Caru’ cu bere – restaurantul unde merita sa revii cu placere

TIPĂREȘTE

Motto: E-un restaurant vestit

Restaurant unde-as reveni cu placere.

Sambata trecuta n-am putut refuza invitatia unor buni prieteni de a ii insoti la unul dintre faimoasele restaurante bucurestene, cu vechi renume si la mare, mare cautare atat de ,,localnici’’, cat si de provinciali, dar nu in ultimul rand si de straini.

Stiam de la bunul nostru prieten ca este un restaurant cu specific romanesc, amplasat in Centrul Vechi al Bucurestiului, pe strada Stavropoleos, nr. 5, ca se mananca bine, se bea bere cu caru’ (pentru cine rezista :), se asculta muzica buna, iar seara poti sa asisti la un adevarat spectacol oferit de talentati dansatori.

Nu stiam in schimb ca rezervarea trebuia facuta din timp, respectiv cu 2 saptamani inainte de eveniment, mai ales ca noi optasem pentru o seara de week-end, cand restaurantul era ocupat la maxim.

Pe moment am fost surprinsa ca un restaurant vechi poate fi atat de ,,ravnit’’, dar in secunda urmatoare am facut, ,,asocierea’’ cu vinul, despre care se spune cu cat este mai vechi cu atat este mai bun. Ulterior aveam sa aflu adevarata legenda a acestui restaurant, citind mai multe amanunte chiar pe site-ul lor carucubere.ro/ro/despre_noi, care la origini fusese una din vechile berarii ale Bucurestiului, ce-si pastreaza si astazi traditia si adevaratul cult pentru bere. Intr-adevar berea casei este preparata dupa o reteta originala, cu un gust deosebit, deci clar spiritul viu al berii il descoperim in fiecare halba :)

Dar hai sa va povestesc pe indelete cum am petrecut noi acea seara spectaculoasa la ,,Caru’ cu bere’’.

,,Debutul’’ sau intampinarea clientilor n-a fost intocmai cum ne asteptam.

De cum am intrat in restaurant, am observat un grup de domnisoare dragute, toate in uniforma impecabila: camasa alba, sacou rosu, fusta scurta neagra. Bineinteles ca am fost intrebati daca avem rezervare, prietenul nostru a confirmat ,,Desigur, avem de 2 sapamani, numarul 13, ora 18.00! ’’. Imediat am fost invitati sa luam loc la prima masa din dreapta, de langa usa. Ceva mi s-a parut dubios. Chiar asa pozitie defavorizata sa aiba o rezervare cu 2 saptamani inainte? , am gandit eu. Si totusi nici macar tablita cu ,,rezervat’’ n-o observasem pe masa. Nici ca se putea o ,,repartitie’’ mai buna: masa cu numarul 13, chiar in ,,falfairea’’ usii, sa simtim in orice moment briza alizeului si frecusul tuturor clientilor ce intrau si ieseau din restaurant. Amicul nostru facea fete-fete, drept pentru care s-a dus sa clarifice situatia. In acest timp, sotul meu a intrebat o alta domnisoara ce numar are masa repartizata. S-a uitat un pic speriata, cautand cu privirea numarul mesei si cu o voce stinsa … a soptit: ,,Cred ca numarul 43’’.

Pai de la 13 la 43 e … cale lunga, deci clar fusese o confuzie. Si ca sa dreaga busuiocul si-a cerut scuze si ne-a spus s-o urmam la o alta masa, aproape de bar, cu o pozitie privilegiata, unde bineinteles era si un ,,rezervat’’ pus pe ea. Dupa ce ne-a inmanat meniurile, la final, domnisoara a incercat sa se disculpe din nou explicandu-ne: ,,A fost o neintelegere. Aveati de fapt rezervarea 13, nu masa 13. ’’

In fine, n-am mai comentat pentru ca nu vroiam ca frumusetea acelei seri sa fie stirbita de un inconvenient rezolvabil pana la urma pe cale amiabila :)

Acum totusi stau si ma gandesc: oare e strategie cu incurcatul numerelor la mese, oare e o masa de ,,last minute’’ pentru cei fara rezervare sau … pur si simplu domnisoarele nu stiu sa-si faca datoria sau nu-s instruite suficient de bine. Dumnezeu mai stie! Cert este ca de la distanta am ,,sagetat’’ cu privirea de cateva ori acea masa de langa usa si pret de vreo 2 ore a stat goala-goluta sau mai bine zis libera. Abia la ora 21.30 cand ne-am ridicat de la masa noastra si ne-am indreptat catre iesire, am observat intr-un final ca si acea masa era ocupata. Dar sincer nu v-o recomand absolut deloc.

S-acum, dupa acest mic incident, caruia-i voi acorda o biluta neagra cu picatele gri, sa trecem si la partea frumoasa a serii, presarata cu multe bucate gustoase, stropite cu palinca si berea casei, asezonate cu muzica, dansuri, voie buna din belsug, atmosfera placuta si amintiri de neuitat.

Arhitectura si decorul restaurantului aveam sa le observ de-abia dupa ce-am luat loc la masa si ne-am facut comozi. Parca intrasem intr-o mare sala de bal, cu coloane si arcade impunatoare, cu balcoane a caror balustrade erau frumos sculptate … sala era luminata de somptuoase candelabre, ce sa va zic … totul era impresionant. Atmosfera si aranjamentul din incinta restaurantului imi dadea senzatia ca dintr-o clipa-n alta parca urmau sa intre perechile pe ringul de dans in ritm de vals.

Domnisoara ce ne-a insotit la masa, asa cum va spuneam, ne-a inmanat fiecaruia cate un meniu, dar ce meniu …

M-a facut sa zambesc in primul rand pentru ingeniozitatea prezentarii si-n al doilea rand pentru multitudinea felurilor de mancare. Aveai impresia ca citesti stirile prezentate intr-un ziar, dar nu oricare ci cele de la ,,Caru’ cu bere’’ :), ce abundau in meniuri care mai de care mai delicioase si mai ochioase. Spun asta pentru ca cele de pe prima pagina, mai speciale, au chiar si fotografii color, deci sunt atat de sugestive incant salivezi doar privindu-le.

Pentru inceput, asa, ca sa mearga palinca Bran si sa dezlege limbuta baietilor, am comandat:

bulete de cascaval pregatite in casa (9,5 lei) frumos rumenite si apetisante …o nebunie, alaturi de-un mizilic romanesc (35 lei / 2persoane): branza, cascaval, rosii, ceapa verde, masline, babic, carnati de Plescoi si lebar.

Prietenul nostru a comandat o ciorba de fasole cu carne afumata servita in pita (9,5 lei), la care i s-a oferit si jumatate de ceapa rosie. N-am gustat-o, dar dupa cum pita a ramas fara continut si amicul nostru satisfacut, cu siguranta ciorbita a fost excelenta.

Uitam sa va spun ca au o paine de casa ,,Caru’ cu bere’’ (6lei) facuta dupa o reteta traditionala … o bunatate: o coaja aurie, crocanta si un miez pufooos.

Dupa acest aperitiv intoductiv, bucatele delicioase s-au ,,dezlantuit’’ :)

Cam greu ne-am decis ce sa alegem, dar pana la urma am hotarat sa incercam un platou ,,Caru’ cu bere’’ (59 lei / 2 persoane): piept de pui, file de porc, muschi de vacuta, mici, carnat afumat, piept de curcan, impreuna cu cartofi la cuptor ,,impanati’’ cu putina costita. La aceste bunatati am comandat si o salata de sfecla rosie cu hrean, care a starnit lacrimi ,,involuntare’’ din partea unora, urmate de adevarate ,,rafale’’ de ras din partea altora. De ce? Pentru ca hreanul ras deasupra sfeclei rosii ce era din belsug, arata intocmai ca si cascavalul ras si a indus in eroare latura masculina a grupului nostru. Cel putin sotul meu, in momentul in care s-a infruptat cu simt de raspunde din hreanul ras (confundandu-l cu cascaval) a simtit cum narile i se desfunda, ochii incep sa-i lacrimeze instantaneu, iar papilele gustative mai, mai sa-i ia foc. Si cum acestea trebuiau ,,stinse’’ imediat, ospatarul a fost pe faza si ,,Caru’ cu bere’’ draught - reteta casei a simtit ca-i de baza :)

Asa ca halbele cu bere au fost servite in conditii de extrema urgenta, in timp ce noi, fetele, nu mai conteneam cu chicoteala.

S-acum sa continui cu bunatatile. Sotia prietenului nostru a ales o tigaie de pui cu legume (24 lei), dar ,,’’piesa de rezistenta in materie de preparate culinare cum numai Caru’ cu bere le are a constituit-o specialitatea casei (65 lei), super gustoasa si aratoasa, a carei descriere nu ma pot abtine sa n-o fac in versuri, la cat de apetisant arata:

Un ciolan romanesc de porc, bine rumenit,

Secretul e-al lor si numai ei stiu cum sa-l rumeneasca.

Cat despre gust … e greu de descris, iar portia … uriasa. Doar atat va pot spune: din platoul ,,Caru’ cu bere’’ mai mult am ciugulit, caci tot ciolanul de porc ne-a facut cu ochiul si tot el a fost la mare cautare. Recunosc, cu-adevarat a fost o placere culinara si la propriu si la figurat.

Uitam sa va spun partea hazlie a ciolanului :) Dupa servirea acestei apetisante specialitati a casei, ospatarul ne-a inmanat sa-i zic asa certificatul de inmatriculare cu numarul de inmatriculare, cum vreti sa-i ziceti, al celebrului ciolan. Nu exagerez deloc: la masa ni s-a adus o carte postala pe care era scrisa o dedicatie, insotita de numarul ciolanului sacrificat :))))) Pozele pot sa confirme. Noi l-am servit pe cel cu numarul 0048607. Ingenios, nu? Ma intreb acum eu oare, nu cumva trebuia sa pastram ca amintire, pe langa acea carte postala si ,,dovada’’ la ce am mancat acolo :)

S-acum lasand gluma la o parte, ce-i al lor, e pus de-o parte. N-am mai intalnit in nici un restaurant pana acum o surpriza mai haioasa ca aceasta. E de apreciat, zic eu.

Pentru ca am fost acolo sambata seara, am reusit sa vedem la ora 20.00 si parada echipei Caru’ cu bere. Atat domnisoarele care ne-au intampinat, cat si bucatarii, ospatarii impreuna cu seful de sala, au prezentat ,,onorul’’ la mese, intr-un acompaniament orchestral foarte placut, spre deliciul tuturor clientilor. Bineinteles ca au primit ropote de aplauze din partea mesenilor, iar ei ne-au recompensat cu zambete de bucurie.

Sa va spun cateva cuvinte despre cat de zglobii erau ospatarii si cat de prompti in preluarea comenzilor.

Servirea la masa noastra a fost facuta rapid, ca pe banda. Roiau ospatarii printre mese precum furnicutele! Mi-a placut ca si ei aveau o uniforma ingenioasa: papion verde, camasa alba si un sort verde pe deasupra.

La final, ce-i drept, un pic am asteptat desertul, asta poate si pentru ca nu l-am comandat de la bun inceput sau poate un motiv in plus sa fi fost si faptul ca sala era deja plina de clienti (era ora 21.00)

Sincer, nu e de ratat nici un desert la cat de bine ,,suna’’ fiecare ,,rand dulce’’ din meniu. Ne-am decis pana la urma sa alegem... yam, yam... papanasii deliciosi cu branza dulce, smantana si dulceata de visine (12 lei) care au fost o nebunie, dar nici profiterolul cu inghetata de ciocolata (15 lei) nu l-am putut ignora.

In meniu mai erau destule deserturi cu nume sonore si, cred eu, apetisante: crema de zahar ars asortata cu frunze de menta, clatite cu miere si nuci trase la tigaie, mar copt cu sos de fructe de padure, para fiarta in vin rosu cu inghetata de vanilie, tort tiramisu, tort cu mere, tort cu ciocolata, parfait si lista poate continua.

O alta bila alba ce-am dat-o restaurantului a fost la capitolul distractie, antren si voie buna.

Uitandu-ma in program, am observat ca in fiecare zi a saptamanii muzica, dansul si buna dispozitie sunt nelipsite de la Caru’ cu bere.

Intr-adevar, ziua de luni este mai linistita, cu program mai scurt, in schimb de marti pana duminica, distractia e-n toi, incepand cu ora 19: muzica populara, taraf, dansuri populare cu tineri talentati si frumosi, dar si dansuri de societate, spaniole, tangouri sau flamenco. Fiecare seara e cu specificul si farmecul ei.

Sambata seara noi am ascultat muzica populara, am admirat frumoasele dansuri populare ale grupului Altita, dar am fost fermecati de costumele, precum si dansurile spaniole si de societate interpretate de tinere perechi de dansatori. Erau foarte frumosi si ce mi-a placut ca antrenau si publicul in spectacolul lor. Fetele invitau domnii de la mese la dans, iar baietii nu se lasau nici ei mai prejos, poftind ceremonios doamnele si domnisoarele pe ringul de dans. O atmosfera intr-adevar deosebit de tentanta si placuta.

Inainte de a incheia aceste impresii, as vrea sa mai fac cateva precizari legate de meniurile din timpul zilei, ce se pot servi la restaurantul Caru’ cu bere.

Asa cum scria si colega @magdalena vezi impresii pot manca intre anumite ore un meniu consistent atat studentii cat si pensionarii.

Dintre meniurile studentesti, servite intre orele 10 – 18, pe langa Meniul Bursierului, Meniul de Sesiune, Meniul Restantierului as mai aminti Meniul Scoala Ardeleneasca si cel care mi-a placut cel mai mult si ca titulatura, dar ca si continut Meniul Eminent

Meniurile pentru pensionari, servite doar intre orele 10-13, au nume cu rezonanta si mai haioasa: Meniul Habsburgic, Meniu de Curte Veche, Meniul Mititel, Meniul Branzovenescu, cel mai gustos fiind Meniul Puiu Pasoptist.

Pentru cei ce ajung prin zona la ora pranzului, dar si pentru cei mai intarziati, exista si meniuri la 22,40 lei, servite intre orele 12-18, ca de pilda: Meniul Calfelor, Meniul Sticlarilor, Meniul Berarilor, Meniul Palarierilor, pe langa cele amintite si servite de @magdalena, respectiv : Meniul Mestesugarilor si Meniul Armurierilor.

Ca o mica paranteza, tot pe Stavropoleos, vis a vis de restaurant, la nr. 4 este si manastirea Stavropoleos, mai multe detalii puteti citi pe site-ul oficial http://stavropoleos.ro/, iar tot pe aceasta strada, dar la nr. 8, am zarit si restaurnatul Sushi Ko despre care colegul @dragos a scris aici vezi impresii .

Lasand la o parte micul incident despre care v-am povestit la inceput (ocoliti mesele din dreptul usii: curent, vizibilitate redusa, incomod, neplacut), una peste alta, mi s-a parut un restaurant spectaculos, atractiv si deosebit, ce merita cu adevarat ,,reveniri cu caru' acolo ''!

Recomand cu cea mai mare sinceritate un popas la acest restaurant vestit, caci din varietatea meniurilor de la Caru’ cu bere, veti gasi cu siguranta o specialitate care sa va satisfaca papilele gustative.

P. S. Pentru cei ce vor merge acolo si vor servi specialitatea casei, sa-mi spuneti va rog la ce numar de ciolan s-a ajuns cu inmatricularea :)

S-aveti pofta si s-auzim numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 8904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI