Mănăstirea Sitaru - Balamuci

TIPĂREȘTE

Trei sunt lăcașurile de cult din apropierea Bucureștiului pe la care ne abatem uneori, în weekend, atunci când avem câteva ore libere, iar vremea schimbătoare nu ne prea ademenește cu deplasări mai lungi. În primăverile timpurii, datorită câmpurilor care înverzesc și mai ales datorită păduricilor înmugurite, cu tufe de urzici și mii de floricele albăstrii ițindu-se de sub frunzișul pe jumătate putrezit, alegem între Mănăstirea Căldărușani, Mănăstirea Sitaru și Mănăstirea Cernica. De fapt, la Mănăstirea Cernica ne place foarte mult și iarna, când lacul este înghețat. Dacă se nimerește o zi însorită, crângurile de acolo, însuflețite de coțofene care zboară aproape de pământ, chiar pe lângă oameni, sunt o adevărată încântare.

Drumul până la Mănăstirea Sitaru

Din București, cu mașina personală, la Mănăstirea Sitaru - Balamuci, ajungem fie pe șoseaua București - Urziceni, fie pe șoseaua București - Ploiești.

Din șoseaua București - Urziceni, în localitatea Movilița, la indicatorul de la intrarea în sat (venind dinspre București), virăm stânga spre Fierbinți Târg. Drumul este asfaltat, dar are destule curbe și - ca pe orice drum care trece prin sate - necesită multă atenție datorită căruțelor, bicicletelor, câinilor, păsărilor și chiar copiilor ieșiți la joacă. Până în localitatea Sitaru sunt cam 40 km.

Al doilea drum, din șoseaua București - Ploiești, prin Balotești, duce spre Moara Vlăsiei, apoi spre comuna Grădiștea până la Sitaru.

Din București, la ieșirea prin Voluntari, mai există un al treilea drum, local, prin Ștefăneștii de Jos, direct spre Sitaru. Pentru că nu am străbătut niciodată acest drum, nu știu care este starea lui și deci nu îl pot recomanda.

În satul Sitaru, central, între magazin și monumentul eroilor, o stradă denumită cam pompos "Strada Eroilor" duce spre ieșirea din localitate și spre pădurea lângă care se află mănăstirea. Tot în sat, la începutul acestei străzi, există și un indicator mâncat de rugină care semnalează direcția spre Mănăstirea Sf. Nicolae - Sitaru. Drumul lăturalnic, relativ îngust, este șerpuit, trece peste un podeț și sfârșește la marginea pădurii, în parcarea din fața porții sfântului lăcaș. Parcarea este suficient de mare și ori de câte ori am fost noi acolo, deși erau multe mașini, am găsit un loc. E adevărat, nu am fost niciodată la Mănăstirea Sitaru la marile sărbători religioase, atunci când slujbele speciale îi scot pe mulți credincioși din case.

Despre Mănăstirea Sitaru

Cunoscută din vechime sub denumirea de Mănăstirea de călugări "Sf. Nicolae" Balamuci, după numele de atunci al satului, acest așezământ de credință a fost ctitorit în anul 1627 de Papa Greceanu, logofat al lui Mihai Viteazul.

Istoria lăcașului, foarte veche, este consemnată în rezumat și afișată aproape de intrare pentru ca toți drumeții care-i calcă pragul să se poată documenta dacă doresc. Eu am fotografiat acest istoric și l-am recitit acasă de mai multe ori. Voi atașa fotografia, dar dacă textul fotografiat vi se pare greu de descifrat, pentru mai multe informații accesați www.CrestinOrtodox.ro

Sf. Nicolae, ocrotitorul mănăstirii, veghează deasupra primei porți, cea de lângă parcare și troița frumos sculptată în lemn. Cea de a doua poartă, de asemenea sculptată, împodobită în partea superioară cu scene religioase, întâmpină cu cuvintele "Pace celor ce intră, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă" încrustate în arcada aurită. Dincolo de poartă, printre brazi, se zărește - semeață - biserica cu pridvor deschis, pictat.

Turnul clopotniță umbrit de brazi argintii, se află în stânga porții de intrare în incintă, chiar în colțul zidului împrejmuitor și are la bază fântâna în care se sfințesc apele. Jur împrejurul fântânii, în culori deosebit de calde, pereții clopotniței sunt pictați cu scene biblice.

În incintă, biserica mare a mănăstirii - cu două turle și cu icoana praznicară a Sf. Nicolae amplasată sus, pe peretele vestic - este cea care atrage privirile mai întâi. Pridvorul deschis, sprijinit pe stâlpi masivi decorați la extremități, este pictat în întregime. Pisania chirilică și ușa de la intrare frumos sculptată în lemn, cu sfinți în partea de sus, sunt completate cu un ancadrament de piatră deosebit de fin sculptat, în motive florale. Și ferestrele au pe partea exterioară ancadramente de piatră de același gen, lucrătura lor întregind decorul fațadelor laterale.

Uneori biserica mare poate fi găsită încuiată și asta pentru că (mai ales în anotimpul rece), slujbele se țin în paraclis. Acesta este construit pe latura de est a incintei și întâmpină cu chipurile în mozaic ale Sf. Petru și Pavel amplasate de o parte și de alta a intrării. Deasupra, semicircular, tot în mozaic, este reprezentată scena "Nașterea Maicii Domnului". Scara de acces la etaj are picturi pe pereții laterali, iar încăperea în care se oficiază slujbele - largă, luminoasă, cu tavan boltit - este pictată în întregime. Altarul este mare, din lemn. Din istoricul expus publicului, am înțeles că acest paraclis a fost construit după anul 1975 deoarece biserica mare nu avea posibilități de încălzire, slujbele desfășurându-se cu dificultate pe timp de iarnă.

Alături de paraclisul Sf. Petru și Pavel, dincolo de zidul înconjurător, o poartă permite accesul în cimitirul monastic. Înconjurat de brazi, bine îngrijit, acesta este locul de odihnă veșnică a celor care - cu credință - au slujit în vremuri îndepartate la Mănăstirea Sitaru.

Anexele mănăstirești, precum și chiliile cu cerdac mare, susținut de stâlpi de lemn, se află pe latura nordică a incintei, iar în fața bisericii, într-un mic lăcaș, vegheat de icoana Sf. Nicolae, este locul unde se aprind lumânările.

În curte, prin iarba întotdeauna bine îngrijită, lăsate la vedere, sunt fragmente de piatră - relicve care vorbesc despre vechimea așezământului pe aceste locuri.

Mai trebuie să amintesc faptul că în afara zidului de incintă, Mănăstirea Sitaru are și un arhondaric cu trei etaje care oferă găzduire celor ce vor să rămână acolo și peste noapte. Nu știu cum este în interior pentru că noi, locuind la nici o oră de mers cu mașina, nu am apelat niciodată la această facilitate.

În schimb, pentru că asta ne place foarte mult, prelungim puțin șederea acolo mai ales primăvara, în zilele frumoase, pentru o plimbare prin pădure. Primele floricele, iarba care înverzește și mugurii care pocnesc pe ramuri, mie îmi dau întotdeauna o neasemuită stare de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 2189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI