Mausoleele Vrancei

TIPĂREȘTE

Când am ales să-mi petrec un weekend în Vrancea n-am făcut-o pentru confortul de la Pensiunea Monte Carlo - Focşani (vezi impresii) şi nici pentru vinul bun, de Vrancea. Este adevărat că acestea sunt amănunte importante într-un sejur, oricât de mic, dar pentru mine n-au fost esenţiale.

De multă vreme voiam să merg în locurile în care s-au purtat cele mai aprige bătălii din Primul Război Mondial, să văd mausoleele şi satele vrâncene renăscute pe pământul îmbibat de sânge, peste cimitire de eroi. Vizitasem în anii de şcoală, în grup, Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, trecusem pe lângă el de nenumărate ori în drumurile mele spre Moldova (cu trenul sau cu maşina), dar niciodată n-am avut timp pentru o vizită aşa cum mi-o doream.

Acum, la maturitate, ştiu că măsura jertfelor româneşti în Primul Război Mondial nu este dată doar de Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti. Salba de mausolee ale eroilor înălţate în fostul judeţ Putna între cele două războaie mondiale cuprinde pe lângă acesta - care este cel mai mare - şi alte trei lăcaşuri de odihnă şi comemorare: Mărăşti, Soveja şi Focşani. Este de menţionat că, în afară de acestea, în Vrancea, în fiecare sat se poate vedea un monument al eroilor pentru că aici aproape că nu există familie care să nu fi pierdut pe cineva drag pe front. La răspântii de drumuri, în curţile bisericilor sau în interior, pe zidurile sfintelor lăcaşuri, peste tot sunt pomeniţi eroii locali, cei care şi-au jertfit viaţa pe câmpul de luptă.

Nu vreau să fac din acest review o lecţie de istorie. Ştiu că mulţi nu agrează asta. Vreau doar să accentuez faptul că orice om care vizitează aceste locuri se întoarce acasă profund marcat. Pentru a ne reaminti cele învăţate la şcoală sau cele citite ulterior, mausoleele Vrancei merită cu prisosinţă vizitate.

Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti

Pe E85, între Focşani şi Adjud, la 1 km de la intersecţia Tişiţa, se află unul dintre cele mai impresionante memoriale închinate eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Cine trece pe acest drum nu poate să nu remarce prezenţa acestei adevărate Biserici a Neamului cu crucea sa de piatră care domină cupola. De o parte şi de alta a şoselei sunt parcări mari, aşa încât un popas aici nu ridică probleme. Poate doar aceea că la întoarcere veţi găsi maşina spălată şi pe cei câţiva întreprinzători care aşteaptă să fie răsplătiţi.

Pe locul în care, în vara anului 1917, s-a desfăşurat marea confruntare de la Mărăşeşti, acum se află un parc străjuit pe aleile laterale de busturile Ecaterinei Teodoroiu şi ale câtorva mari comandanţi între care Gl. Eremia Grigorescu, Gl. Constantin Prezan, Gl. Ion Dragalina, Gl. Henri Mathias Berthelot. În plan ceva mai îndepărtat se află grandiosul monument pe frontispiciul căruia stă scris în bronz "Întru slava eroilor neamului". De o parte şi de alta sunt inscripţionate numele localităţilor unde au avut loc bătălii în vara anului 1917, iar pe treptele largi sunt aliniate, în ambele părţi, obuze culese de pe câmpul de luptă. În faţa mausoleului, un monument modest aminteşte de jertfa supremă a eroului necunoscut.

Data de 6 august 1917 este memorabilă în istoria noastră pentru că atunci a avut loc contraofensiva armatei române şi una dintre cele mai sângeroase lupte. De aceea piatra de temelie a mausoleului a fost pusă la 6 august (1923), iar capelei din mausoleu i s-a stabilit ca zi de hram tot 6 august (pe lângă 8 noiembrie, ziua ocrotitorului spiritual al oraşului Mărăşeşti - Arhanghelul Mihail).

Cu 4 lei/persoană (elevii, studenţii şi militarii veniţi în grup beneficiază de reducere), am pătruns în sanctuarul recunoştinţei care adăposteşte în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune osemintele a 5.073 de luptători de diferite grade (din cei peste 20.000 morţi în confruntările armate de la Mărăşeşti). Criptele sunt dispuse în 18 separeuri mari înşiruite de o parte a coridorului circular. În mijloc, în faţa unei capele de piatră, se află sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu, cel sub comanda căruia armata română a învins la Mărăşeşti.

În cupola circulară am urcat singură, pe o scară în spirală cu 37 de trepte destul de întortocheate. "Cupola gloriei" este decorată cu frescă reprezentând scene de luptă şi are de jur împrejur inscripţii care amintesc datele şi localităţile unor bătălii. De lângă balustradă, prin spaţiul circular rămas liber, se vede sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu şi altarul de piatră de la parter.

Într-o clădire separată, foarte modernă, aflată în imediata apropiere a mausoleului, am descoperit Muzeul Luptelor de la Mărăşeşti. Nu ştiu ce program are acest muzeu. Tot ceea ce pot să vă spun este că sâmbătă, pe la vremea amiezei, acest muzeu nu era deschis. Prin geamul uneia dintre uşi am reuşit să văd un clopot, un tun şi o vitrină în care erau arme şi uniforme militare.

Mausoleul Eroilor de la Mărăşti

"Câmpul Istoric de la Mărăşti" este izolat, iar pentru a ajunge aici, din comuna Răcoasa (21 km de la Panciu sau 23 km de la Soveja), de la indicator, se continuă pe un drum lateral prin pădure, cu multe curbe şi un pod de lemn care nu permite trecerea autovehiculelor grele.

Am găsit Mausoleul de la Mărăşti în plin proces de renovare, iar un afiş prins de uşă informa că în această perioadă mausoleul nu poate fi vizitat. Am privit şi am fotografiat doar din exterior monumentul a cărui piatră de temelie a fost pusă în 1928, în prezenţa Generalului Alexandru Averescu, cel care a condus armatele române în prima mare bătălie câştigată împotriva armatei germane, bătălie desfăşurată în 24-30 iulie 1917 şi care a anticipat victoria de la Mărăşeşti. Mai târziu, acelaşi mare comandant îşi va găsi odihna veşnică tot aici.

N-am văzut cripta cu osemintele sutelor de soldaţi şi ofiţeri jertfiți pentru ţară şi nici expoziţia de arme despre care ştiam că se află la subsol. Ne-am mulţumit să privim cele două basoreliefuri grandioase amplasate de o parte şi de alta a peretelui semicircular care susţine plăcile de marmură cu numele eroilor căzuţi la Mărăşti, bustul Mareşalului Averescu aflat în faţa monumentului, precum şi un grup statuar foarte expresiv - un erou murind în braţele camaradului său de arme - lucrare în bronz aflată în parcul sanctuarului.

Mausoleul Eroilor de la Soveja

La Soveja am ajuns simplu, pe şoseaua Tişiţa - Panciu - Soveja, trecând prin mai multe sate şi podgorii. Mausoleul Eroilor de la Soveja aminteşte de luptele crâncene duse pe Valea Şuşiţei, pe frontispiciul acestuia putându-se citi: "Aici odihnesc ostaşii căzuţi pe aceste plaiuri în războiul din 1916-1919".

Mai modest decât Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, dar la fel de încărcat de semnificaţii, sanctuarul de la Soveja aminteşte totuşi de acesta prin formă dat fiind faptul că acelaşi arhitect a finalizat planurile de construcţie.

Am urcat treptele de piatră străjuite în ambele părţi de tunuri vechi şi ne-am oprit în faţa uşii ferecate cu un lacăt mare. La intrare, pe lângă costul biletului (4 lei/persoană - individual, 2 lei/persoană - elevi, studenţi şi militari în grup), era un număr de telefon. Până să ne hotărâm dacă să sunăm, o doamnă şi-a făcut apariţia cu cheile şi ne-a deschis. Deşi în parcare mai erau două maşini, iar cei care au descins priveau dezorientaţi în jur, am fost singurii vizitatori în acel moment. Ghida ne-a condus peste tot povestindu-ne un fragment din istoria demnă de nemurire a acestor locuri.

Mausoleul Eroilor de la Soveja adăposteşte osemintele câtorva mii de ostaşi transferate din cimitirele improvizate pe câmpurile de luptă. Alături de români, aici zac şi ostaşi nemţi şi austro-ungari care au căzut pe câmpurile de luptă din zona Soveja. Ghida ne-a arătat numele lor înscrise pe ziduri subliniind faptul că toleranţa poporului nostru a făcut posibil ca şi cei morţi departe de ţara lor, chiar inamici, să-şi găsească odihna veşnică.

Poate că cel mai mult impresionează aici cripta comună, deschisă, în care se pot vedea sumedenie de cranii aşezate unul lângă altul, pe o stivă de oseminte. Acolo, lângă un lăcaş în care se aprind lumânări, tronează semnul care avertizează că fotografiatul este interzis. Cu toate acestea amabila noastră ghidă ne-a permis să fotografiem, iar dacă doriţi să vedeţi, ataşez o fotografie.

Mausoleul Eroilor de la Focşani

Focşani, vechiul oraş al garnizoanelor militare, care avea în partea de sud un întreg cartier locuit de militari (în afară de cazărmile şi locurile de instruire pentru soldaţi), oraşul aflat pe linia frontului, un timp ocupat de germani, devenise după război un imens cimitir, osemintele soldaţilor ucişi fiind îngropate provizoriu, la întâmplare. Mausoleul Eroilor de la Focşani a fost înălţat începând cu anul 1927 tocmai din necesitatea de a pune laolaltă aceste oseminte.

Am găsit relativ uşor edificiul bine proporţionat, cu bolţi foarte frumoase, în parcul din apropierea pensiunii unde am fost cazaţi. Pe Bulevardul Bucureşti, la numărul 7, dar nu chiar la marginea arterei de circulaţie, mausoleul veghează somnul de veci a peste 3000 de eroi români şi ruşi căzuţi în Primul Război Mondial.

Un lacăt mare ne-a întâmpinat pe o uşa fără un program sau altfel de înştiinţare. În parcul din faţa monumentului, în iarbă, se jucau copiii mici alături de câinii scoşi la plimbare, iar pe postamentul din faţa intrării în mausoleu, câţiva băietani încinseseră un fotbal pe cinste. De la aceştia am aflat că la mausoleu nu e nimeni şi nu e niciodată deschis. În final, ne-au spus: "Uitaţi-vă pe geam, prin spate, să vedeţi cum e înăuntru!". Am dat ocol clădirii bine întreţinută după cât am putut observa, iar prin spate, pe un mic ochi de geam căruia îi lipsea protecţia, am zărit şi am încercat să fotografiez o piatră funerară aşezată central, pe care scrie: "Aici odihnesc 581 ostaşi necunoscuţi". Atât! Atât am putut vedea şi atât vă pot spune despre Mausoleul Eroilor de la Focşani.

P.S. N-am prezentat mausoleele Vrancei în ordinea mărimii sau a importanţei lor în primul rând pentru că nu posed nişte criterii de evaluare şi apoi pentru că în opinia mea toate sunt la fel de importante. Pentru noi a contat optimizarea drumului, de aceea am început cu mausoleul de la Focşani în apropierea căruia am fost cazaţi şi am continuat - a doua zi - cu cel de la Mărăşeşti pentru că ştiam unde se află, apoi cu cel de la Soveja pentru că ne angajaserăm deja pe şoseaua Panciu - Soveja. Mausoleul de la Mărăşti a fost lăsat ultimul pentru că, fiind mai izolat, a trebuit să-l căutăm.

Dacă recomand cuiva acest circuit al mausoleelor? Dacă aveţi timp şi mai ales dispoziţie pentru a vizita nişte locuri încărcate de istorie, dar foarte triste, cu siguranţă, da, recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 3718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI