Zoo Chiajna

TIPĂREȘTE

In cautarea de noi locuri de recreere pentru familia mea (in special pentru micuta familiei) am ajuns in com. Chiajna, unde aflasem de la un prieten ca ar fi o gradina zoo. Cum singura sursa de informare a ramas prietenul meu, mi-am urcat sotia si fiica in masina si am pornit in cautarea ei. Inainte sa plecam de acasa am cautat pe net mai multe informatii dar nu am gasit nimic despre zoo din aceasta comuna, ci doar stiri referitoare la cele doua echipe de fotbal promovate in divizia A.

Dar mi-am zis in sinea mea, ca daca " a nimerit orbul Braila... " voi nimerii si eu gradina zoo. Ca doar e vorba despre o comuna nu despre un megaoras si in plus speram sa gasesc indicatoare pe drum... Dupa ce am intrat in comuna, am mers mai incet decat limita legala de viteza, atent fiind sa nu ratez vreun indicator; doar ca nu gaseam nimic. Am intrebat niste localnici si asa am fost indrumat ca dupa biserica din localitate sa fac pe prima strada la dreapta (venind dinspre Bucuresti) si dupa ce trec de stadionul comunei sa ma opresc in fata parcului pe care il voi intalni (pe stanga). Asa am facut. Am parcat in fata parcului, a carui gard este plin de banere ce fac reclama unei gradinite, nicidecum gradinii zoo si am intrat in parc.

Pentru un parc dintr-o comuna, este unul bine dotat cu leagane pentru copii si aparate de fitnes pentru adulti. Doar la capitolul copaci primaria comunei s-a zgarcit, asa ca pe timp de vara, parcul este pustiu din lipsa umbrei exceptie facand doua foisoare. La intrarea in parc, adapostit intr-un foisor statea un paznic care ne-a inrumat catre zoo – adica sa traversm parcul si la capatul lui gasim mult cautata gradina cu animale.

Am trecut de poarta si am fost sfatuit de acelasi paznic (care ne-a urmarit) sa inchidem poarta cu zavorul, ca sa nu iasa animalele. Am zambit si l-am intrebat daca asta este o gluma; " cum sa iasa animalele? " Doar ca vazand cum sta treba acolo... mi-am dat seama ca omul avea dreptate. Putinele animale, doi ponei, gaini, trei lame, un strut si cativa iepuri de rasa, erau liberi, asa ca ar fi putut iesi din incinta nu mai mare decat parcul pentru copii de la intrare.

Nu stiu care sunt criteriile dupa care o " curte " mare cu cateva animale, poate primii titlul de gradina zoologica, dar pe mine m-a dezamagit ce am gasit acolo. Totul arata curat si bine ingrijit, dar foarte mic, si prea putin populat, departe de meritul pe care un astfel de loc si-l poate asuma pentru a se numi zoo. Parca era de fapt curtea unui milionar, care isi satisface un moft personal, de a creste cateva animale exotice.

Exista cateva chioscuri din termopan, mici cam cat ale florareselor de pe strada, in care banuiesc ca este cumplit de cald si cateva spatii ingradite mai mult simbolic in care se plimba poneii, strutul si lamele. Nicaieri nu am vazut vase cu apa, puse la indemana animalelor. Iepurasii si gainile stateau lesinati de caldura, la putina umbra pe care le-a dadeau chioscurile – stateau in afara lor In voliere acoperite cu o plasa un pic mai deasa dar care nu facea o umbra prea buna erau cativa pauni in in alta niste perusi.

Dar uimirea si in acelasi timp mila cea mai mare, mi-au starnit-o cele doua leoaice si tigrul. In doua custi facute din cate doua randuri de plase (suprapuse, dar care fiecare in parte erau destul de firave, parca improvizate), nu mai mari de 30- 35 mp. stateau aceste animale. Spatiul era umilitor si chinuitor de mic pentru ele. Caldura amiezii le anihilase orice putere de a se misca si de a-si arata maretia. Custile aveau pe jos ciment si nici o sursa de apa potabila, curata; Banuiesc ca li se dadea apa cu galetusa, din cand in cand (eu nu am vazut nici macar un furtun mic din care sa curga un firicel de apa.). Tigrul saracul, statea cu fundul intr-un bazin cam jumatate din marimea lui, cu ceva apa murdara si statuta. Leoaicele se perpeleau pe cimentul incins, cu burtile in sus, si nu ne-au dat nici cea mai mica atentie.

L-am intrebat pe un ingrijitor care matura de zor aleile (curate) daca vin oamenii sa viziteze gradina, si cum reactioneaza animalele lasate libere cu copiii curiosi si poate dornici sa le atinga. Bietul om, cu jumate de gura, a spus ca in zilele de duminica cand vine lumea cu copiii in parc si mai intra si la zoo, nu sunt probleme. Animalele nu sunt agrsive iar oamenii sunt rugati sa nu intre pe spatiul verde acolo unde pasc libere animalele.

Alte minusuri ale aceste pompos numite gradini zoo, sunt lipsa wc-urilor si a unei surse de apa. Bine ca exista in parcul copiilor o fantana arteziana, dar nici un chiosc cu racoritoare... sau o cismea cu apa potabila. Singurul lucru bun din toata povestea asta, este ca locuitorii comunei isi pot duce copiii acolo sa vada (gratis) cateva animale, pe care cu siguranta nu le au in curte.

Am terminat destul de repede turul acestei improvizatii de gradina zoo... si am plecat deamagiti de acolo. La intoarcere, intr-o curba a soselei, am vazut un indicator, pus pe partea stanga a sensului de mers si pe care nu se mentiona adresa gradinii zoo... dar ce mai conteaza...

Locatia – com. Chiajna str. Drumul Garii

Intrarea libera

---

VIZUALIZĂRI: 31429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI