Descoperire istorică la Biserica Domnească

TIPĂREȘTE

Descoperirea istorică senzaţională.

Cu câteva zile în urmă mi-au căzut ochii pe un ziar în care se scria că la Biserica Domnească din Curtea de Argeş a fost răsturnată ipoteza că în mormântul nr. 10 ar fi fost Vladislav (Vlaicu Vodă), nepot a lui Basarab I. Mormântul a fost descoperit neprofanat în 1920 şi din urmele de îmbrăcăminte domnească s-a crezut iniţial că era vorba de Negru Vodă descălecătorul, care în 1290 a întemeiat un voievodat cu capitala la Curtea de Argeş. Ulterior s-a crezut că este chiar mormântul lui Basarab I întemeietorul (1310-1352) care a reunit sub sceptrul său toate teritoriile de la nord de Dunăre în Ţara Românească înglobând şi sudul Basarabiei. Teza care a rezistat timpului până în prezent mai mult de 50 de ani, a fost că acolo erau rămăşiţele lui Vlaicu (Vladislav) Vodă. Trebuie să vă spun că am avut şansa ca înainte de 1970 să văd mormântul acoperit cu o placă de sticlă şi luminat din interior. În interior era scheletul perfect conservat şi urme din îmbrăcăminte. În 1972 Ceauşescu sprijinit de biserică a ordonat închiderea mormântului astfel încât cei care veţi vizita biserica domnească veţi vedea mormântul acoperit cu o lespede sculptată. Cu doi ani în urmă, cercetătorii români în dorinţa de a stabili ascendenţa/descendenţa Basarabilor au redeschis mormântul de unde au prelevat trei probe pentru determinarea ADN şi datare cu Carbon 14. În cadrul proiectului Genesis s-au trimis la Cluj, Miami şi în Coreea probe dintr-o falangă, un os de la picior şi o măsea. Rezultatele au venit de curând: principele înmormântat era fiu şi nu nepot al lui Basarab I şi după mamă avea ascendenţă germanică şi indiană. În istoriografie nu era cunoscută existenţa acestui fiu dar e posibil să fi fost unul din bastarzii lui Basarab I. S-a determinat că era un om de cca. 40 de ani, cu o talie de 1.70m, tenul, părul şi ochii închişi la culoare şi îmbrăcăminte de nobil. Datarea cu C14 a anului morţii 1340 +/- 30, exclude să fi fost vorba de Vladislav (Vlaicu Vodă) sau Radu care au murit după 1375. De ce este atât de importantă această descoperire? Pentru a stabili linia succesorală a domnitorilor basarabi şi a ne cunoaşte cu exactitate originile şi trecutul care nu este mai prejos decât în statele occidentale. În sprijinul acestei afirmaţii, citiţi mai departe:

Ce s-a găsit în mormânt?

Fiind vorba de un mormânt pe care l-am văzut înainte de 1970, deci acum 45-50 de ani, îmi aduc aminte doar că scheletul era acoperit cu porţiuni de material putrezite, de culoare vişinie. Obiectele de podoabă fuseseră duse la Muzeul de Istorie din Bucureşti. Redau mai jos o sinteză din descrierea făcută în 1920 când arheologul Drăghicescu a descoperit mormântul. Personajul era acoperit cu un giulgiu de mătase; purta o tunică până la jumătatea gambei strânsă pe trup de culoare purpurie. Tunica era decorată cu fir de aur şi mărgăritare şi închisă cu 30 nasturi de aur emailaţi pe care se afla stema Basarabilor. Centura lată era de piele decorată cu mărgăritare cusute în romburi şi având la capete steluţe de aur. Paftaua de închidere de aur avea 270 gr. şi reprezenta un castel în centrul căruia se afla o lebădă cu cap de femeie. Din cămaşă a mai rămas doar dantela de la guler realizată în tehnică veneţiană. Pe cap avea o diademă iar pe degete purta patru inele din aur şi pietre preţioase pe veriga lor fiind inscripţii în limba latină ˝Ave Maria, gracia plena Dominus˝ ceea ce a dus la părerea că ar fi fost catolic. Probabil că mama lui a fost catolică şi nu principele pentru că a fost înmormântat într-o biserică ortodoxă. Piatra tombală originală era din calcar de Albeşti şi avea sculptat personajul înfăşurat într-o mantie lungă. Se afla şi ea la Muzeul Național de Istorie. Iată ce scrie Constantin C. Giurescu despre clasa acestui principe:„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice˝

Ce urmează?

Mulţi istorici printre care N. Iorga, Dinu şi Constantin Giurescu şi chiar controversatul Neagu Djuvara consideră că numele Basarab este de origine cumană provenind din basar, adică a domni şi aba, respectiv tată. Proiectul Genesis îşi propune să realizeze o bază genetică a domnitorilor basarabi şi să elucideze originea lor. Este prevăzută deschiderea şantierului de la Cozia pentru prelevarea ADN-ului lui Mircea cel Bătran, strănepot al lui Basarab I. Biserica s-a opus acestei deshumări dar cercetătorii speră că în curând va veni timpul şi pentru această descoperire.

Biserica domnească cu hramul Sf. Nicolae

Actuala biserică domnească a fost construită pe locul în care a existat un lăcaş ridicat de Negru Vodă. Această primă biserică s-a deteriorat din cauza cutremurelor şi invaziile tătarilor aşa încât peste ea, sub Basarab I prin 1340 a început construcţia actualului locaş. Domnitorul Basarab I nu a apucat s-o vadă terminată pentru că a murit în 1352. Lucrările au continuat sub următorii domnitori Nicolae Alexandru şi Vlaicu Vodă. Zidirea cu planul de cruce greacă înscrisă a fost făcută de meşteri renumiţi aduşi din Constantinopole.Lateral are două abside (nişe semicirculare). Este foarte bine proporţionată cu o lungime de 23.5 m şi înălţime tot de 23 m. În exterior zidurile sunt lucrate din piatră de râu alternând cu cărămidă, aspectul fiind de brâuri paralele. În interior se disting trei încăperi: un pronaos îngust boltit, naosul larg de asemeni cu boltă şi care în mijloc are patru stâlpi pictaţi şi altarul amplasat într-o absidă. Picturile murale în stil bizantin, terminate în 1370 se mai păstrează şi azi. În naos lângă altar au fost decopertate trei straturi de zugrăveală. Aici se poate observa deasupra intrării, portretul lui Basarab la picioarele lui Iisus. Tabloul votiv îi înfăţişează pe Vladislav Vlaicu şi soţia, sub care o inscripţie îl numeşte ˝ domn al Ţării Româneşti şi al Vidinului. ˝Cele mai valoroase fresce sunt cele din timpul acestui domnitor. În biserică sunt cca. 300 scene pictate între care unele despre viaţa muceniţei Filofteia. Moaştele sfintei Filofteia au stat în biserica domnească din 1396 până în 1894 când au fost mutate la mănăstirea Curtea de Argeş.

Necropola Basarabilor şi recent a familiei Brătianu.

Până la consolidarea bisericii din 1920 deşi nu se ştia nimic de existenţa unor morminte ascunse timp de 600 de ani, la hramul bisericii se citea un pomelnic domnesc. Acesta începea cu Basarab I şi continua cu fiii, fiicele, nepoţii, nevestele până la a şaptea spiţă. Săpăturile arheologice au adus la lumină 15 morminte dar din care, din păcate, 14 erau profanate. Şase erau ale fiilor unor domnitori. Printre ele erau ale unui prinţ Vladislav (un alt mormânt decât cel din care s-au prelevat probe), Dan, Voislav, toate de os domnesc. Fuseseră acoperite de pardoseala de cărămidă pusă la o restaurare a bisericii din 1750 şi li se pierduse urma. Cel mai important mormânt este cel aflat în mijlocul bisericii sub Pantocrator şi despre care s-a crezut după descoperirea lui, timp de 50 de ani că este al lui Vladislav (Vlaicu Vodă) aflându-se abia acum că era al unui principe necunoscut, posibil fiu bastard al lui Basarab I. În pronaosul bisericii odihnesc rămăşiţele a cinci membrii ai familiei Brătianu.

Complexul feudal Curtea domnească

În jurul anilor 1250 voievodul român Seneslau care a domnit peste regiunea muntoasă a Munteniei şi a avut reşedinţa la Curtea de Argeş a pus temeliile Curţii Domneşti. Mai târziu, Basarab I (1310-1352) pe lângă Biserica Domnească a mai construit palatul de pe latura de sud, turnul de apărare şi zidul înconjurător fortificat. După 150 de ani, Neagoe Basarab (1521-1532) construieşte un alt palat domnesc pe latura nordică. Astăzi cele două palate sunt în ruină dar mai păstrează conturul zidurilor aproape de sol. Orişicum au fost posibile ridicări topo din care s-a dedus organizarea lor. Palatele aveau pivniţe mari iar construcţiile cu parterul înalt erau înconjurate de cerdacuri adânci şi aveau numai 2-3 camere. Poarta principală din apropierea bisericii este boltită şi este făcută de Dincă Brătianu din zid gros în 1837. O altă poartă în apropierea Palatului Domnesc este construită din straturi de cărămidă şi are nişte aripi care ar fi putut fi camerele soldaţilor de gardă. A fost construită în sec. XIV-XV. La restaurarea Curţii Domneşti din 1992, pictorul Norocea a făcut o descoperire importantă. Pe o piatră de grafit era înscris anul decesului lui Basarab I, 6860 adică1352 şi că acesta a fost înmormântat la Câmpulung nu la Curtea de Argeş unde era capitala Ţarii Româneşti.

În loc de încheiere

Toţi cei care vizitează Curtea de Argeş vor să vadă mănăstirea legată de legenda meşterului Manole şi în care sunt înmormântaţi regii României. Puţini ştiu că Biserica Domnească este cea mai veche şi reprezentativă ctitorie voievodală din Ţara Românească şi a fost construită odată cu apariţia Ţării Româneşti. Mergeţi acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 8900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI