Magia sărbătorilor de iarnă... în Bucovina!

TIPĂREȘTE

Se spune că, doar în Bucovina, poţi trăi cu adevărat magia sărbătorilor de iarnă. Aici, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate mai mult decât în alte părţi, fără mari abateri de la tradiţie.

În primăvara anului trecut, am fost într-un weekend la Gura Humorului, ocazie cu care am stat la pensiunea „Popasul Domnesc” (vezi impresii). Am fost fermecată de frumuseţea zonei, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare. În acest mic colţ de rai, obiceiurile populare, cântecele şi jocurile, frumosul port popular, dovedeşte că tradiţia încă se mai păstrează şi este dusă mai departe de tinerii şi copiii satului. Am avut ocazia, în cele câteva zile petrecute la pensiune, să stau de vorbă cu personalul de acolo despre ceea ce înseamnă sărbători de iarnă petrecute în zonă şi, mi-am zis: „- da, aici îmi voi petrece Crăciunul! ”

Dar, n-a fost să fie chiar aşa. Deşi aşteptată cu multă nerăbdare, oferta pe care am primit-o de la ei, m-a descurajat complet din cauza preţului mult prea piperat, zic eu, aşa că, am început să caut altă locaţie, dar tot în zonă pentru că... am pentru Bucovina sentimente aparte!

Această zonă a ţării atât de bogată cultural, istoric dar şi din punct de vedere al tradiţiilor... m-a fascinat dintotdeauna!!!

Ca să nu mai spun despre ospitalitatea oamenilor... care este de fapt o trăsătură specifică bucovinenilor... !

Tot răsfoind eu netul, am dat peste o ofertă atractivă la hotel Best Western Bucovina, despre care ştiam doar că este situat în centrul staţiunii şi care mi-a atras atenţia de câte ori am trecut prin Gura Humorului.

Un hotel nu era totuşi ceea ce căutam eu; mai degrabă aş fi vrut o pensiune, crezând eu că acolo poţi simţi mai îndeaproape viaţa şi tradiţiile bucovineanului.

Deşi căutările mele au început timpuriu, încă de la începutul lunii octombrie, vreau să vă spun că majoritatea pensiunilor bune erau ocupate în întregime. Aşa că, ... am trimis un email la hotel şi imediat, am şi fost contactată. Am cerut o ofertă de preţuri şi uite-aşa, încet, încet, au început negocierile.

Extrem de drăguţă şi amabilă, persoana cu care am intrat în contact, a avut o răbdare de fier cu mine. Mi-a calculat toate variantele posibile, pentru toate tipurile de camere, pentru toate perioadele... Am ales un pachet de servicii ALL INCLUSIVE, pentru 3 nopţi/4 zile, cu cazare în cameră tip „Clasic”.

Am „bătut palma” şi am achitat integral.

- Ce-o fi, o fi! – mi-am zis.

Și... a fost... a fost DE VIS totul, cu mult, mult peste aşteptări!!!

Ei bine, dragi prieteni, o să vă povestesc aici în detaliu, despre ceea ce înseamnă petrecerea unui Crăciun în Bucovina, de la A la Z.

Până la momentul plecării, am fost contactată de mai multe ori de persoana cu care am negociat la început, cu privire la alegerea locurilor de la masă, înscrierea în excursii organizate, alte detalii.

La hotel am sosit pe 24 decembrie, în jurul prânzului. După cum vă spuneam, hotelul este situat chiar în centrul staţiunii, în sensul giratoriu; este o clădire mare, impunătoare, nu aveţi cum s-o rataţi. Parcarea imensă este situată în faţa hotelului, este gratuită şi este supravegheată video nonstop.

Era o zi superbă, caldă, cu mult soare... de primăvară!

La recepţie o domnişoară foarte drăguţă, ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi cazarea s-a făcut în mai puţin de 2 minute. Am primit imediat cartela, programul pentru toate zilele, programul excursiilor şi programul de la centrul SPA. Aveam camera rezervată cu mult timp înainte, pentru că mi s-a oferit ocazia, atunci când am completat formularul de înscriere, on-line, să-mi aleg camera şi să-mi exprim celelalte dorinţe (vedere faţă, nefumători, să nu fie lângă lift, pat dublu sau twin, etc.).

Camera spaţioasă, situată la etajul 5, avea vedere superbă spre centrul staţiunii şi asupra împrejurimilor; nu avea balcon, dar am ştiut asta dinainte. Era amenajată în stil gotic, cu pat matrimonial mare şi confortabil de 1,80/1,90, două fotolii şi o măsuţă rotundă, de o parte şi de alta a patului, două noptiere drăguţe, cu veioze şi telefon. Încă de cum am intrat ne-a întâmpinat un miros plăcut de brad şi atunci am observat pe comodă o coroană de brad proaspăt frumos împodobită. Atmosfera era caldă, intimă, foarte plăcută! Pe comodă am găsit și o sticlă de apă plată şi un coşuleţ plin cu diverse dulciuri şi ronţăieli. Minibarul era plin cu tot felul de băuturi, iar preţurile erau chiar acceptabile. În dulapurile pentru haine am găsit halate de baie albe şi pufoase şi papuci de unică folosinţă, două pături groase, încă două perne, trusă de ace, perii, etc.

Baia exemplară: generoasă, dotată cu consumabile de cea mai bună calitate, cabină de duş cu uşă glisantă de sticlă, feon, prosoape mari, mici, mijlocii, de un alb imaculat şi frumos mirositoare.

Căldură era din abundenţă iar conexiunea la internet, super.

Curăţenie exemplară!

Nu lipsea nimic, totul era perfect!

Am desfăcut bagajele şi apoi am coborât să facem o plimbare.

Holul de la intrare era mare, frumos decorat şi am fost plăcut surprinsă să admir o expoziţie de costume populare, măşti şi alte obiecte tradiţionale, prezentată de câteva persoane îmbrăcate în frumoase costume specifice bucovinei, cu sumanele ale mari, albe şi miţoase.

Am uitat să vă spun:

Hotelul Best Western Bucovina, situat la 35 km de Suceava şi la 5 km distanţă de Mănăstirile Voroneţ şi Humor, este un hotel de 4*, cu o capacitate de cazare de 220 locuri distribuite în 60 camere twin, 24 matrimoniale, 38 single, 4 junior suite, 2 apartamente şi 2 camere VIP.

În hotel găsim două restaurante: unul la parter şi unul la mezanin. Cel de la parter a fost pentru adulţi iar cel de la mezanin a fost destinat în exclusivitate copiilor, care, pe toată perioada, au fost supravegheaţi şi au avut un program special realizat de o echipă de actori ai Teatrului Naţional „Ion Creangă”. Mi s-a părut foarte interesantă chestia asta cu copiii. Părinţilor chiar le tihnea petrecerea iar copiii se simţeau mult mai bine acolo, în prezenţa unei echipe care le-a prezentat tot felul de jocuri, spectacole, ateliere de creaţie, primirea lui Moş Crăciun. Ei au mâncat acolo, separat şi am auzit că au avut un meniu foarte bun şi pe placul lor.

Un punct forte al hotelului este centrul „Vitality SPA”, care ne-a pus la dispoziţie gratuit un concept integrat cuprinzând: saună finlandeză, saună turcească, jacuzzi, saună umedă, o cameră în care a fost amenajată o salină de suprafaţă cu sare de la Salina Praid, etc.

Pentru doamnele care vroiau să se aranjeze la păr, am fost anunţaţi că se puteau face programări pe 24 şi eventual 25 dimineaţa.

Hotelul mai dispune de un bar și 5 săli de conferinţe dotate cu cele mai moderne echipamente şi pot găzdui până la 500 de participanţi. Au ecran de proiecţie, videoproiector, sonorizare şi microfoane, internet.

După ce am vizitat tot hotelul, am intrat în restaurantul de la parter, „Casa cu Pridvor”, unde era organizat Branch, cu muzică ambientală. La intrare, de o parte şi de alta, erau două mese cu bături: pe una din ele palincă şi afânată, iar pe cealaltă, vin alb şi vin roşu. Era cam târziu şi erau doar câteva persoane în tot restaurantul, dar personalul restaurantului, când ne-a văzut, ne-au invitat să luăm loc şi au început să care imediat tot felul de ciorbe, diverse alte mâncăruri calde, au reînnoit tăvile cu deserturi, fructe... Am mâncat acolo o ciorbă de perişoare... demenţială!!!

Pe toată perioada sejurului, am fost extrem de impresionată de chelnerii şi tot personalul din restaurant. Nu că ceilalţi nu ar fi fost la înălţime, dar la restaurant, cred eu că a fost cel mai greu pentru ei să facă faţă unui număr atât de mare de turişti şi, cu toate astea, au fost tot timpul deosebit de atenţi cu noi; un pic dacă te vedeau derutat, veneau şi te întrebau cu ce te pot ajuta. Erau şi mulţi într-adevăr, dar făceau TOTUL pentru turişti. Tot timpul să fie paharul plin, tot timpul farfuria plină... nici o clipă, dar absolut nici o clipă nu mi-au creat impresia că s-ar zgârci la ceva. Totul a fost din abundenţă!

După ce ne-am plimbat prin împrejurimi, ne-am întors în cameră să ne odihnim puţin şi să ne pregătim pentru petrecerea de ajun.

Aveam ceva emoţii pentru că nu cunoşteam pe nimeni, dar, la urma urmei, eram la o petrecere, iar partener de dans aveam, aşa că... ce mai conta?!

Puţin după ce a trecut de ora 19,00 am coborât la restaurant, gătiţi, la patru ace şi nerăbdători să vedem programul şi să petrecem. La intrare ni s-a servit câte un aperitiv, apoi am fost conduşi la locurile şi masa deja stabilite şi care au rămas aceleaşi până în ultima zi.

Cina a fost bufet, cu cârnaţi de casă, jambon, tobă, chişcă şi toate „roadele” porcului, dar nu numai. Chelnerii roiau, tot timpul aduceau alte şi alte tăvi, băutura curgea în pahare... şi era atmosfera aia de început... când se încearcă un mic dialog cu vecinul din dreapta, sau cel din faţă dar... totul a dispărut când a început muzica. Am fost invitaţi la dans şi... până aici ne-a fost!

Wow, ce muzică dragilor... ! Nu aveai cum să stai locului... oh, nu, nu... parcă te pişcau tălpile... !!! Super formaţie şi super solist vocal care a ştiut, pe toată perioada sejurului să facă o atmnosferă deosebit de plăcută. Nu era doar un solist vocal foarte bun, era un animator excelent care a ştiut să ne antreneze pe toţi la dans; glumele, snoavele şi poveştile lui despre Bucovina ne-au încântat serile!

Ei şi, dintr-o dată suntem anunţaţi că au venit colindătorii. La vederea lor... cu costumele alea de o frumusețe aparte... şi mai mici... şi mai mari... rumeni în obraji... vădit emoţionaţi... mi-au dat lacrimile! Ne-au urat, ne-au cântat nişte colinde deosebite, după care a început jocul! Nu erau singuri, erau însoţiţi de profesorul lor, discret, care nu făcea decât să-i privească.

Nu ştiu dacă ştiţi, dar muzica şi jocurile din zona Bucovinei, sunt deosebit de antrenante. Au dansat ei ce au dansat, în aplauzele noastre furtunoase, după care au venit şi ne-au luat şi pe noi la joc. Era un spectacol inedit! Să fi văzut cât erau de drăgălaşi ăştia mici care se chinuiau să ţină ritmul cu câte o domnişorică înaltă şi cu picioare lungi... !

La un moment dat au plecat şi am crezut că s-a terminat, dar au reapărut, în alte costume, de data aceasta şi mai mulţi... ! O parte din ei erau solişti vocali, iar restul dansatori. Au făcut un spectacol pe cinste!

A mai urmat un moment de pauză pentru ei, dans pentru noi, ring plin, după care... iată-i iarăşi... cu alte costume... neobosiţi!

Toată lumea încerca să-i imortalizeze, am încercat şi eu dar nu prea am reuşit cine ştie ce pentru că erau într-o mişcare continuă.

Erau atât de frumoşi... şi atât de inocenţi... !!!

Puţin după miezul nopţii ne-am retras în camere. Eram frânţi!

A fost o seară pe cinste!

A doua zi, după micul dejun, care se servea între orele 8,00 – 11,00 şi care a fost îmbelşugat şi foarte gustos, cu produse proaspete, am plecat la catedrala din oraş, să asistăm la slujba de Crăciun.

Vai ce tare m-a impresionat această catedrală! N-aş fi zis, că un orăşel atât de micuţ ca Gura Humorului, are o catedrală atât de frumoasă şi măreaţă! Picturile interioare erau atât de frumos colorate, în culori vii şi vesele... zău dacă-mi mai puteam lua ochii... !!! În catedrală se aflau peste 20 de candelabre şi în jur de 30 de aplice aduse din Grecia. Pentru a crea acest obiectiv spiritual, am aflat că au fost 20 de ani de muncă, dintre care 4 ani doar pentru obţinerea terenului, dar nu s-au lăsat... ! Tot respectul pentru humoreni şi pentru ceea ce au reuşit!

La slujba de Crăciun, multe femei, dar şi fetiţe, erau îmbrăcatre în costume populare. Ce frumos!

După slujbă, am făcut o plimbare la zona de schi Şoimul şi centrele de agrement Parcul Ariniş şi Parcul Aventura situate la cel puţin 10 minute de mers pe jos.

Multă animaţie... frumos tare!

Ne-am întors apoi la hotel, am servit prânzul, după care ne-am delectat puţin la centrul SPA. Aici, relaxare maximă!!!

La lăsarea întunericului, am ieşit să admirăm oraşul îmbrăcat în haine de sărbătoare şi luminat cu mii de beculeţe multicolore.

Impresionant parcul din centrul oraşului, atât de animat de copii şi nu numai, în care trona sania lui Moş Crăciun trasă de un ponei şi cu care se plimbau toţi copiii! O explozie de lumini şi culori peste tot!

Dar, ne întoarcem la hotel şi ne pregătim de seara magică de Crăciun.

Am coborât în restaurant puţin după ora 19,00 şi vreau să vă spun că de data asta, atmosfera era cu totul şi cu totul alta.

Totul strălucea!

În primul rând toţi chelnerii erau îmbrăcaţi la patru ace, cu costum negru, cămaşă albă şi papillon. La fel şi cei din formaţia vocal-instrumentală. Pe rând, pe rând, soseau invitaţii, care, faţă de seara precedentă erau îmbrăcaţi mult mai fastuos. Faină de tot atmosfera!

Pe masă am găsit meniul, cu totul special în seara asta iar chelnerii roiau în jurul nostru de cum ne aşezam. Ce mi-a plăcut e că ei începeau să servească imediat ce sosea câte cineva, nu a trebuit să aşteptăm să se strângă toată lumea. Se ofereau variante de băuturi, de la whisky, gin tonic, campari orange, vodcă, vin Caloian, până la palincă, ţuică, afânată. Chelnerii au venit pe rând, pe la fiecare dintre noi şi ne-au propus, în cazul în care nu ne place ceva din meniu, să ni se înlocuiască cu altceva. Eu una nu prea am putut mânca dar am observat abundenţa bucatelor şi a băuturilor, profesionalismul chelnerilor care au fost de nota 20!

Muzica a început să cânte cu foc, aşa că: hai cu toţii la o horă de mână!... apoi... o sârbă... şi tot aşa! Atmosfera era demenţială! Eram un tot unitar acolo, în mijlocul restaurantului... şi moldoveni... şi ardeleni... şi olteni... dobrogeni... nu mai conta! Parcă ne cunoşteam de-o viaţă!

Puţin vin... muzică bună... şi... cât de repede se leagă totul!!!

Dar nu se putea să treacă şi seara asta fără un spectacol, oferit, bineînţeles, tot de copii. De data asta, ne-au cântat, dansat şi încântat, comunităţile din Gura Humorului. La fel, frumos tare îmbrăcaţi în costume specifice, ne-au hipnotizat cu dansurile lor!

Fascinant spectacolul!

Dar asta nu a fost totul!

Invitată specială în seara asta a fost nimeni alta, decât îndrăgita noastră cântăreaţă, doamna Sofia Vicoveanca. A sosit în jurul orei 24,00, când noi deja cam dădeam semne de oboseală, dar din momentul în care a pătruns în sala restaurantului, totul a prins viaţă! Toată lumea în picioare apoi, cu toţii... în ringul de dans! Cum ai putea să stai pe scaun când îţi cântă Sofia Vicoveanca?!

Wow, Dumnezeule, cât de frumos a fost!!!

Neobosită Sofia Vicoveanca! Nu știu cum de mai putea rezista... că din noi a scos untul!!!

S-a încheiat într-un târziu și această seară cu adevărat magică!!!

Chelnerii de la masa noastră nu ne-au lăsat să plecăm până nu ne-au dat tortul în cameră, zicând ei că-i păcat să rămână.

Ne-am odihnit bine pentru că a doua zi, avea să fie o zi foooarte lungă. Da! – trebuie să subliniez aici, că nu m-am așteptat să pot dormi atât de bine, eu care sunt o sensibilă și tresar imediat la cel mai mic zgomot. A fost o liniște perfectă. După petrecere toți mergeau în camerele lor și nu se mai auzea nimic. Și probabil a contat și buna antifonare a camerei.

Deci, a doua zi, după micul dejun, suntem așteptați în fața hotelului de două microbuze și plecăm (cei care am optat) într-o excursie pe următorul traseu: Mănăstirea Moldovița, Pasul Ciumârna – o trecătoare situată la 1100 m altitudine și un minunat punct de belvedere, Mănăstirea Sucevița, Atelierul de ceramică neagră de la Marginea, Mănăstirea Putna, Chilia lui Daniil Sihastru.

A fost minunat totul!

Peisajele și drumul până la Pasul Ciumârna, au oferit un adevărat spectacol!

Ghidul a fost de nota 10! Tânăr, simpatic, cu simțul umorului și foarte bine pregătit.

Poate într-un alt review o să vă povestesc în detaliu despre această excursie, care mi-a încărcat sufletul!

Ne-am întors târziu, obosiți, încărcați cu tot felul de suveniruri și oale de la Atelierul de ceramică Marginea și cam înfrigurați.

Se stârnise un vânt îngrozitor afară, iar noi trebuia să ne pregătim pentru petrecerea câmpenească ce urma să aibă loc la Hanul Ariniș și pe care eu o așteptam cu mare, mare nerăbdare. Toată lumea primeam mesaje pe telefon să ne îmbrăcăm bine. Am auzit voci care spuneau chiar că vor să renunțe din cauza frigului. De fapt, nu era frig, dar vântul bătea foarte tare, te dădea jos, nu alta!

Eu nu vroiam să cred că va fi o seară compromisă, chiar nu vroiam!

Și... chiar nu a fost! Și nu numai, dar a fost cea mai tare seară din cele petrecute acolo!!! Pentru mine, a fost o petrecere unică!

S-a plecat din fața hotelului cu microbuze, pe rînd, pe rând, pentru că hanul era la aprox. 1,5 km de hotel. De fapt, el este situat în Parcul Ariniș, dar fiind întuneric, eu chiar nu mai știu pe unde am mers. Am fost întâmpinați cu palincă, pe care nimeni nu a refuzat-o, tocmai pentru a ne mai încălzi. Era acolo un spațiu imens, cu niște mese lungi, întinse, cu diverse băuturi și gustări, dar noi am fost invitați înăuntru. Da, aici, într-adevăr o atmosferă tipică de han. Mese din lemn, lungi, ulcele de lut cu țuică și diverse alte tacâmuri tot din lut. Am fost preluați de la intrare și conduși la o masă, unde ni s-au servit diferite gustări şi preparate din porc. M-am amuzat teribil, că aproape nu mai recunoșteam pe nimeni, din cauza hainelor groase cu care erau îmbrăcați, a căciulilor îndesate pe ochi. Și când te gândești cum arătau acești oameni cu o seară înainte. Cât de eleganți și scorțoși erau... !!! Ha, ha, ha... !!!

Dar nu am stat mult înăuntru. Am mers afară să servim ciorbă în pâine. Pe o masă lungă, erau multe, multe pâinițe scobite, cu capac. Îți luai o pâine de aia în mână și mergeai la un ceaun mare, care încă mai era pe foc și cineva îți turna ciorbă. Grozavă a mai fost ciorba aia, Dumnezeule... !!! Am stat să mâncăm acolo afară, deși cam frig, dar ceea ce vedeam în jur îmi plăcea la nebunie. Peste tot erau ceaune, pe pirostii și se preparau diverse mâncăruri. N-am văzut în viața mea ceva mai rustic! Foarte multă lume care ajuta la prepararea mâncărurilor, dar alţii decât chelnerii de la restaurant. Chelneri erau doar în han.

Pe una din mese erau platouri întregi cu șorici de porc și alături străchini mici cu sare grunjoasă. Luai o bucată de șorici, o dădeai un pic prin sare și o mâncai.

Mai încolo, un alt ceaun pe pirostii, unde se prepara balmoș. Ceaunul mie mi se părea uriaș. La un alt ceaun, alte persoane preparau friptură de porc, la un altul mămăliguţă, etc. Deci, fiecare ne luam câte o farfurie și treceam pe la fiecare ceaun. Ni se punea mămăliguță, brânză, friptură, de câte ori vroiam și cât vroiam. La un alt ceaun pe pirostii, se făcea vin fiert cu piper, scorțișoară, etc.

Dar cea mai tare fază a fost că la un moment dat (eu chiar am ratat momentul), s-a adus un porc gata tăiat, dar întreg. Deși erau șorici peste tot, lumea se ducea acolo și jupeau șorici de pe porc cu mâna lor. Eu cred că ăla era mai bun, așa că m-am dus și eu acolo. Dar nu doar șorici ni se dădea acolo. Erau doi măcelari, care îți tăiau din porc cărniță, iar tu te duceai alături și ți-o făceai pe grătar. Erau și murături pe altă masă, și brânză, totul cu autoservire!

La un moment dat am fost chemați înăuntru să servim plăcinte ”poale-n brâu” calde și cozonac.

Vai ce tare îmi plăcea atmosfera aia de acolo!

Între timp, muzica cânta cu foc și s-au încins iarăși horele și sârbele. Atmosfera se încinsese bine de tot! Vin fiert, țuică, porcușor... de ce să nu fie veselie? Mai simțea oare cine frigul de afară? Eu nu cred!

Dar, stați că asta nu a fost totul! Abia de acum începe spectacolul!

Au venit cete întregi de urători, în frumoase costume populare, cu tulnice, cu capra, ursul... cu clopoței și zurgălăi... Cei mai mici urători cred că aveau 5 – 6 ani și arătau incredibil de bine în costum popular, cu câte un suman mare pe ei și o cușmă imensă îndesată pe urechi, abia li se mai zăreau ochii. S-a jucat capra (dar ce capre frumos gătite!), ursul, diverse alte tradiţii şi obiceiuri... și... în final a urmat o urătură, pe care cred că nimeni n-o va uita! Omul care ne-a zis urătura avea în jur de 50 de ani și cred că era actor, pentru că prea zicea totul cu foc. Era îmbrăcat la fel ca și tinerii și copiii care-l însoțeau, într-un suman mare, mițos și alb, cu cușmă și cizme negre și a urat atât de frumos... Toată lumea din han a ieșit afară și ne-am strâns cu toții în jurul lui într-un cerc imens. Nu vă spun cât a fost de aplaudat și la final, care mai de care vroia să facă poze cu el. Tulnicele, fluierele, toba, buhaiul, clopoței mari și mici... au făcut un spectacol de o frumusețe rară!!!

Au urmai apoi formații de dansuri populare care ne-au luat și pe noi la joc și ce a a urmat... a fost... o nebunie!!!

Tare frumos... tare... tare...

A fost o seară memorabilă!

Am dansat acolo şi ne-am distrat până la miezul nopţii.

A doua zi, după micul dejun, ne-am luat rămas bun de la toţi cei cu care petrecusem, de la personalul hotelului şi... pe cai!

Vom reveni cu siguranţă!

Un an bun tuturor şi vacanţe minunate, vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 7031 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI