne viziteaza tara.

Casa Bunicilor are acel aer traditional, de la pozitionarea in natura montana, pana la ultimul detaliu de design arhitectural specific romanesc si parca e de acolo, din povestile bunicilor nostri.

Ce sa mai zic, intr-un cuvant, i se potriveste numele: Casa Bunicilor.

Un singur lucru l-as mai fi adaugat in camere: un manunchi de busuioc langa iconite, ca sa fie chiar ca la bunicii mei.

---

VIZUALIZĂRI: 3251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI