Muzeul Farmaciei din Cluj - un loc deosebit

TIPĂREȘTE

Acum o săptămână userul @Rodel ne descria atât de frumos Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu, loc unde am poposit și eu acum câțiva ani și am fost plăcut impresionat. De aceea, cu ocazia călătoriei la Cluj am vrut să vizitez și Colecția de Istorie a Farmaciei. În România nu sunt multe astfel de colecții/expoziții: mai există un muzeu al farmaciei la Oravița (prima farmacie montanistică - 1763), dar și colecții muzeale privind domeniul farmaceutic la Sighișoara și Brașov.

Situat în Piața Unirii nr. 28, într-o clădire cu arcade, pe colț, muzeul este găzduit chiar în cea mai veche farmacie din Cluj, numită „La Sfântul Gheorghe” și atestată din anul 1573. Mai recent clădirea a purtat numele de Casa Hintz, după numele familiei de farmaciști ce a deținut proprietatea timp de 100 de ani, până la naționalizare. Colecția de obiecte de bază este constituită din donația profesorului Iuliu Orient, de la începutul secolului al XX-lea, la care s-au adăugat pe parcurs alte și alte obiecte farmaceutice transilvane. Expoziția ce o putem vedea azi a fost amenajată în Casa Hintz din anul 1954, la propunerea și cu ajutorul prof. Vasile Bologa, șeful Catedrei de Istoria Medicinei și Farmaciei (al cărui bust se și află în holul de intrare) și al prof. Izsak Samuel.

Am intrat în Muzeu, prima încăpere fiind de fapt un hol unde se află biroul custodelui și ghidului. Tot aici se vând și materialele promoționale ori cărți de specialitate. Am achitat biletul de intrare - 6 ron/adult (bilet frumos imprimat cu o imagine din muzeu; așa ar trebui să fie toate biletele de intrare la obiective turistice – multe persoane colecționează astfel de lucruri); am achiziționat două ilustrate (1 leu/buc.) și un mic ghid al muzeului (8 lei/buc.). Nu am făcut fotografii în interior deoarece taxa foto era de 25 lei și deși eram singurul vizitator în acel moment și nu s-a „ținut” nimeni după mine, nu am abuzat de ocazie pentru a efectua fotografii. Am primit o pagină A4 imprimată pe care se afla un mic ghid a ceea ce puteam privi în fiecare încăpere – o idee foarte bună.

Muzeul este format din hol, trei camere și un laborator la subsol. Începem vizita cu camera din dreapta unde se află Oficina trecând pe lângă două uși pictate. Oficina era locul unde aveau acces cumpărătorii, era camera unde se vindeau leacurile/medicamentele. O lumină caldă, difuză creează atmosfera medievală a vechii farmacii. Pe tavan se află o frumoasă pictură în stil baroc din secolul al XVIII-lea. Cornul abundenței, șarpele lui Esculap și o pasăre așezată pe o ramură sunt elementele centrale ale picturii murale, unice în România. Mobilierul vechi din lemn masiv îmbracă pereții; vedem în Oficină și un scrin cu sertare ce au inscripționate numele a diverse substanțe. Pe masa de receptură, în stil baroc, sunt expuse o serie de exponate inedited; m-am învârtit în jurul mesei și am citit toate explicațiile de la fiecare obiect în parte. Nu îți vine să crezi în câte „leacuri” își puneau speranța înaintașii noștrii. Am văzut aici: praf de mumie adevărată, cică era considerat panacea universal și valora greutatea sa în aur; praf de nestemate obținut din pisarea pietrelor prețioase și semiprețioase și utilizat ca medicament universal; boabele Sf. Ignatie, de fapt stricnină care în doze mici acționa asupra sistemului nervos; tinctură din secreții ale glandelor de castor; bucăți de indigo; praf din coarne de animale și altele.

Urmează Camera de materiale unde în mai multe dulapuri-vitrină sunt expuse sute de vase și recipiente în care se păstrau diverse substanțe, plante, minerale etc. Unele vase (din lemn, ceramică, faianță) sunt foarte frumos pictate, literele frumos desenate în diverse culori. Vedem o mulțime de simboluri alchimice ce erau utilizate și de farmaciști. Ne sare în ochi unul din dulapurile baroce de farmacie ce are pictat pe uși patru casete care reprezintă etapele vieții omenești (copilărie, tinerețe, maturitatea, bătrânețea). Tot aici pe masă sunt mai multe balanțe de alamă folosite la măsurarea cu grijă a ingredientelor pentru prepararea leacurilor; de altfel, în oficină sunt expuse și greutăți miniaturale specifice domeniului.

În cea de-a treia cameră, mai mică ca dimensiune, sunt alte vitrine cu vase farmaceutice, majoritatea din sticlă, dar și faianță, produse în secolele XVIII-XIX. De asemenea, vedem diplome și diferite cărți vechi de specialitate. Ceea ce mi-a plăcut în acestă încăpere au fost farmaciile portabile: mici truse de lemn cu o mulțime de sertărașe în care se păstrau leacurile și substanțele. Tot aici într-o vitrină sunt expuse câteva cutiuțe cu praf de dinți, strămoșul pastei de dinți. Ne atrag atenția și recipientele de sticlă pictate manual, colorate, cu personaje (un bărbat și o femeie) ori două păsări îndrăgostite – sunt elixirele dragostei (de fapt un amestec dulce din vin roșu, miere, scorțișoară, cuișoare, etc.).

Din Camera de materiale, pe o scară mică și îngustă, se coboară în Laborator, format din două camere. Acesta este localizat în pivnița casei unde aveau acces doar farmacistul și asistenții săi. Ferestruicile de la nivelul solului asigurau o bună ventilație. Aici se afla o sobă, instrumentarul necesar preparării soluțiilor, un distilator de aramă, diverse vase (retorte, castroane din aramă, mensuri din cositor, pistile de lemn, mojare și creuzete de piatră, sticle, cazane, site, etc.). Interesante tiparele pentru realizarea supozitoarelor; totul se făcea manual în cadrul farmaciei.

După 40 minute am ieșit din acest muzeu încântat de tot ceea ce am văzut. Mă bucur că au existat oameni ce au colecționat sutele de obiecte ce sunt acum expuse. Vasele pictate sunt fantastice. Este posibil ca imobilul să se returneze moștenitorilor familiei Hintz, care au revendicat și câștigat în instanță procesul. Vizitați acest loc plin de istorie și întâmplări fermecătoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI