Palatul Mogosoaia - Muzeu al Traditiei Aulice

TIPĂREȘTE

Intr-o dimineata mhorata de toamna ne-am gandit ca nu ar strica sa iesim totusi din casa si nu oriunde, ci intr-un loc in care ne-am fi putut relaxa, dar, in acelasi timp, am fi putut fi si adapostiti in caz de ploaie fara sa pierdem vremea in casa.

De Palatul Mogosoaia (site oficial: click aici), declarat monument istoric, am auzit in nenumarate randuri, stiam ca a fost construit acum mai bine de 300 de ani de catre domnitorul Constantin Brancoveanu, ca resedinta de vara, chiar pe malul lacului, insa nu il vizitasem niciodata si nici nu imi inchipuiam cum arata zona in care este ridicat.

Nu am sa insist asupra detaliilor de constructie (le puteti gasi in impresiile lui Costi click aici), mentionand doar ca poarta amprenta stilului brancovenesc, cum altfel? Piatra sculptata si motivele ornamentale florale folosite ca decor pun practic bazele « primului stil romanesc ».

Confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul primului razboi mondial, renovat apoi de catre acestia, nationalizat si devastat, necesitand reconsolidari dupa cutremurul din 1977, a fost transformat in muzeu pana la urma, astazi adapostind tablouri, tapiserii, covoare si piese de mobilier din vremea Brancovenilor, dar si arta contemporana.

Inainte de a intra in curtea Palatului am mers pe o alee superba flancata de copaci, asa cum ii sade bine unui domeniu « princiar », inclusiv pe langa o gradina ce pastreaza aceeasi linie ca cea de pe malul lacului.

Am lasat Biserica Sf. Gheorghe pe partea stanga, aceasta fiind prima constructie pe pamanturile cumparate de Brancoveanu pe vremea cand era postelnic, reusind sa termine zidirea acesteia chiar inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti.

Pentru vizitarea bisericii este bine sa veniti dimneata, deoarece biserica este deschisa numai in timpul slujbelor si serviciilor religioase.

Am trecut apoi pe sub Turnul Portii care ofera o panorama deosebita asupra Palatului si in jurul acestuia.

De sus am putut vedea in ansamblu, pe partea stanga, fosta Casa de Oaspeti, construita de Nicolae Bibescu pe locul unui conac si denumita Vila Elchingen, dupa numele de fata al sotiei sale, devenita casa de creatie si acum un hotel cu restaurant si un centru de conferinte, impodobit intre arcade cu jardiniere de flori si Cuhnia sau bucataria brancoveneasca, pe partea dreapta. In prezent, capatand numele de « Galeria Cuhnia » aceasta este folosita ca spatiu pentru expozitia « Gest si Adevar in Cultura » a lui Vlad Aurel care este formata din personaje de tabla. In Sala Centrala se afla 21 de astfel de personaje din tabla uzata inalte de aproape trei metri, care se uita mirate in sus, ansamblul fiind intitulat « Nelinistea », in Sala Mica sunt sapte personaje inalte de doi metri, executate din tabla de fier plumbuita, la fel de nelinistite... , ansamblul fiind intitulat « Eclipsa », iar in Sala Laterala, cuhnia avand trei sali, exista cateva personaje singulare din tabla zincata cositorita reprezentandu-l pe David ce il plange pe Golliat, un om la marginea lumii, un om care se roaga, un om ghemuit, unul indoit sau un dresor.

Am tinut sa descriu aceasta expozitie temporara deoarece nu gasesc totusi oportuna folosirea unui astfel de spatiu pentru a expune arta contemporana mai ales in conditiile in care exponatele par ca ies din cadru, sunt uriase si te « deturneaza » de la semnificatia efectiva a acestui loc.

In fata noastra se intindea insa Palatul, format din parter si etaj. Incaperile de la parter erau destinate servitorilor. Astazi sunt niste spatii expozitionale in care am putut vedea cateva picturi si arta grafica ale lui Ioan Iacob, unele dintre ele fiind nenumite, expuse haotic, saracacios, uneori un singur tablou pe un perete. Cele din prima incapere erau mai mult natura moarta («Lamai », » Vase cu Fructe », « Rodie »), dealtfel singurele pe care le-am « gustat », poate unde sunt adepta artei clasice, in alta incapere mi-au atras insa atentia doua tablouri numite « Sfoara » pentru ca reprezentau exact ceea ce se numeau...

Aici exista si o scara spiralata extrem de ingusta, care te poate duce la etaj si probabil ca aceasta era folosita de catre slujitori pentru a ajunge sus. Etajul era destinat in exclusivitate domnitorului si familiei sale.

Am parcurs turul acestuia intr-o ambianta muzicala placuta datorata unei repetitii la pian a unuia dintre muzicienii care urmau sa concerteze aici, avand in vedere ca Palatul Mogosoaia gazduieste numeroase concerte si recitaluri.

Am parcurs salile acestuia rand pe rand: Sala Italiana care expune mobilier florentin, un vas de ceramica, usa fiind pictata cu icoana Sf. Spiridon, o consola de lemn, picturi anonime, in anticamera acesteia fiind si cateva tablouri reprezentand orasul Milano, o masuta neagra cu intarsii din sidef, o fructiera.

In Sala Franceza, care a fost odinioara sufrageria Marthei Bibescu, am remarcat urnele decorative din metal turnat, o supiera din faianta, ilustratii, gravuri, o scoarta basarabeana, tablouri semnate de Georg Baltasar si Jacques Calot, un semineu cu ceas.

In Sala Fanariota exista un costum din Balcani, un vas din ceramica pe o masuta cu intarsii din sidef, o scoarta moldoveneasca cu influente din Persia (sec. XIX), dar si tablouri.

In Sala Scoartelor gasim insiruite o serie de scoarte oltenesti, moldovenesti si muntenesti din sec. XVIIX-XX, aici fiind amenajata sala de concerte, unde canta si artistul nostru la pian. Cred ca un concert de Chopin ascultat aici are un farmec aparte...

In Sala Transilvana am intalnit portrete, o masa Biedermeier (Austria sec. XIX).

Sala care mi s-a parut a respecta istoria acestui Palat a fost Sala Sfatului Domnesc unde exista un tron si strane insiruite in lungul peretilor, acestia fiind decorati cu scoarte oltenesti cu pasari de curte, cu pomul vietii pazit de linxi sau cu lisite. Tot in aceasta sala exista o icoana si o tesatura veneto-bizantina, dar si tabloul domnitorului Constantin Brancoveanu.

Sala Cancelariei Domnesti detine hrisoave boieresti emise de Brancoveanu in 1695, Actul de Intemeiere a Manastirii Antim din 1711, Stema Mitropolitului Evanghelie si un basorelief cu stema Tarii Romanesti, dar si un pian.

Dupa ce am admirat Sala Ortodoxa si Sala Turco – Persana decorata cu tesaturi brodate, fasii tesute, si covoare, uimiti fiind (la propriu) si de piesele sculptate realizate de artisti contemporani, am coborat de la acest etaj pe Scara de Onoare unde se afla numeroase tablouri, printre care si cel al Domnitorului Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai si stema Cantacuzinilor in lemn sculptat.

Pivnita Palatului adaposteste acum lucrari de arta sub forma de tablouri si sculpturi care mi-a creat impresia mai mult a unui depozit, decat a unui spatiu expozitional.

In partea dreapta a Palatului se afla Ghetaria, unde se tineau cuburi imense de gheata, iar in incinta domeniului se mai afla Cavoul familiei Bibescu si Serele de flori construite de arhitecti francezi.

Gradina care inconjoara Palatul este deosebit de frumoasa si nu vreau sa ma gandesc ca fusese abandonata pentru multi ani inainte de Revolutia din 1989. Din gradina din spatele acestuia, in forma de labirint din gard viu, se pot admira vile mandre care se oglindesc in apa lacului Mogosoaia, privelistea fiind seducatoare si relaxanta.

Acest palat nu poarta numai o amprenta istorica, reprezinta si un centru cultural, prin concertele care se sustin aici, existand chiar o stagiune muzicala, dar si prin expozitiile temporare si vernisajele pe care le gazduieste, precum si alte manifestari culturale.

In acelasi timp, este o oaza de liniste binevenita pentru a scapa de stresul cotidian, o plimbare prin gradinile italiene si parcul englezesc al acestuia, frecventat alta data de pesonalitati si diplomati, avand puterea de a ne destinde si de a ne incarca de energie pozitiva.

---

VIZUALIZĂRI: 5508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI