Perla Ardealului - AmFostAcolo iar!!!

TIPĂREȘTE

Consecvent promisiunilor pe care le fac, cu inima indoită, am călcat duminică, din nou pragul acestui restaurant, pentru a evalua pentru voi dacă ceva, ceva s-a schimbat (în bine) acolo, de la ultima mea vizită.

Am avut inima îndoită, pentru că, nu ştiam cum am (sau dacă o) să fiu primit acolo şi pentru că-mi doream să fiu extrem de obiectiv în această a doua mea evaluare (prima o puteţi citi aici).

Dar, s-o luăm cu începutul.

La 11.15, descind în parcarea hotelului şi trag maşina, în aşa fel încât, să nu se poată vedea numărul de la auto (BH-01-NUVĂSPUN), era musai să-mi păstrez conspirativitatea, pentru că, reprezentanţii restaurantului nu au dat curs rămăşagului pe care l-am lansat public.

La intrarea pe terasa acoperită (partea pentru nefumători a restaurantului), am constatat că nu-i fum şi cu toate că m-am uitat cu atenţie, pe nici o masă nu erau scrumiere. O schimbare în bine!

Mai apoi, păşesc în sala de restaurant. Doar 2 mese de 4 locuri libere, una lângă bar şi una învecinată cu cea la care am stat data trecută. O aleg pe aceea, pentru a mă pierde în decor.

Masa extrem de curată, naproanele înlocuite cu altele, mai drăguţe – alte 2 bile albe.

Sunt luat imediat în primire de o ospătăriţă (Rodica – potrivit ecusonului din piept altă bilă albă), mi se lasă meniul şi comand de la bar aceleaşi cafeluţă+pepsi. Interesant este că, iniţial mi s-a spus ca nu au Twist, dar a revenit în 10 secunde şi m-a anunţat că au la 0,5 ml, drept pentru care, îi mai dau o bilă albă.

Singura bilă colorată i-o dau pentru că, la momentul la care am făcut comanda şi am cerut zahăr brun, nu mi-a spus că nu au, iar la momentul onorării comenzii, mi-a adus zahăr normal.

O altă schimbare în foarte bine şi o mare bilă albă managementului restaurantului, o dau pentru faptul că au înlocuit zaharniţele alea ciudate cu pliculeţe de zahăr preambalat, iar stick-ul pentru amestecat zahărul este de data aceasta unul din acelea ambalate individual, astfel că, din punct de vedere al siguranţei consumatorului, s-au făcut 2 paşi mai înainte.

În primă fază, am vrut să comand aceleaşi bucate de astă-vară, dar fiind doar 11.15, mi-ar fi fost extrem de greu să ingerez 2 feluri.

Astfel, mi-am îndreptat atenţia spre Specialitatea Casei, un preparat extrem de interesant şi incitant, în acelaşi timp BALMOŞ cu CIULAMA de PUI. Mi s-a părut interesant, deoarece balmoşul este specific zonei fiind de fapt o mămăligă, cu mălaiul fiert în jintiţă (sau jintuială de oaie – zerul rămas după scurgerea caşului), dar nu l-am mâncat niciodată în această combinaţie.

Adică balmoş am mâncat separat, iar ciulama la fel. De data asta, specialitatea casei, la Perla Ardealului, le-a împreunat în cel mai fericit mod cu putinţă.

L-am comandat, am fost întrebat politicos, dacă nu doresc şi cealaltă specialitate a casei, papanaşii, dar nefiind mare iubitoriu de dulcegării, neavând nici unde depozita două feluri (am uitat să vă spui că veneam de acasă de la părinţi, după tăierea porcului – tradiţie pe care n-o ratez niciodată, iar înainte cu 2 ore, mă săturasem, cât să-mi ajungă câteva luni cu plăcinte cu varza călită, dulce şi cu lobodă, cum numai mama ştie face, dar…datoria m-a împins să trec peste şi să intru în restaurantul asta), am refuzat la fel de politicos.

Cât am aşteptat felul de mâncare (circa 25 minute), am remarcat că, pe stâlpi apăruseră decoraţiuni de sărbători, că în sală, chit că se fuma nu era atmosferă de fumoar, precum şi faptul că în sală răsunau (în surdină totuşi, cât să se creeze o atmosferă plăcută şi să nu deranjeze), colinde interpretate de mari voci ale cântecului popular – alte câteva bile albe.

Ei, m-am şi grăbit să trag 3 ţigări, să bag de vină că n-au schimbat scrumiera, dar când mă pregăteam s-o sudez pe-a patra şi să fac poza-dovadă, scrumiera mi-a fost subtilizată de Rodica şi schimbată cu una imaculată (am şi dovada asta :)), o nouă bilă albă. De altfel, am fost întrebat şi dacă pachetul de ţigări gol, adică aflat pe lângă tabacheră, poate fi luat, super. Plus că, în continuare, scrumiera mi-a fost schimbată şi la 2 ţigări fumate, cert este că n-am ajuns să am niciodată 4 mucuri ca să mă pot plânge de asta.

Când a apărut farfuria cu felul comandat, am fost extrem de mulţumit. Porţia-i generoasă (balmoş, 2 ciocănele – pulpe inferioare) şi o porţie suficientă de tocană aită (cu usturoi). Totul cu un aranjament fără cusur pe farfurie + au folosit o farfurie ovală – mult mai potrivită decât clasicele farfurii rotunde – alte bile albe.

Să nu uit, tacâmurile au sosit învelite într-un şerveţel, un mare plus faţă de data trecută. Dar, eu aş recomanda să se folosească o farfurioară-suport pentru asta. Oricum, o îmbunătăţire notabilă, faţă de precedenta vizită.

Mâncarea a fost foarte gustoasă, săţioasă, singura chestie pe care, un mucalit ca mine, nu o poate trece cu vederea, este temperatura interioară a pulpelor – una destul de scăzută (erau aproape reci). Această împrejurare o pun pe seama faptului că, mai mult ca sigur, pulpele sunt gătite în avans, iar la comandă se face sosul (tocana aită) şi balmoşul, iar pulpele la încălzire, nu au atins temperatura optimă.

Nu erau de nemâncat, de altfel le-am şi savurat cu plăcere, cufundate-n sosul ait, dar am promis să fiu cât mai obiectiv cu putinţă, d-aia am arătat acest mic inconvenient.

Până am mâncat, am observat şi misterul meselor extrem de curate. După fiecare client, ospătăriţele (4 – suficiente, la fel ca data trecută), cu o perie, adunau cu migală toate resturile de pe masă. Şi acolo unde nu era suficientă peria, am văzut în funcţiune aspiratoarele portabile (genul celor pentru auto), cum adunau firimiturile, în aşa fel ca, şi cârcotaşii ca mine să nu mai aibă ce obiecta – bile albe multe.

Alte bile colorate pe care le-aş da, în continuare localului, ar fi faptul că, la masa alăturată, o altă ospătăriţă (Ioana parcă) şi-a cerut scuze clienţilor pentru întârziere, dând vina pe o încurcătură la bucătărie (lucru neadevărat, după cum am aflat ulterior), dar măcar s-a scuzat şi faptul că, încă nu s-a renunţat la servirea ciorbelor din bol, dar şi împrejurarea asta mi s-a lămurit între timp. Ar mai rămâne, faptul că, dacă tot se serveşte din bol, servirea trebuie făcută din partea dreaptă a meseanului, ori, am văzut cu ochii mei, cum ospătăriţa, la o masă alăturată, a pus bolul pe colţul mesei, de unde, spre stânga (mesenilor), i-a servit pe toţi.

La momentul la care am terminat de mâncat Rodica m-a şi întrebat (cum este normal zic eu), dacă mi-a plăcut, dacă a fost ok., etc. O atitudine de aplaudat.

Când am cerut nota de plată, n-am mai avut surprize, într-un minut, Rodica s-a întors cu bonul fiscal, am plătit, lăsând, după cum îmi este obiceiul şi după cum am şi promis, bacşişul meritat de Rodica, după care, aşa cum am promis, chiar dacă nu primisesem răspuns, am întrebat-o pe Rodica, dacă d-na Marcu Elena este şi la răspunsul său afirmativ, am rugat-o pe Rodica să-i spună că aş vrea să o văd.

În primă fază, nu eram sigur că d-na Marcu Elena există, deoarece acesta era numele de user al d-nei ce reprezenta restaurantul pe sait şi nu aveam certitudinea că şi în viaţa reală poartă acelaşi nume.

Dar, în câteva minute a apărut la masă, în carne şi oase, o d-nă, ce la prima vedere mi-a adus aminte de soacră-mea (a avut şi ea o afacere în domeniul restaurantelor) şi din momentul ala am ştiut faptul că d-na Marcu, face tot ceea ce poate pentru restaurantul său şi pune acolo tot sufletul.

Când m-am prezentat @creivean de pe AmFostAcolo, am văzut în ochii ei o mare uşurare. Îşi dorea să mă cunoască, la fel cum şi eu imi doream asta.

A urmat mai apoi un dialog extrem de corect, sincer şi bazat pe respectul pe care şi eu în calitate de client trebuie să îl arăt şi pe respectul pe care d-na trebuie să mi-l arate mie.

I-am spus foarte clar că, nu retractez nimic din ceea ce am scris în review-ul precedent, că acesta reflectă cu fidelitate realitatea din acea zi toridă de August, că mă bucură nespus d emult să văd că în urma review-ului meu, multe lucruri minore, dar deranjante s-au rezolvat, că am de gând să urc un nou review, în care să arăt toate aceste îmbunătăţiri pe care le-am perceput, precum şi cele 2-3 lucruri ce ar mai fi de rezolvat, deoarece am de gând să fiu la fel de obiectiv şi în acest review.

D-na Marcu, mi-a arătat că, este deschisă la critici şi că, încearcă să facă tot ceea ce depinde de ea, pentru îmbunătăţirea activităţii, că-şi alege cu grijă personalul (şi că ospătăriţa de atunci nu mai lucrează acolo – apropo, d-na Marcu, ar fi indicat să înlocuiţi fotografia de pe sait, unde încă mai apare acel personaj, că nu are ce să mai caute acolo), îşi alege cu grijă furnizorii, stă mult în bucătărie, pentru a supraveghea activitatea, că bucatele se pregătesc zilnic (chiar şi de 3 ori pe zi ciorba de burtă, de ex.).

De asemenea, d-na Marcu mi-a arătat faptul că a fost supărată nu atât pe review-ul meu (nici nu prea avea pe ce, că doar minusurile semnalate de mine, au fost înlăturate cu minime eforturi), ci mai mult pe faptul că în ecourile ce au urmat, oameni ce nu au fost acolo şi-au dat cu părerea despre afacerea pe care ea o conduce cu mult, mult suflet şi că, articolul meu, listat la imprimantă a ajuns foaie volantă pe la proprietarii de restaurante din zonă, care au considerat că-i de datoria lor să ironizeze restaurantul Perla Ardealului, după cele scrise de mine.

NOTĂ (pentru proprietarii localurilor din zonă): În primul rând, critica adusă de mine acestui restaurant, a adus schimbări benefice, de care se vor bucura toţi cei ce vor merge acolo, de azi înainte, mai ales că de acum, îl recomand fără rezerve. Iar, în al doilea rând, aveţi grijă de rânjetul ala din colţul gurii. Că, şi restaurantele voastre-s pe ruta mea şi nici nu ştiţi (dacă daţi dovadă de nepăsare în relaţia cu clienţii), când vă trec pragul şi cum, cu obiectivitate, vă disec şi activitatea voastră. Ş-apoi să vă văd rânjetul!!!

Am înţeles, de asemenea că, articolul meu a avut şi ecouri de susţinere a restaurantului, din partea multor clienţi fideli (de ex. d-na @rodicah – a făcut un revelion acolo) şi mă bucură asta.

Am văzut şi diplomele alea despre care ne-a scris d-na Marcu Elena, dar sincer, nu alea m-au impresionat pe mine. Ci, schimbările în bine operate, după criticile mele şi sufletul pe care d-na Marcu Elena îl pune în acest restaurant.

Cât despre, bilele colorate despre care am arătat mai sus că mi s-au lămurit, din discuţia cu d-na Marcu Elena, nu se încurcase comanda la bucătărie, dar au rămas fără varză pentru salată (se poate întâmpla oricui), iar până s-au reaprovizionat, a durat ceva. Cât priveşte servirea ciorbelor din bol, asta are o explicaţie tehnică. Uşa batantă de la bucătărie este destul de mică şi nu permite ieşirea în siguranţă a ospătăriţelor cu farfuriile ori bolurile de o persoană, în siguranţă, fiind încă (pe termen scurt) menţinută această soluţie.

La sfârşit, am văzut şi camerele de care dispune locaţia, de-a dreptul încântătoare, nu mi-ar fi teamă să stau acolo, chiar dacă, dată fiind apropierea de Oradea, o şedere acolo nu se justifică.

În concluzie, locaţia Perla Ardealului, are totuşi o perlă (apropo de titlul review-ului precedent), în persoana d-nei Marcu Elena, care după ce i-a trecut supărarea, a înţeles să aducă îmbunătăţiri activităţii restaurantului (am înţeles că, în urma review-ului meu, a avut şi câteva ”şedinţe” cu personalul pe tema deservirii clienţilor), nu s-a culcat pe o ureche şi nu a considerat că, vadul oricum îi aduce clienţi, reuşind astfel să facă din Perla Ardealului o locaţie, pe care eu nu am să o mai ocolesc şi pe care o pot recomanda, de acum…

Aşa că, dragi colegi, nu vă sfiiţi, atunci când găsiţi ceva ce nu vă convine, să criticaţi, demonstrând de ex. cu foto că aveţi dreptate, împreună, această comunitate, poate face ca lucrurile să se schimbe în bine.

Iar dacă serviciile într-un restaurant cresc, pentru pretenţioşii ca mine, au să se bucure şi cei mai puţin interesaţi de anumite aspecte, pentru că sunt serviţi la standarde mai înalte (ori normale, zic eu).

NOTĂ: Iniţial, m-am gândit să-mi iau aparatul foto cu mine, pentru a-mi ilustra cât mai bine review-ul. Ştiam că o să am nevoie de fotografii, mai ales dacă nu erau schimbări în bine. Am ales totuşi să nu merg cu măgăoaia de aparat după mine, pentru a nu fi prea evident ce caut pe acolo (mai ales că joi sau vineri, într-un ecou la un review a lui @Alex_Macedo, am anunţat că o să trec pe acolo), aşa că, am făcut puţine fotografii, cu telefonul. Dar, cum lucrurile s-au îmbunătăţit vizibil, în sens pozitiv, fotografiile pe care le am sunt suficiente.

---

VIZUALIZĂRI: 6292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI