Biserica Sfantul Nicolae - dintr-o zi

TIPĂREȘTE

Oriunde te uiti in jur, in centrul Bucurestiului gasesti un monument istoric, o casa, un palat sau o biserica ce au reusit cu ajutorul oamenilor iubitori de frumoas sau cu multa credinta in suflet sa treaca proba timpului; sa ne dea si noua prilejul sa vedem mici franturi din arhitectura vremurilor demult apuse si sa ne dam seama ca din mici opere de arta se naste bogatia unui popor.

Acolo unde str. Academiei se intersecteaza cu str. Biserica Enei a fost ridicata pe la o mie sase sute si ceva o mica bisericuta din lemn. Cat de micuta o fi fost nimeni nu mai stie astazi, dar legenda spune ca a fost ridicata intr-o singura zi si de la acest lucru si-a luat si numele. Dupa alte marturii mult mai demne de luat in seama, ea ar fi fost sfintita exact la un an de la inceperea constructiei.

Actuala biserica Sfantul Nicolae Dintr-o Zi, este din caramida si de aceasta schimbare s-a ocupat Dna. Marica, sotia lui Constantin Brancoveanu, care a cumparat mosia pe care era biserica. A daramat-o pe cea veche din lemn si a ridicat alta mai trainica si mai incapatoare. Privind pisania de deasupra intrarii si neintelegand nimic din ce scrie acolo, am cerut lamuriri preotului ce slujeste. El m-a lamurit asupra istoriei bisericii. Biserica a fost ingrijita in sec. XVIII de brasla barbierilor iar in vremea lui Caragea Voda si Grigore Ghica, a fost biserica domneasca pentruca acestia isi aveau casele domnesti pe Podul Mogosoaiei (actuala cal. Victoriei). De la resedintele lor ajungeau la biserica printr-un coridor suspendat, departe de ochiii muritorilor de rand si de noroiul de pe drum. Tot preotul mi-a spus ca dupa ce un incendiu a distrus-o, Grigorie Ghica a refacut-o si a pus deasupra intrarii in naos o noua pisanie, care il pomeneste pe el ca si ctitor.

Acum, dupa mai mult de trei sute de ani de la punerea pietrei de temelie, biserica Sfantul Nicolae dintr-o z i este ca o floare alba imaculata in mijlocut atator cladirii cenusii din Bucuresti. Este alba pentruca nu cu multi ani in urma, a fost iarasi renovata, zugravita la exterior, i-a fost reparata clopotnita si vechilor picturi li s-a redat stralucirea. Cu ocazia ulimei sfintiri, cea de dupa renovare, biserica a mai primit inca un hram, de Duminica Sfintelor Femei Mironosite in amintirea doamnei Marica Brancoveanu.

Nu are cum sa nu iti placa acesta micuta biserica, cu aspectul sau brancovenesc, cu cele trei arcade inalte de la intrare si cu cate doua in lateral, cu coloanele din caramida care sustin pridvorul deschis. De jur imprejur, un brau in forma de franghie incadrat de doua randuri de caramida in relief, imparte parca zidurile bisericii in doua; da senzatia de doua niveluri, .

Am stat cateva clipe in fata ei si nu m-am putut abtine sa ma intreb de ce i-au stricat frumusetea la ultima restaurarare inchizand-ui pridvorul cu geamuri? Cine oare i-a fi invatat arhitectura bisericeasca pe cei ce au facut acest lucru? Daca trei sute de ani nu a avut ferestre la pridvor... nu s-au gandit ca asa trebuie sa ramana? Ca stilul brancovenesc asa cere? Ca daca ar fi dorit altfel si dna. Marica Brancoveanu. ar fi putut sa puna ferestre? E drept ca este mai cald si mai placut inauntru, e drept ca in acest fel sunt protejate picturile din pridvor... dar parca... sau poate doar mie mi se pare ca ceva nu este in regula. In curtea curata, bine intretinuta, pavata cu dale mari din piatra, este magazinul cu suveniruei si locul unde se aprind lumanari. Pe o placa de marmura fixata de zidul bisericii sta scris ca in 1945 albanezii ortodocsi isi tineau si ei slujbele acolo.

In linii mari, forma bisericii este simpla, de deprunghi cu un singur turn clopotnita. La interior este impartita in pronaos, de forma patrata, deasupra caruia este turnul-clopotnita si despartit de pronaos printr-un arc dublu, este naosul. Altarul de forma circulara se prelungeste in sus cu o bolta rotunda.

In pridvorul acum inchis, sunt expuse doua clopote batrane si o cristelnita. Cea mai vechie pictura din biserica, este icoana Sfantului Ierarh Nicolae, pictura ce dateaza din anul 1827, an in care a fost adusa de la Viena si catapeteasma. Deasupra intrarii este locul corului, la care se ajunge pe o micuta scara din lemn. Atat scara cat si balconul sunt noi, dar asta nu strica cu nimic aspectul general.

Picturilor vechi din biserica le dau o noua stralucire obiectele bisericesti noi, aurite sau din bronz si candelabrul cu zeci de becuri ce imita lumanarile.

Cand Preafericitul Patriarh Daniel a resfintit biserica cu prilejul aniversarii celor 310 ani de existenta, a fost adusa si sfintita si racla cu Moastele Sfantului Ierarh Nicolae.

Minutele petrecute in biserica, sunt o mica pauza de la tumultul vietii si in spijinul celor care vor sa uite macar putin de zgomotul orasului, vine si muzica ambientala religiasa ce se aude discret in sistemul de sonorizare. Nu putini sunt cei care ii trec pragul duminica sau aleg sa isi uneasca destinele in fata lui Dumnezeu in aceasta biserica. Prin viata sa lunga este o garantie in plus ca si casatoriile vor fi durabile si ca de acolo de sus cineva ii va veghia pe cei ce au facut aceasta alegere.

Prin inalt Decret Regal in anul 1916, biserica a fost declarata monument istoric si de atunci nimeni nu a contestat acest lucru. (ma refer la perioada comunista).

---

VIZUALIZĂRI: 5000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI