Muzeul Portului - muzeul necunoscut al Constanţei

TIPĂREȘTE

Salutare din nou!

Iată că ne apropiem cu paşi repezi de vară iar litoralul ne aşteaptă să petrecem zilele libere şi concediile la malul mării – indiferent că e Marea Neagră sau oricare altă Mare (sau ocean), indiferent că e vorba de zone mai spectaculoase ori de unele mai... banale (poate nu e cel mai potrivit termen dar nu mi-a trecut altul prin minte). Nici noi nu vom face excepţie de la vechile obiceiuri şi (să sperăm că) vom fi prezenţi şi anul acesta pe litoralul românesc. Până atunci însă, mai am câte ceva de povestit despre vacanţa de vara trecută.

După cum probabil cei care mi-au citit articolele anterioare deja ştiu, pentru noi vacanţa la mare nu înseamnă doar soare, apă şi nisip ci şi prilejul de a ne plimba cât mai mult şi de a vizita cât mai multe obiective de interes turistic. Şi vă rog să mă credeţi, în ciuda aparenţelor, chiar sunt destule locuri care merită descoperite şi pentru care nu ar trebui să existe vreo ezitare în a “sacrifica” din timpul dedicat vacanţei, pentru a le vizita.

Fac o scurtă paranteză pentru a explica de ce am spus “în ciuda aparenţelor”. Pentru că pe zi ce trece, pur şi simplu mă mir să aflu că sunt foarte multe persoane care, din lipsă de informare, nu au habar de existenţa multor obiective turistice din zona litoralului românesc. Doar aşa, ca un exemplu (poate prea puţin elocvent), tot aud vecini, colegi, prieteni, exprimându-şi dezamăgirea că după doar câteva zile la Mare, se plictisesc deoarece exceptând Delfinariul şi Acvariul, nu au unde merge şi ce vedea. Iar când le spun că sunt multe alte locuri care ar merita să fie văzute, se uită lung la mine şi rămân miraţi, ei convinşi fiind că pe litoralul nostru nu ai ce vizita. SERIOS??? Eu unul sunt de o cu totul altă părere: nu ai dacă nu vrei sau dacă încerci să cauţi diverse motive fără sens. Dar să revenim la poveste.

Dacă privesc înapoi în timp, mi-aduc aminte cu plăcere că am debutat pe AmFostAcolo tocmai cu articole referitoare la litoral iar de atunci nu a trecut vară în care să nu ne petrecem concediul (şi) la Mare şi totodată, nu a trecut an în care să nu vă povestesc despre (o parte din) locurile vizitate, unele bine cunoscute, altele aflate însă din păcate la polul opus – chiar ultimul articol postat a fost despre unul dintre obiectivele aflate în această ultimă categorie şi mă refer aici la filiala din Constanţa a Muzeului Militar Naţional – vezi impresii.

Şi dacă despre acest prea puţin cunoscut muzeu există totuşi două articole postate (cel scris de mine fiind al doilea), ceea ce o să vă povestesc în continuare se poate considera o premieră, obiectivul vizat fiind unul de-a dreptul inedit, prea puţini ştiind de existenţa acestuia şi sunt ferm convins că nu greşesc dacă în această categorie îi încadrez inclusiv pe localnici.

Ştiţi cu toţii că portul Constanţa este cel mai mare din România. De asemenea, mulţi ştiţi şi că este cel mai mare port al Mării Negre. Dar câţi oare ştiţi că acest port are şi un muzeu? E drept că e unul extrem de mic şi prea puţin însemnat, însă el totuşi există. Ei bine, printre obiectivele turistice pe care le-am vizitat vara trecută, se numără şi cel de care vă voi povesti de această dată şi anume MUZEUL PORTULUI CONSTANŢA.

Cred că nu greşesc dacă spun că povestea vizitării muzeului a început defapt cu vreo trei ani în urmă, atunci când din întâmplare am aflat de existenţa acestui loc. La un moment dat, în timp ce căutam informaţii (programe, tarife, etc.) referitoare la diverse obiective turistice din Constanţa, din lista ce o aveam în faţă mi-a atras atenţia “Muzeul Portului”, despre care nu auzisem până atunci dar care îmi părea foarte tentant, fie doar şi numai după denumire. Bineînţeles că am lăsat deoparte alte căutări, fiind mai interesat de mai multe detalii referitoare la această nouă posibilă destinaţie. Din păcate, nu am găsit prea multe informaţii însă şi aşa, tot am găsit ceva care să-mi taie elanul şi mă refer la localizare. Când am văzut în ce locaţie se află acest muzeu, am fost destul de dezamăgit, la acea vreme crezând că accesul către acel loc este restricţionat. Defapt, am fost ferm convins că muzeul este unul cu circuit închis şi care cel mai probabil se poate vizita doar cu ocazia “Zilei Porţilor Deschise”, acesta fiind poate şi unul dintre motivele pentru care e atât de puţin cunoscut şi menţionat. Şi uite aşa, nici nu aflasem bine de el că l-am şi tăiat de pe lista cu priorităţi, cu speranţa că totuşi poate cândva vom reuşi să-l vizităm.

Au trebuit să mai treacă încă doi ani pentru a-mi da seama că ceea ce credeam nu era altceva decât... o mare greşeală – sau chiar mai multe, începând cu faptul că accesul către locul cu pricina nu era nici pe departe atât de restricţionat precum credeam eu, şi terminând cu statutul muzeului, care nu avea nici o tangenţă cu ceea ce înseamnă “circuit închis”. Iar toate acestea le-am aflat cu aproape un an în urmă, factorul decisiv constând într-o inspiraţie de moment.

Deşi eram descurajat că nu putem vedea acest muzeu, nu renunţasem definitiv la idee, iar în concediul de vara trecută, după o deja tradiţională plimbare pe faleză şi un popas la Vraja Mării, nu ştiu cum şi de unde mi-a trecut prin cap ideea de a suna la muzeu, doar aşa, mai mult pentru a cere detalii exacte direct de la sursă, despre când şi în ce condiţii s-ar putea vizita. Foarte amabil, domnul care a răspuns la telefon, mi-a zis simplu: ”Veniţi când doriţi dumneavoastră”, după ce anterior îmi adusese la cunoştinţă care este programul de vizitare. Puţin surprins de răspunsul primit, am cerut lămuriri şi despre cum putem ajunge la muzeu, eu convins fiind că nu putem intra în port. Răspunsul a venit promt ”Intraţi pe la poarta 1...”, continuănd cu explicaţia detaliată referitoare la drum şi locaţie. Toate aceste informaţii deja le ştiam foarte bine dar aveam o altă mare dilemă: ”Cum reuşim să intrăm în port???”. Ei bine, cel care ne răspundea la întrebări ne-a explicat că putem intra fără nici o problemă iar dacă suntem cu maşina şi cei de la poartă ne opresc, să le spunem unde mergem, eventual să-l sunăm pe dânsul să le confirme că totul e în regulă. Oare aşa de simplu să fi fost şi noi habar nu am avut? Parcă şi mai surprins de cele ce auzeam, am plusat şi am continuat discuţia, mai ales că ne aflam chiar lângă Poarta 1: ”Adică putem veni chiar acum???”. Parcă nici nu am mai aşteptat să aud întreg răspunsul ”Binenţeles, eu sunt aici” că deja ne ridicaserăm de la masă şi ne îndreptam către intrarea în port. Binenţeles că domnul de la muzeu a avut dreptate (că doar ştia foarte bine ce zice) şi am trecut de poartă fără nici o problemă.

Şi uite aşa, spre bucuria noastră, s-au destrămat toate cele ce ştiusem până în acel moment, şi am ajuns să vizităm şi acest muzeu (putem spune, chiar fără să plănuim aşa ceva) despre care o să vă povestesc în cele ce urmează.

Muzeul funcţionează într-o clădire destul de modestă dar cochetă, situată în interiorul portului Constanţa, pe Digul de Nord (din câte ştiu, după lucrările de prelungire, şi-a căpătat şi denumirea “Digul de Larg”), în imediata apropiere a danei militare (Dana 0) şi a Terminalului de Pasageri. Această poziţionare, raportată la dana unde acostează navele de croazieră, cu implicarea unui mai mare interes din partea celor în măsură, ar putea constitui pentru acest muzeu un real avantaj dar... asta e deja o altă poveste aşa că să revenim.

Pentru a vă putea da seama cu exactitate în ce locaţie se află muzeul sau cel puţin, să vă faceţi o idee cam pe unde ar fi poziţionat, fie puteţi arunca o privire pe această hartă, fie puteţi face localizarea folosindu-vă de următoarele coordonate GPS: 44.161505/28.657640.

Referitor la acces, aşa cum deja am menţionat, deşi iniţial credeam că este restricţionat, m-am înşelat iar acum aş putea spune că sunt în măsură de a confirma, din proprie experienţă, că la muzeu se poate ajunge fără probleme, ba chiar foarte uşor, principalul punct de reper fiind Poarta 1 a portului - în total, portul are şase Porţi (oficiale).

Pentru cei care nu ştiu, Poarta 1 se află la capătul falezei (binecunoscuta zonă de promenadă, cuprinsă între Portul Turistic Tomis şi portul comercial – sau “Portul Mare”), foarte aproape de Casino şi chiar lângă restaurantul Vraja Mării. Până aici se poate ajunge fie mergând pe jos (o plimbare pe faleză) sau folosind mijloacele de transport în comun, acestea având cap de linie lângă intrarea în port, fie folosind mijloace proprii de transport, în acest ultim caz, cei care utilizează un aparat GPS putând folosi următoarele coordonate: 44.170175/28.659965.

Odată trecuţi de poartă (cei cu maşini personale, atenţie la recomandările ce şi noi le-am primit şi pe care le-am scris deja – vezi mai sus, la capitolul “Preambul”), se face stânga şi se urmează şoseaua ce străbate Digul de Nord, drum care ne duce pe lângă Danele 1-5, mai exact danele de fier vechi (pe partea dreaptă a şoselei) şi care după aproximativ un kilometru de la poartă, se ramifică – un drum intră în Terminalul de Pasageri, unul în dana militară, iar cel de-al treilea continuă de-a lungul digului. Chiar în acel loc se află şi Muzeul Portulu, practic clădirea ce-l găzduieşte neputând fi trecută cu vederea. Acum că ştim şi cum să ajungem la destinaţie, să trecem mai departe, la un capitol ce nu îl putem lăsa deoparte.

Dacă e să ne referim exclusiv la muzeu, ar de menţionat doar faptul că acesta a fost deschis în 16 octombrie 1996, cu prilejul sărbătoririi a o sută de ani de la inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie a portului modern Constanţa.

O mai mare însemnătate istorică o are însă nu muzeul în sine ci locul în care acesta se află. Exact în aceeaşi locaţie, între anii 1909 – 1910, sub îndrumarea lui Anghel Saligny, ingineri şi lucrători ai portului Constanţa proiectau şi construiau o clădire ce avea să capete denumirea de “Cuibul Reginei” sau “Pavilionul Regal”, această construcţie fiind realizată ca şi omagiu adus Reginei Elisabeta, ”o mare admiratoare a mării, a oamenilor mării şi a ţărmului dobrogean”. Clădirea era realizată din lemn iar forma acesteia semăna cu suprastructura unui vapor, la ultimul nivel fiind prevăzută şi cu o terasă.

În anul 1927, “Cuibul Regal” este mistuit de un incendiu, urmând ca în anul 1928, la iniţiativa Reginei Maria, să fie reconstruit, de această dată însă, folosindu-se ca materiale de construcţie cărămidă şi beton armat.

După anul 1948, clădirea şi-a pierdut însemnătatea, de-a lungul anilor primind mai multe întrebuinţări însă principala destinaţie fiind ca spaţiu de depozitare. În timpul lucrărilor de extindere a Digului de Nord (între anii 1963 - 1965), jumătatea estică a clădirii a fost demolată, urmând a fi reconstruită ulterior, deşi regimul comunist ar fi avut în vedere şi demolarea totală a Pavilionului.

După 1990 s-au mai realizat lucrări de modernizare, construcţia căpătând forma actuală, o încercare de a păstra vechea imagine a Pavilionului Regal.

Înainte de toate, trebuie menţionat că muzeul putea fi vizitat de luni până vineri, între orele 08.00 şi 16.00 iar vizitarea acestuia nu implica nici un cost - ba mai mult, vizitatorul era cel care primea din partea ghidului mulţumiri pentru interes şi vizită. Nici pentru fotografiere sau filmare nu se percepea nici o taxă, deci totul era absolut gratuit.

Muzeul este împărţit în două secţiuni, cuprinzând atât o expoziţie interioară cât şi una exterioară. Înainte de a păşi în interior, lângă uşă se poate vedea o placă aniversară, care informează vizitatorul că muzeul a fost “inaugurat la 16 octombrie 1996, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Inaugurarea Oficială a Lucrărilor de Construcţie a Portului Modern Constanţa”

EXPOZIŢIA INTERIOARĂ

Spaţiu expoziţional interior este împărţit în cinci săli, aflate la primul etaj al clădirii, iar traseul de vizitare este unul circular - cu revenire din ultima în prima cameră vizitată. De-a lungul acestui tur, în special cu ajutorul imaginilor şi a reproducerilor unor documente, schiţe, hărţi, articole de presă, etc., este prezentată sumar evoluţia portului Constanţa, din antichitate şi până în zilele noastre.

Sala 1 Odată ce am trecut pragul muzeului, ne-am văzut în prima sală expoziţională şi înainte de toate, atenţia ne-a fost atrasă de către o frumoasă timonă, ce parcă “străjuia” uşa de la intrare. După ce am aruncat o privire şi către panoul care ne-a adus la cunoştinţă că urmează să facem o incursiune prin ”Istoria Portului Constanţa – Poarta de Est a Europei”, am trecut la studierea primelor exponate, reprezentative pentru ”Anticul Tomis”. Pe lângă cele trei bucăţi de apeduct, trei amfore şi o vitrină cu opaiţe, ulcioare şi alte câteva obiecte ceramice - toate acestea provenite din epoca elenistică şi cea romană, tot aici găsim şi câteva imagini cu hărţi, cu sculpturi în piatră şi poate cea mai interesantă, cea care prezintă o reproducere a Edificiului Roman cu Mozaic.

Incursiunea în istorie continuă cu expoziţia foto-documentară ce aduce în prim-plan ”Portul Constanţa în epoca medievală”. Aici descoperim, lângă imaginile cu trei binecunoscuţi conducatori ai neamului (Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş), alte câteva în care sunt prezentate hărţi, aspecte din vremurile medievale şi nu în ultimul rând, o reproducere după o frescă ce scoate în evidenţă pânzarul moldovenesc, un vas din vremea domnitorului Ştefan cel Mare.

Într-un ultim colţ al sălii (defapt, pe peretele în dreptul căruia este pusă timona), o imagine cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, una cu Farul Genovez din Constanţa, şi alte câteva care surprind aspecte din zona portului, constituie colecţia denumită “Premise şi realităţi ale unei noi evoluţii”, o primă colecţie dedicată epocii moderne şi care face trecerea către o următoare perioadă a istoriei portului.

Sala 2 Cea de-a doua sală a muzeului este dedicată tot epocii moderne, expoziţia foto-documentară de aici debutând cu ”Proiecte şi realizări 1877-1900”, unde ne sunt prezentate începuturile istoriei portului modern. La loc de cinste, pe lângă imagini cu portul, cu diverse planuri care au stat la baza realizării acestuia, precum şi cu cei sub îndrumarea cărora s-au realizat lucrările de modernizare – Gheorghe Duca şi Anghel Saligny, stau şi câteva fotografii cu familia regală: regele Carol I şi regina Elisabeta.

Cea de-a doua parte a expoziţiei din această sală cuprinde o serie de imagini de ansamblu sau cu diverse sectoare din interiorul portului (inclusiv cu Farul “Carol I”), cu activităţi desfăşurate aici, toate acestea fiind în strânsă legătură cu ”Inaugrarea portului modern Constanţa (1909)”. Tot aici găsim şi o copie a primei pagini din ziarul săptămânal “Viitorul Dobrogei”, în care într-o ediţie din octombrie 1909, era publicată o “Odă cu ocazia inaugurarei portului Constanţa”.

Tot în această sală nu putem trece cu vederea un frumos birou de epocă realizat din lemn masiv, frumos sculptat. Din câte ni s-a spus, originile acestui birou nu se cunosc, ştiindu-se însă doar că în perioada ocupaţiei sovietice ar fi fost luat din port şi dus la Bucureşti, de unde a fost readus pentru a fi expus în acest mic muzeu. Pe birou sunt aşezate mai multe obiecte, printre care o maşină veche de scris, câteva manuscrise şi cărţi vechi.

Sala 3 Colecţia foto-documentară se continuă şi în ce-l de-al treilea spaţiu expoziţional, cu imagini ce ilustrează ”Portul Constanţa 1918-1930”. Pe lângă poze cu nave acostate şi cu diverse sectoare din interiorul portului, aici avem ocazia de a vedea o primă “Vedere generală a portului” dar şi “Planul unui canal navigabil de la Cernavodă la Constanţa”. Nu lipsesc nici câteva copii ale unor articole apărute în ziarele locale ale acelor vremuri.

O altă interesantă colecţie de imagini ne aduce în prim-plan exact locul în care ne aflăm. În aceste fotografii putem vedea cum arăta “Pavilionul Regal” atât în vremea reginei Elisabeta (prima construcţie existentă, cea mistuită de incendiu după moartea reginei) cât şi după reconstrucţia din perioada 1927-1928, realizată la iniţiativa Reginei Maria (pozele cu Pavilionul reconstruit sunt realizate în anul 1929). Nu lipsesc nici câteva imagini ce o înfăţisează pe regina căreia acest loc îi era atât de drag.

Pe lângă toate imaginile expuse, această a treia sală impresionează prin prezenţa unei superbe piese de mobilier. Şi dacă în sala precedentă a fost vorba de un birou, aici putem admira o extraordinară bibiotecă, tot din lemn masiv dar şi mai frumos sculptată. Nu lipsesc nici cărţile vechi, despre care ni s-a spus că ar fi lucrări de specialitate, ce au directă legătură cu ceea ce înseamnă navigaţia şi portul.

Sala 4 Mergem mai departe şi în următoarea sală descoperim cum arăta ”Portul Constanţa între anii 1930-1945”, binenţeles tot cu ajutorul unor imagini ce surprind sectoare din interiorul portului, nave, clădiri (inclusiv o schiţă cu “Faţada principală” a Gării Maritime) şi diverse activităţi desfăşurate în port. Aceleaşi tipuri de imagini, doar că mai actualizate formează şi colecţia reunită sub numele ”Portul Constanţa – Realităţi contemporane”.

La fel ca în cele două săli anterioare, în afară de colecţiile foto-documentare, şi în această încăpere găsim o piesă de mobilier, din aceeaşi serie cu precedentele, doar că aici e vorba de o masă care nu are doar rol de exponat ci poate fi folosită de către vizitatorii care vor să scrie câteva cuvinte în “Cartea de oaspeţi” a muzeului.

Sala 5 Cea din urmă sală a muzeului, tot printr-o serie de imagini şi reproduceri ale unor documente, schiţe şi hărţi, ne prezintă ”Aspecte contemporane” a ceea ce înseamnă Portul Constanţa. În plus, în această sală găsim şi două vitrine cu diverse exponate.

Într-una din vitrine sunt expuse “Obiecte primite cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie a portului modern Constanţa” - mai exact, este vorba despre câteva obiecte (cupe, fanioane şi alte simboluri inscripţionate) primite chiar cu ocazia deschiderii muzeului, din partea reprezentanţilor altor porturi (Barcelona, Trieste, Reni, etc.) sau a unor companii/societăţi de profil (Societatea Maghiară de Navigaţie, Interlighter International Shipping Co, etc). Şi cea de-a doua vitrină este tot una simbolistică, aici însă fiind expusă colecţia de medalii şi plachete primite.

Din această ultimă sală se revine în prima vizitată, urmând a se părăsi expoziţia interioară, nu însă şi muzeul.

TERASA

Odată ieşiţi din clădire, urcăm pe scara (din dreapta) ce ne va duce la ultimul nivel, mai exact pe o terasă de unde se poate admira în voie împrejurimile. Cei drept, nu tot peisajul este de admirat.

Pe de o parte e frumos căci se vede marea, se pot observa unele activităţi specifice desfăşurate în port, se pot vedea multe vase în mişcare sau trase la cheu – unele sunt mai depărtate iar altele sunt foarte aproape, plus că în imediata vecinătate este o “parcare” ocupată de remorchere iar în spatele acestora este Dana 0, cu vasele militare (din păcate, cu excepţia Bricului Mircea, nu se văd prea bine dar... ceva tot se vede).

Pe de altă parte însă, privirea ni se intersectează cu danele unde zac “munţi” de fier vechi, pregătit pentru a fi încărcat pe nave şi dus... pe unde s-o putea, că la noi nu prea se mai poate face nimic cu el (în afară de bani, pentru unii):(! Stând şi privind acea dezolantă imagine, chiar mi-a trecut prin minte cam cât de frumos ar fi ca în locul acelor dane de fier vechi, să fi existat o expoziţie de vapoare, care să aparţină tot de muzeu (o să revin la acest subiect).

EXPOZIŢIA EXTERIOARĂ

După ce am tras în piept de la înălţime briza mării, am coborât să vedem şi cele câteva obiecte expuse în aer liber. Din câte am înţeles, iniţial ar fi fost mai multe exponate însă din păcate, de-a lungul anilor ar mai fi dispărut din ele, cel mai probabil pentru a lua calea mormanelor de fier vechi din imediata vecinătate.

Pe lângă alte “chestii” mărunte, în expoziţia exterioară ies în evidenţă o ancoră, o cupă folosită la încărcarea/descărcarea vaselor şi un boiler metalic, fabricat în Germania, vas sub presiune în care se pare că erau spălate şi dezinfectate diverse obiecte (în special haine).

Din nefericire, spre deziluzia chiar şi a celui care ne-a prezentat întreg muzeul inclusiv această mică expoziţie exterioară, se vede că nu există interes în a proteja şi păstra în bune condiţii acest mic “simbol” al portului. Dacă interiorul poate fi cât de cât sub supraveghere şi există cineva (în persoana ghidului pe care l-am avut) care să aibă grijă ca lucrurile să arate bine, ceea ce se întâmpă în exterior e mai greu de ţinut sub control şi multe sunt lăsate la voia întâmplării – doar aşa, ca idee, chiar şi placa ce ar fi trebuit să informeze trecătorul că acea clădire găzduieşte un muzeu şi pe care erau menţionate câteva informaţii referitoare la istoricul locului, în loc să fie pusă undeva la vedere, fusese ruptă şi era aruncată pe jos, într-un colt al spaţiului expoziţional. Dezolant!!! :(

Pentru a nu încheia acest capitol într-o notă negativă, aş vrea ca la final să-l laud pe domnul care ne-a prezentat muzeul, o persoană care a dat dovadă de amabilitate (atât când am vorbit la telefon cât şi la faţa locului) şi multă răbdare (nici nu vă imaginaţi cât a stat după mine, până am făcut câte poze am vrut eu!!!), care ne-a povestit multe lucruri interesante şi care, mie unul mi-a lăsat impresia unui om dedicat, dar în acelaşi timp dezamăgit că nu poate face mai mult pentru acel loc în care îşi desfăşura activitatea.

Din păcate, locaţia în care se află dar şi (aproape) totala lipsă de promovare a acestui mic muzeu, îl face să fie doar o umbră pe harta obiectivelor turistice din Constanţa. Şi ce să mai zicem de necunoştinţa turiştilor, când nici măcar localnicii nu prea ştiu că există un muzeu al portului! E dezamăgitor că nu se face mai mult, că nu există un interes în a promova acest loc, ba chiar a-l exinde şi reamenaja, mai ales că muzeul este poziţionat lângă terminalul de pasageri iar acest fapt ar putea constitui un real avantaj, oferind turiştilor străini sosiţi în port cu navele de croazieră un prim loc de interes, o (hai să zicem) “primă impresie” promiţătoare la adresa ţării noastre.

Şi că tot a venit vorba despre reamenajare şi promovare, despre turişti străini şi imaginea ţării, mai devreme vă povesteam despre “munţii” de fier vechi ce zac în danele ce se întind de-a lungul digului de nord - între Poarta 1 a portului şi Terminalul de pasageri, şi despre ideea ce mi-a trecut prin minte atunci când de pe terasa muzeului priveam către acele dane foarte dezagreabile privirii. Nu am habar despre activităţile şi procedurile portului dar pot fi visător;) şi mă gândesc ce frumos ar fi fost dacă danele de fier vechi s-ar fi putut muta în altă parte iar acea zonă ar fi fost complet reamenajată, mărindu-se expoziţia exterioară a muzeului cu o expoziţie de nave, de macarale (pot rămâne chiar cele existente), înfiinţându-se un restaurant, o terasă, un spaţiu verde, orice ar fi putut înfrumuseţa zona şi ar contribui la o primă impresie bună din partea turistilor străini (şi nu numai). Coincidenţă (sau nu), de curând chiar am citit despre un proiect conform căruia cică s-ar dori reamenajarea (inclusiv, aşa cum mă gândisem şi eu, amenajarea unui spaţiu expoziţional cu vapoare) şi introducerea portului vechi în circuitul turistic. Sincer să fiu, cu tot optimismul şi speranţa care mă caracterizează, am mari îndoieli că se va realiza aşa ceva, mai ales că s-a dovedit că autorităţile portuare nu au reuşit să gestioneze şi să păstreze în bune condiţii nici măcar acest mic muzeu existent, ce să mai vorbim despre proiecte măreţe, care într-adevăr sună foarte frumos pe hârtie dar par aproape imposibil de realizat, motive găsindu-se întotdeuna. Nici nu are rost să mai lungesc povestea; sunt aproape ferm convins că nu se va face absolut nimic, că ne vom primi în continuare vizitatorii cu peisajele dezolante înţesate cu deşeuri, că apoi ne vom plânge că străinii nu ne mai calcă ţara, ... bla, ... bla, ... :(.

Revenind la Muzeul Portului, chiar dacă nu e ceva de proporţii şi nu excelează prin ceva anume, nu cred că greşesc dacă vă recomand să mergeţi să vedeţi la faţa locului, măcar şi doar din curiozitate, despre ce e vorba (cel puţin acum, când acest loc încă mai există căci în ritmul ăsta... nu se ştie! :(). Nouă ni s-a părut interesant şi am stat şi am studiat cu atenţie ceea ce este expus.

Acestea fiind spuse, cred că ar cam fi cazul să închei, cu scuzele de rigoare dacă v-am plictisit cu această (cam) lungă poveste despre acest inedit obiectiv.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă asigur că voi reveni şi cu alte poveşti despre locuri frumoase, cunoscute sau mai puţin cunoscute, dar care merită să le acordăm măcar puţină atenţie, măcar o dată în viaţă!

Toate cele bune şi pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 5588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI