Mănăstirea Curtea de Argeş - giuvaer arhitectonic

TIPĂREȘTE

Dacă am ajuns la Curtea de Argeș, dacă am vizitat Complexul feudal Curtea de Argeş și împrejurimile lui, nu puteam să nu revenim - pentru a câta oară? - la Mănăstirea Meșterului Manole. Simpla rostire a numelui orașului îmi aduce în fața ochilor această bijuterie a arhitecturii religioase românești. Pentru că eram cazați la Motel Meşterul Manole, la numai câțiva pași de Mănăstirea Curtea de Argeş, se înțelege că nu puteam părăsi orașul înainte de a o revedea. Vizita noastră nu a adus nimic nou față de precedentele. Poate doar faptul că în parc de plimbau alți oameni sau că prelata care masca șantierul unei renovări la fațada vestică, cea cu intrarea, știrbea nițel din frumusețea de neegalat a sfântului lăcaș.

"... această biserică este un giuvaer" spun și eu așa cum a spus cu câteva sute de ani în urmă Paul de Alep, arhidiaconul din Antiohia care l-a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoriile sale prin ţările române și care a lăsat posterității multe însemnări valoroase referitoare la acestea.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș

Devenită mult mai târziu necropolă regală, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost înălțată de Neagoe Basarab (1512-1521) pe locul în care fusese vechea mitropolie a Țării Românești. La intrarea în parcul în care se află complexul monastic de la Curtea de Argeș întâmpină statuia ctitorului. Neagoe Basarab nu a trăit îndeajuns pentru a vedea construcţia terminată. După moartea acestuia, Radu de la Afumaţi - ginerele său - cel care i-a urmat la tron, a finalizat pictura interioară prin mâna meșterului Dobromir din Târgoviște.

Nu voi povesti istoria de secole a acestui sfânt lăcaș. Despre incendiile, cutremurele și stricăciunile pe care le-a suportat de-a lungul timpului, dar și despre reparațiile care i s-au făcut s-a scris mult și se va mai scrie încă. Voi aminti doar de restaurarea făcută de André Lecomte du Nouy în perioada 1875-1886 în urma căreia, din vechea pictură a lui Dobromir (din sec. XVI), au rămas doar câteva fragmente. În locul picturii originale au apărut lucrările fratelui sau, Jean Jules Antoine, mult inferioare celor originale. Dacă vreți să vedeți porțiuni din frescele originale, executate de Dobromir în 1526, vizitați Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.

Pronaosul în care se află mormintele ctitorilor Neagoe Basarab și Radu de la Afumaţi, precum și ale cuplurilor regale ale României - Carol I și Elisabeta, Ferdinand şi Maria - impresionează prin cele 12 coloane frumos ornamentate ca și prin evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. Tot în pronaos, zugrăvit pe peretele vestic, se poate vedea tabloul votiv care îl înfățișează pe Neagoe Basarab cu Doamna Despina ținând în mâini chivotul mănăstirii și având alături pe cei şase copii ai lor.

Deasupra pronaosului este o turlă flancată de altele două de mai mici dimensiuni, ingenios executate, dând impresia că sunt răsucite. Pe naos se înalță o a doua turlă masivă.

Exteriorul bisericii - de la postament și până la crucile de pe turle - are decoraţiuni atât de frumoase și de neașteptate încât doar un specialist le-ar putea descrie. De fiecare dată când merg la Mănăstirea Curtea de Argeș iau loc pe o bancă din parc și privesc îndelung toate detaliile ornamentale ale bisericii începănd cu împrejmuirea de crini sculptați în piatră de la bază și până la cele patru turle de o rară bogăție ornamentală.

În fața intrării în biserică se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă dantelată se sprijină pe patru coloane. Și acesta este o admirabilă operă de artă, un giuvaer arhitectonic.

Nu este de mirare că parcul mănăstirii este ales ca loc pentru fotografii de nuntă. Noi am fost acolo într-o după amiază de sâmbătă și am văzut mai multe perechi de miri fotografiindu-se în minunatul fundal al mănăstirii lui Manole. Din păcate, aleile care sunt doar cu pietricele netasate crează mari probleme domnișoarelor cu încălțăminte de salon.

Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș

Paraclisul a fost înălțat la sfârșitul sec. XIX, odată cu restaurarea ordonată de Carol I. Este o construcție zveltă, placată cu cărămidă roșie, în interiorul căreia - într-o raclă din argint aurit - sunt relicvele Sf. Filofteia. Cei care vor să afle mai multe despre Sf. Filofteia - mucenița de 12 ani, pot accesa www.CrestinOrtodox.ro

De o parte și de alta a paraclisului, la un an de la construirea acestuia, din dispoziția regelui Carol I care și-a dorit aici o reşedinţă, s-au adăugat două aripi tot din cărămidă roșie. După abolirea monarhiei reședința regală a devenit palat episcopal. Bineînțeles, Palatul Episcopal nu se vizitează. Am citit undeva că peretele unei săli de recepție din acest palat este decorat cu o frescă de mari dimensiuni (40 m lungime) care ilustrează legenda meşterului Manole. Păcat că înalții prelați nu ne oferă și nouă posibilitatea de a admira această lucrare de artă. Obișnuiți cu existența ei acolo, oare o mai învrednicesc cu vreo privire?

Mănăstirea Curtea de Argeș - necropolă

Am menționat că în pronaos se află mormintele ctitorilor - Neagoe Basarab și soția sa, doamna Despina. Tot aici se află piatra funerară a doamnei Stana, fiica lui Neagoe Basarab și soție a lui Ștefăniță Vodă al Moldovei, precum și mormântul voievodului Radu de la Afumați - ginerele lui Neagoe Basarab, cel care a continuat împodobirea cu pictură a bisericii după moartea primului ctitor.

Începând cu anul 1914 biserica Mănăstirii Curtea de Argeș este și necropolă regală. Aproape de intrare, de o parte și de alta, pecetluite cu lespezi albe de marmură cu frumoase încrustații, se află mormintele cuplurilor regale ale României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria.

Rămășițele pământești ale lui Carol al II-lea (care a trăit și a murit în exil, în Estoril - Portugalia) au fost aduse în România în anul 2003 și reînhumate provizoriu într-o capelă din curtea mănăstirii. Atunci când se va finaliza construcția Catedralei Episcopale de la Curtea de Argeș (amplasată la intrarea în incinta mănăstirii), sarcofagul regelui Carol al II- lea va fi mutat acolo.

Dacă vreți să aflați mai multe despre Mănăstirea Curtea de Argeș ca lăcaș de credință, dacă vreți să vedeți fotografii pe care noi, vizitatorii de rând, nu le putem face și - mai mult decât atât - dacă vreți să vedeți reproduceri după pictura originală care în prezent nu mai împodobește pereții interiori ai bisericii, accesați www.CrestinOrtodox.ro

Fântâna lui Manole aflată într-un mic parc, peste drum de mănăstire, este locul unde, conform legendei, ar fi căzut Meșterul Manole, artizanul ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada "Monastirea Argeșului" culeasă de Vasile Alecsandri, una dintre primele poezii populare pe care le-am citit în anii de școală, spune că meșterul Manole și-a zidit soția deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce se construia ziua, noaptea se năruia.

Dintr-o broșură primită la un târg de turism, între alte legende ale Argeșului, figurează și două referitoare la mănăstire. Îmi permit să citez un fragment: Când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei "zece meșteri mari, calfe și zidari" au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor - fântâna meșterului Manole.

Fântâna cu acoperiș de șindrilă și cu o inscripție în chirilică în partea de sus, este atracția principală a micului parc de vis-à-vis de mănăstire. Apa ei este foarte răcoroasă mai ales într-o zi toridă, de vară, așa cum era cea în care am fost noi acolo.

Nu pot încheia fără o scurtă referire la Cimitirul Eroilor din Curtea de Argeș pe care l-am descoperit întâmplător. Pentru a ajunge de la Motel Meşterul Manole (locația noastră de cazare din Str. Albești) la Mănăstirea Curtea de Argeș (din Bd. Basarabilor, nr. 1), am avut de făcut câțiva pași pe Str. Eroilor. Aici, la nr. 43, un panou mare ne informa că ne aflăm la intrarea în Cimitirul Eroilor unde sunt osemintele a 506 ostași identificați și neidentificați căzuți în primul război mondial, în luptele din zona Curtea de Argeș. Cimitirul a fost amenajat de armata germană în 1917-1918 și era inițial locul de odihnă a 130 de ostași români, germani și austrieci. În 1929 s-a decis deshumarea din cimitirul civil a ostașilor căzuți la datorie (în mare parte necunoscuți) și reînhumarea lor alături de eroi. Tot aici au fost aduse și osemintele eroilor din localitățile argeșene învecinate.

După ce am studiat panoul de lângă zidul de piatră și cărămidă acoperit cu țiglă, am pătruns pe poarta arcuită, de asemenea acoperită cu țiglă. Cimitirul este amenajat pe trei terase. În partea din spate, în mijlocul parcelei germane, se află o troiță din lemn, lucrare a sculptorului N. C. Babic. În fața troiței a fost adăugat ulterior un obelisc de beton cu o acvilă în partea superioară. Un basorelif reprezentând chipul unui luptător și inscripția "Glorie eternă ostașilor români căzuți în lupta pentru apărarea patriei" completează acest monument comemorativ comun.

---

VIZUALIZĂRI: 3141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI