Manastirea rupestra Sinca Veche - un loc special

TIPĂREȘTE

Am plecat de 1 Mai din Bucuresti impreuna cu o cunostinta catre destinatia Sinca Veche. Se anunta vremea rea, prognozele din ultimele zile, aduceau in mod repetat si sacaitor vesti de ploaie si vreme umeda, inchisa. Cum planurile pentru aceasta zi era facute si eram foarte decisi sa ajungem la Sinca Veche, am pornit cu masina spre destinatia noastra.

Accesul cel mai facil catre Sinca Veche dinspre Bucuresti este pe ruta Ploiesti - Sinaia - Predeal - Rasnov - Zarnesti. Pana in Ploiesti bineinteles ca poti alege atat varianta autostrada cat si DN1, dupa cum convine fiecaruia, apoi pe DN1 pe Valea Prahovei pana in Predeal. Vremea era nesperat de buna, soare si senin, dar probabil era doar o problema de ore pana avea sa se schimbe vremea. La Comarnic se formase o mica coada de masini, dar spre norocul nostru, nu s-a stat, ci s-a avansat, e drept cu viteza mai mica. La intrarea in Predeal, viram stanga pe DN73A peste munte spre Rasnov, pe ametitoarele serpentine de dupa Paraul Rece. Tinem DN73A care in nodul rutier din Rasnov face dreapta si apoi stanga spre Zarnesti traversand astfel soseua Brasov - Bran - Pitesti. In Zarnesti un cot la 90 grade spre dreapta pe acelasi drum national ne indreapta, din nou peste munte, prin Poiana Marului catre Sinca Noua si apoi ajungem in Sinca Veche. In continuare soare, eu optimist de felul meu, ... am tinut soarele aproape...

In Sinca Veche exista un indicator vizibil la sosea, care indica catre stanga 3 km spre Manastirea Rupestra SInca Veche. O parcare amenajata, dar gratuita, ne-a primit si pe noi dupa exact 3 ore si jumatate de condus cum indica bordul masinii.

Parcarea era intesata de vrei 15 - 20 masini, peste asteptarile mele, corelate mai ales cum spuneam cu prognoza meteo.

Am atasat mai multe poze incepand cu indicatorul de la sosea pana la pozele din grota.

Am pomenit acum de grota pentru ca in parcare alte 2 indicatoare te invitau sa alegi intre 2 directii: grota (in care se afla manastirea rupestra) si manastire (fiind vorba de o alta manastire, nu cea rupestra).

E momentul sa punem picioarele in miscare! Soare in continuare cat cuprinde...

La Sinca Veche lumea vine nu numai din curiozitate sau din dorinta fireasca de a vizita un obiectiv turiustic, ci si pentru misterul lacasului construit in piatra. Lacasul, numit pe indicatorul nostru "Grota", iar in titlul materialului acesta "Manastirea rupestra Sinca Veche" mai poarta numele de "Templul Ursitelor". Se spune ca aici se implinesc dorintele, iar altii vorbesc de fenomenele paranormale prezente.

Se pare ca prima data se aminteste in documente de aceasta manastire sapata in stanca in anul 1742, dar alte surse vorbesc despre origini dacice sau chiar de 7000 de ani de existenta!

Putin mai sus de parcare (la 2 minute de mers) se vede o cruce mare, din beton, pe langa care trece poteca noastra si apare si gardul impletit din nuiele din lemn, care delimiteaza intrgeul complex, care include si schitul. despre care voi posta un review separat.

Se trece in curte printr-o poarta din lemn, unde este afisat si programul de vizitare a grotei, vezi poze atasate.

Curtea este foarte ingrijita, aleile sunt clar delimitate si pietruite, un paraias are si el albia delimitata si frumos amenajata, copacii inverziti marginesc permiterul vizitabil in care ne aflam, o zona la inceput deschisa, luminata, ca o poiana.

Pe partea dreapta intalnim un mgazain bisericesc construit intr-o movila de pamant, foarte ingenios si care cadreaza perfect cu destinatia obiectivului nostru. Puteti cumpara amintiri specifice, dar sa nu ne grabim si sa rezervam acest moment dupa ce terminam de vizitat ce ne-am propus, inclusiv schitiu situat undeva mai sus, in apropiere.

Acum drumul se bifurca, in stanga noastra, chiar in dreptul nostru se afla manastirea sapata in stanca, alt indicator ne invita catre dreapta in urcus usor catre schit.

Manastirea rupestra este acoperita de o "umbrela" (o prelata imensa) menita sa o protejeze, Se efectueaza aici lucrari de consolidare a peretilor. Stanca din gresie rosiatica este adapostul perfect pentru acest lacas.

La intrare avem grija sa aplecam capul, apoi insa se deschide o incapere suficient de inalta pentru a continua mersul neaplecati.

Prima incapere este boltita, iar prin tavanul ei scobit razele soarelui patrund si lumineaza interiorul.

Turla bisericii, daca poate fi asa numita, e ridicata dinspre interior si strapunge printr-o fereastra naturala tavanul de gresie catre cer. Lumina soarelui razbate astfel pana la locul de rugaciune si pana in altar. Se spune ca pe aici, prin aceasta fereastra naturala, patrund energiile pozitive. Exista si un loc marcat cu un postament din lemn, de forma patrata, destinat rugaciunii. Lumina (cel putin la momentul cand noi ne-am nimerit aici) cade exact pe acest patrat. Oamenii stau si se roaga aici, impreunand mainile, cu privirea spre cer, orientata prin fanta de lumina si isi pun dorinte. De altfel in peretii de stanca si pe jos se gasesc multe biletele lasate de oameni cu dorintele si rugaciunile lor, sau chiar si iconite sau alte obiecte personale. Unii se intorc dupa un timp sa si le ia inapoi acasa.

Se vorbeste aici si de aparitia de fenomene paranormale. O dovada ar fi aparitia unor pete albe pe pelicula fotografica, dar care nu sunt vizibile in momentul fotografierii. Probabil ca tine si de imaginatia fiecaruia, asa ca nu voi comenta, ci las la aprecierea fiecaruia sa creada dupa bunul sau plac. Este insa, cu siguranta, un motiv in plus, de a accepta vizitarea acestor locuri.

Ne rugam, admiram, ne punem dorinti, fotografiem si filmam, dar iata ca vizita noastra in acest locas sfant si misterios se apropie de sfarsit.

Ce m-a bucurat foarte mult aici a fost si linistea si curatenia pe care le-am intalnit in ciuda afluxului mare de turisti prezenti. Iata ca se poate! Laude celor care se ocupa de acest aspect! Nu sunt sigur, dar se pare ca laudele se cuvin doamnei Maria Bagiu - Marino, medic pensionar, care a constituit Fundatia "Maica Sfanta - Bucuria Neasteptata".

Langa locas se gaseste un izvor frumos, amenajat, din care merita sa sorbi o gura de apa rece de munte, ca doar suntem la poalele Fagarasului.

Si Domnul a tinut cu noi! Pic de nor nu am avut pana acum! Ce inseamna sa crezi si sa nu iti amani calatoria!

Nu ne vom intoarce in parcare, ci vom reveni la indicatorul "schit", pe care il vom urma catre Schitul Sfantului Nectarie, dar intr-acolo ne va insoti un alt review.

Mai departe... la drum!

Dan&Ema

---

VIZUALIZĂRI: 17886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI