Schitul Sfantul Nectarie Taumaturgul din Sinca Veche - ingrijit de oameni vrednici si cu har

TIPĂREȘTE

Acest review se doreste o continuare a celui precedent unde am relatat despre Manastirea Rupestra de la Sinca Veche. Despre accesul in zona puteti regasi informatii detaliate in celalalt review. Totusi Schitul Sfantul Nectarie este un obiectiv in sine.

Continuam traseul nostru dupa ce am vizitat Manastirea Rupestra (Grota). In dreptul Izvorului Buna Vestire sageti indicatoare ne arata cararea catre schit.

Nu va lasati descumpaniti de scurtul urcus al potecii prin padure! Drumul este accesibil tuturor categoriilor de varsta. Urcusul in sine dureaza circa 3 minute. Poteca este amenajata, in trepte si pietruita, ceea ce inlesneste accesul oricui chiar si pe ploaie sau in perioade cu umiditate ridicata.

In padure, aleile se ramifica si se reunesc. Foarte repede iesim deasupra paduriii intr-un mare luminis, unde apare o prima constructie.

Nu sunt sigur, dar se pare ca aceasta apartine Fundatiei "Maica Sfanta - Bucuria Neasteptata". Aici merita amintit si laudat numele doamnei Maria Bagiu - Marino. Medic din Brasov de profesie, dar pensionata. Doamna a pus bazele fundatiei sus-amintite si a contribuit la realizarea unor studii pentru amenajarea remarcabila a intregii zone de aici de la Sinca Veche.

Indicatoare din lemn din pas in pas, alei pietruite, incadrarea perimetrului cu un gard frumos din nuiele din lem, porti, orar de functionare, acoperirea grotei cu imensa umbrela protectoare, parapeti, aleile sunt chiar si luminate seara de felinare care le flancheaza, placi si inscriptii explicative si o curatenie cu C mare merita elogiate.

In mai putin de 10 minute in care am mers de voie, de placere, si am admirat fiecare "centimetru" de natura, ajungem la Schitul Sfantul Nectarie. Acesta face parte din lista monumentelor istorice din tara noastra.

Schitul este un lacas ingrijit de calugari. O multime de flori imprejmuiesc si impodobesc constructia.

Aspectul exterior nu este al unei biserici sau al unui schit, ceea ce te face sa te intrebi, daca am ajuns la destinatie sau nu.

Cand treci pragul schitului recunosti insa aspectul de asezamant monahal.

Schitul propriu-zis, partea vizitabila, este de dimensiuni reduse si se consituie practic intr-o singura incapere (sau 2 legate dar care nu lasa impresia de incaperi separate). Ne inchinam, admiram interiorul schitului, icoanele, florile si observam ca pe latura dreapta a incaperii oamenii se insiruie la rand civilizati.

In paraclis, in care se savarsesc si slujbe, se pastreaza Moastele Sfantului Nectarie. Este un loc pe la care fiecare vizitator vrea sa treaca, sa se reculeaga, sa se inchine, sa isi puna dorinte, sa traiasaca clipa de liniste si reculegere, pe care ti-o doresti intr-un asemenea loc sfant.

Restul constructiei apartine celor care locuiesc acolo. NU se fac cazari in acest locas.

Ce m-a impresionat este faptul ca atat cat am putut observa colateral si dezinteresat, am vazut 3 calugari si o maicuta care vorbeau cu vorba calda, inceata, cu har. Cel putin asta a fost sentimentul pe care mi l-au trezit.

Si am auzit si o recomandare exact pe tema aceasta si anume ca nu trebuie sa consideri tu insuti ca ai sau nu ai incredere intr-un duhovnic, pentru ca nu esti menit sa il judeci. Prin acesta insa credinta si rugaciunile tale ajung acolo unde iti doresti, la bunul Dumnezeu. Nu stiu daca este asa sau nu insa m-a impresionat felul in care erau explicate asemenea pilde.

Trei clopote impresionante, dispuse aproape de intrarea in schit, atrag si ele atentia. In apropiere se mai gaeste un "izvor" amenajat cu aghiazma, locul unde se aprind lumanari si un magazin bisericesc construit similar ca si cel de la poalele grotei (manastirii rupestre) intr-o movila mare, in pamant, avand o usa ovala.

In magazin cat si pe pridvorul schitului poti cumpara felurite obiecte bisericesti, dar si carti, din care foarte multe scrise de celebrul parinte Arsenie Boca.

Ramanem sa savuram linistea locului inca ceva clipe bune, mai ales ca soarele ne-a calauzit toata ziua, contrar tuturor prognozelor meteo.

Urma apoi sa coborim, prin padure, pe alee, pe langa grota, spre parcare si sa ne inhamam la drumul de intoarcere.

Spun, din pacate, pentru ca tare am mai fi poposit aici, daca timpul ne-ar fi permis.

Si ca totul sa fie magic, in acea zi, oaza de soare si cer limpede a fost numai in jurul nostru la Sinca Veche, pentru ca pe drumul spre casa, am intrat repede in ploaie, iar pe drum cand am mai facut un popas pe Valea Prahovei, oameni din zona ne-au spus ca ploua de ore bune pe la ei.

Noi am avut soare si o zi binecuvantata!

Va recomandam cu drag vizitarea acestui loc, de care multi isi leaga sperante disperate si unde inchina rugi sa fie ascultati.

Dan&Ema

---

VIZUALIZĂRI: 3745 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI