Rosul de Humor

TIPĂREȘTE

Dupa vizitarea Casei Memoriale Ciprian Porumbescu, iata-ne ajunsi la alta bijuterie a arhitecturii medievale religioase moldovenesti, Manastirea Humorului. Este situata la doar 6 km nord de orasul Gura Humorului, in satul Manastirea Humorului din judetul Suceava.

Ghidul ne-a povestit ca pe aceste pamanturi ale Obcinei Mari, in padurile bogate de pe valea raului Humor, pe la anii 1400, aici a fost intemeiat un loc pentru rugaciune, inca de pe vremea domniei lui Alexandru cel Bun.

Dupa ce am coborat din autocar si am intrat in curtea manastirii, am reusit chiar sa vad ceva ruine ale zidurilor vechii biserici, aproape de cea actuala pe care aveam sa o vizitez si eu impreuna cu fiica mea.

Situata pe coama unei coline, inconjurata de pajisti si arbori bogati in verdele puternic al verii, am facut cunostinta cu inca o perla manastireasca a tinutului de poveste al preafrumoasei Bucovina.

Manastirea Humorului ce dainuie si astazi a fost zidita la anii 1530, prin bunavointa, “pe cheltuiala si osteneala” logofatului Teodor Bubuiog, la indemnul voevodului Petru Rares, precum am citit la poarta bisericii.

La intrarea in curte mi s-a desfasurat in fata ochilor o minunata gradina plina de multi trandafiri multicolori, ca si o iarba impecabil de frumoasa, curata, bine ingrijita. Undeva, in spatele bisericii, se inalta un turn in forma patratoasa. Am aflat ca este turnul de aparare inaltat de domnitorul Vasile Lupu.

Biserica este de dimensiuni mai mici fata de Voronet, cu o constructie mult mai simpla dar cu proportii armonioase. Este sub forma de cruce si lucru ce mi s-a parut curios a fost ca am observat ca nu are turla, ci doar un acoperis simplu sub forma dreptunghiulara rotunjita, din tigla de lemn, cu cruci deasupra, ce indeamna cu spasire la rugaciuni spre Divinitate.

Ce am inteles este ca Manastirea Humor are o particularitate fata de celelalte ctitorii zidite in Moldova si anume biserica aceasta are pridvorul deschis cu arcade, un element cu totul nou din epoca respectiva, determinata atat de traditia arhitecturala a zonei cat si de influentele renascentiste din afara tarii (cum ne-a fost prezentata de ex. “loggia”, un element care a fost preluat mai tarziu de stilul arhitectural brancovenesc).

Manastirea este de maicute si una dintre ele a avut bunatatea si iubirea caracteristica fata de aproapele sau si ne-a fost ghid spiritual in plimbarea noastra aici. Am dat mai intai o roata bisericii inainte de a patrunde in interiorul magic al altui univers manastiresc deosebit. Asa am observat ferestrele mici, in stilul gotic deja cunoscut si de fiica mea, cu ancadramentele sub forma dreptunghiulara. Picturile de pe peretii exteriori sunt mai stersi decat ai celor de la Voronet (sau asa mi s-a parut mie) si au pastrat tenta autentica de vechi…dar atat de frumos! Aici am vazut clar ca predomina culoarea rosie in combinatie cu verdele si galbenul. De fapt, aveam sa aflu dar sa si vad singura prin proprii mei ochi, faptul ca Manastirea Humorului are si ea o caracteristica special-cromatica, si anume este reprezentata prin culoarea rosu-caramiziu, asa cum Voronetul este definit prin acel albastru inconfundabil si unic. Picturile au fost executate de Toma Zugravul din Suceava, un alt om inzestrat cu har divin ce a lasat posteritatii acele minunate fresce pe care le admiram in acea zi de august impreuna cu fiica mea. Ghida noastra spirituala ne-a povestit din istoria acestui lacas sfant ca apoi sa ne trimita cu gandul si spritul iarasi catre pildele si povestile fascinante al sfintilor. Pe peretii exteriori am putut admira inca de la intrare, in pridvorul luminat prin arcade, o alta versiune a “Judecatii de Apoi” foarte asemenatoare cu cea de la Voronet, doar ca aici pe fondul acela rosiatic caracteristic acestei manastiri. La Humor aceasta fresca este roasa de patina timpului, in special in partea de jos, spre stanga si nu se distinge mare lucru, dar noi deja stiam despre aceasta scena de la Manastirea Voronet.

Am pornit spre partea de nord, unde aici picturile s-au deteriorat foarte mult sub intemperiile vremii. Dar mergand mai departe, spre sud, am fost impresionata de monumentala scena cu “Asediul Constantinopolului”. Aici pictorul moldovean a infatisat Cetatea de Scaun a Suceavei, impreuna cu dusmanii Moldovei, turcii si tatarii, reusind perfect sa surprinda mai multe secvente de lupta, acestia fiind inarmati cu tunuri, halebarde, lanci si sabii. Aceasta capodopera, cum am denumit-o eu impreuna cu o alta compozitie de exceptie, “Glorificarea Maicii Domnului” si alte scene care, sincer nu le mai retin, incununeaza tezaurul frescelor exterioare cu care aceasta manastire se poate mandri pe drept cuvant. Arta si maiestria pictorului dainuie pe acesti pereti de piatra si infrunta timpul peste atatea si atatea veacuri si generatii. Oare cati oameni s-au putut ruga si inchina si au gasit aici pacea interioara si linistea? !... sau oare cati ochi atenti, curiosi sau doar trecatori au privit aceste fresce atat de batrane, care daruiesc numai iubire, frumusete, arta, cultura, intr-un cuvant, o parte din Dumnezeul sfant bucovinean? !... Stateam si ma gandeam daca fiica mea putea intelege ceea ce vedea si sa stiti ca am fost atat de bucuroasa cand tocmai ea mi-a spus la un moment dat ca ii place foarte mult si chiar ea si-a dat seama de diferentele dintre primele manastiri vazute pana atunci. Am simtit imensa bucurie si satisfactie ca a meritat tot efortul meu pe toate planurile…

Am intrat in biserica dar nu inainte de a vedea pe peretele de la intrare, sus, zugravita o pictura cu “Adormirea Maicii Domnului”, hramul acestei biserici. In pronaos, care fusese restaurat, ni s-a prezentat iarasi o pictura impresionanta, “Tabloul votiv” iar sus, pe cupola am reusit sa disting multe alte picturi care pastreaza linia iconografica, accentuand miscarea si umanismul expresiilor figurilor religioase reprezentate.

In naos se executau lucrari de restaurare. Dar cu toate acestea, am reusit sa vedem altarul de o frumusete cu care deja ne obisnuisem; icoane mai mici sau mai mari, imbracate in rame aurite sau incrustate in sculpturi din lemn de o mare arta si maiestrie. Si aici cupola inalta parca m-a facut sa ma simt din nou undeva la limita dintre pamant si cer…Privind sus pe bolta, am simtit ca mi se deschide o alta lume si am reusit sa o vad pictata superb pe “Maica Domnului cu pruncul” alaturi de alte chipuri de sfinti si un tablou reprezentand “Cina cea de taina”. Am reusit sa fac ceva poze si voi atasa sa vedeti frumusetea acestei manastiri.

O alta particularitate a acestei biserici este tainita, care este situata deasupra gropnitei. Aici se pastrau, in vremuri de restriste, obiectele de pret ale manastirii. In firidele gropnitei ni s-au prezentat de o parte si de alta remarcabilele portrete ale ctitorilor manastirii, ca si icoane de factura bizantina si pietrele de mormant. Am reusit sa surprind o poza cu mormantul lui Jupan Toader, mare logofat pe timpul domniei lui Petru Rares.

Manastirea Humorului este un monument inscris in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, deci o alta mandrie nationala.

Am uitat sa mentionez ca intrarea in acest sfant locas moldovenesc este tot 3 lei/pers iar pentru grup, cum am fost noi, am platit doar 1 leu/pers, indiferent adult sau copil.

Ne-a incantat practic si aceasta minunatie de manastire. Si cate mai aveam sa vizitam…Am plecat fericite, linistite, fara sa mai simtim oboseala unei alte zile ce se scursese repede, dar alta zi incarcata cu vizitarea unor locuri atat de speciale.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre Manastirea Humorului, doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo! Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI