Club Forever Young / Distractie ca la 20 ani de Valentine’s Day

TIPĂREȘTE

Motto:

Este de calitate si-i pastrata ca pe un tezaur.

Asa cum va povesteam aici, dupa cina romantica ce-am savurat-o la restaurantul Grand Hotel Perla Ciucasului, a urmat partea cea mai spumoasa a petrecerii, adica…. dansul, zbenguiala, distractia in toata regula, dar nu oriunde, ci la un club pe gustul si varsta tuturor, cu nume sonor Forever Young.

Daca la inceput prietenii nostri se cam codeau sa mearga, chipurile nu-i de noi, nu e pentru varsta noastra, ca numai pustime e pe-acolo, ca n-are rost sa mergem, eu am sustinut sus si tare ca fara dantuiala o seara speciala ca Valentine’s Day n-avea farmec altfel. Mai ales ca intre timp aflasem ca Forever Young club era de fapt proprietatea tot aceluiasi patron de la Tarlungeni, ce pregatise special pentru invitatii de la hotel o seara incendiara, cu muzica veche, faina si surprize, acorduri ale anilor ‘70-’80-’90, poate si animatoare ’60-’90-’60 asa sopteau unii domni dornici de ceva mai special. Hmmm, le-ar fi suras lor!

Pe la 22.30 ne-am imbarcat intr-un autocar, noi, impreuna cu inca vreo 7 perechi de porumbei, la fel de curiosi ca si noi, nerabdatori sa aflam gustul distractiei actuale, in club si sa comparam atmosfera cu cea din discotecile de-odinioara.

Cam 30 minute a durat drumul de la Tarlungeni pana in Brasov, in conditiile in care era o gheata lucie pe jos, un adevarat patinoar, dar curajosului nostru sofer nici ca-i pasa. Deja buna dispozitie si voia buna pluteain aer, caci din boxe se auzea o muzica antrenanta inca din autocar.

Am coborat deja in pasi de dans impreuna cu prietena mea, dornice sa dam caloriile acumulate la cina inca de la intrarea in club :) Nu de alta, dar programul de voie il stabilisem de comun acord cu intreg grupul de petrecareti inca de la hotel: cand va suna gongul de ora 1.00 noaptea vraja se va stinge si printii si printesele trebuie sa fuga repede la caleasca-autocar, nu de alta, dar sa nu ne prefacem pana la hotel in cenusarese si cosari si dom’ patron sa nu ne mai recunoasca si sa nu ne mai primeasca la nanica :)

Un hol mare la intrare, cu oglinzi imense de-o parte si de alta, gresie in nunate de maro-roscat si tapet in ton. Imediat cum am intrat in club, acordurile ce se auzeau ne-au mers la suflet. In boxe rasuna o melodie draga mie, de prin anii ’90 I saw you dancing, YAKI-DA, superba, superba …

Am luat binisor loc la mese s-am inceput sa contemplam imprejurimile si sa ne familiarizam cu atmosfera, ce-i drept cam stingheri la inceput.

Cum intrai in club, pe partea dreapta erau separeuri de cate 3 fotolii incadrate de cate-o masuta. Bineinteles grupul nostru a preferat sa ocupe 3 sau 4 din ele, fiecare orientandu-se dupa cunostinte si prietenii.

Noi am ales un separeu cu vedere la ,,scena deschisa’’ sa avem vizibilitate cat mai mare :)

Si in spate mai erau grupate tot asa cate 3-4 canapele, in ton cu fotoliile, indicate pentru grupuri mai mari.

In partea stanga era barul de unde imediat, la sosirea noastra, si-au facut aparitia doi baieti fasneti pentru a ne ura ceremoniosul ,,Bun venit’’ si ‘’Petrecere frumoasa’’ in club.

Dupa ce ne-am facut comozi, ne-am aruncat si noi o privire pe meniu sa ne facem o idee despre preturi. Exact aceleasi ca la restaurantul de la Tarlungeni, dupa parerea noastra ok: sucurile 6 lei, cafea 7 lei, frape 9 lei, cocktail 10-12 lei, depinde de ,,compozitie’’.

In mijloc era bringul de dans si ,,cuseta’’ DJ-ului al carui glascior se auzea cand si cand sa ne invite la dans, sa mai anime atmosfera.

Sala era frumos decorata cu multe baloane rosii ce stateau cumintele ,,cocotate’’ pe tavan.

Bineinteles ca dupa vreun sfert de ora cine credeti ca a spart gheata pe ringul de dans: noi si prietenii nostri. Desi eram cam cei mai ,,varstnici’’ de pe-acolo, n-am ezitat sa iesim la dans. Pana la urma ne-am zis: nu ne cunoaste nimeni, ne putem face de cap si putem dansa cum vrem, lasand la o parte ,,asistenta’’ care era cu ochii pe noi :)

Usor, usor, le-am facut pofta si celorlati, asa ca la un moment dat ne simteam asa de bine de parca ne cunosteam cu totii de cand lumea.

Daca la inceput un grup vesel de copilandri (studenti sau elevi cred ca erau), ce stateau mai in semi-intuneric pe canaplel din spate, se cam distrau pe seama dantuielii noastre, incetul cu incetul au venit si ei perechi, perechi pe ringul de dans s-am inceput ,,socializarea’’ ca de la acu 20 ani tinerei, la actuali 18 ani pustani, ca de la parinti la copii, pot spune :)))

Mai lipsea generatia parintilor nostri sa fie acolo, pe ringul de dans si incingeam o atmosfera de 3 generatii de toata frumusetea, in ton cu muzica lui Banica ,,Gaseste-ti loc in inima mea’’.

Am dantuit asa, ne-am rupt in figuri vreme de vreo ora, cand incepusem cu totii sa mai dam cate-un pulover sau cate-o vesta jos de pe noi, caci deh, atmosfera se incinsese strasnic.

La asa muzica, numai din lemn sa fi fost sa poti sa stai jos. Intr-adevar, din cand in cand ne mai odihneam nitel, dar nici atunci n-aveam stare. Picioarele tineau ritmul si cand stateam pe fotolii.

Am uitat sa va povestesc ca pe fiecare masuta era si programul clubului, al carui lozinca imediat mi-a atras privirea. Pe coperta scria: ,,Pentru nostalgicii epocii de aur a muzicii, Forever Young e clubul in care pot sa-si inece melancolia …’’ Am zambit si i-am dat perfecta dreptate …

Ce muzica ramane vesnica, patrunzatoare si-ti creaza amintiri de neuitat decat muzica veche, muzica adevarata a anilor adolescentei noastre. Tocmai de aceea imi dorisem sa ajung acolo, sa simt muzica tineretilor noastre acum, prin prisma ,,maturilor din noi’’. Si … sincer, mi s-a parut la fel de frumoasa, la fel de autentica, desi trecusera ceva ani peste ea. Am apreciat-o intocmai ca acum 20 ani si am gustat-o si dansat-o si acum, la o distanta de peste 20 ani de frumosii nostri ani ai adolescentei.

Heeeei, dar prea am cazut in butoiul cu melancolie si totusi, trebuie sa va mai povestesc de ce surprize am avut parte in acea seara.

Dupa ce ne incinsesem noi bine si ne rupsesem in figuri, iar limba ne iesise de-un cot de-atata dantuiala, numa’ bine ce-auzim invitatia serii: concurs de dans de Valentine’s Day.

Oupsss … ce ne-au facut! Dupa ce-am uzat la maxim toate incheieturile nepuse la treaba de la revelion, cand dansasem ultima data, dupa ce incordasem toata musculatura sa ne iasa pasii de fox din tinerete, iata ca acum trebuia sa facem o ultima fortare si sa nu ne dam batuti, ci sa reprezentam cu brio grupul nostru la concursul de dans. Dupa ce 4 perechi din gasca de tineret si-au facut aparitia la scena deschisa, se mai solicita inca o pereche, macar una din grupul nostru. Si ne-am sacrificat, ce era sa facem! Dac-ai chef atunci sa fie la maxim :)

Ulterior s-a ales si juriul, dupa care s-a dat drumul la muzica. Timp de vreo 20-30 minute am rezistat eroic, fara vreo mica pauza, dansand continuu, trecand prin toate stilurile de dans: salsa, vals, tango, fox, populara, rock, ce mai … niste curajosi desavarsiti.

La un moment dat simteam ca am ametit de atata caldura, de emotii, de prea multi ochi asupra noastra atintiti, ringul de dans parca se invartea cu mine, cert este ca simteam cum obrajii imi luasera foc si inima-mi batea atat de tare de simteam ca-mi iese prin urechi. Deh, noi am vrut-o sa ne dam tinerei rotofei pe langa generatia zilelor noastre, dar nici iarna nu-i ca vara si nici la 20 nu-i ca la peste 40 :)

Si… vreti sa va mai spun ceva? Ca n-am primit noi premiul de consolare, precum m-asteptam? Desi am fost perechea cu numarul 5 in concurs, am reusit de-am luat mentiune, locul al 4 lea, deci in randul premiantilor. Ne-am bucurat atat de tare si ne-am distrat atat de copios incat radeam cu gura pana la urechi.

Am crezut ca dupa partida aceea non-stop de dans 30 minute continuu voi pica intr-un fotoliu si pana la plecare voi dormita acolo. Dar de unde! Puteri nebanuite am simtit in picioare si am fost in stare, sa dansem in continuare si-un meneaito pe ringul cel mare.

Pot sa va spun ca m-am simtit extraordiar in acea seara s-am realizat ca dansul este una din cele mai eficiente metode de a te relaxa, socializa, destresa, extenua … dar si distra copios.

Uitam ce era mai important: premiul ce l-am primit in urma participarii la acest concurs de dans: o cutie de cola si una de sprite, spre mandria noastra si bucuria copiilor nostri carora le-am oferit drept recompensa cand am ajuns acasa, la Ploiesti. Doar meritau si copiii un suvenir de pe urma distractiei parintilor, nu?

Tin sa va spun ca ne-am urnit cu greu piciorusele catre autocar la ora stabilita si tare am mai fi stat macar 1-2 ore, caci tocmai cand muzica era in toi si dansul mai placut, a trebuit sa ne luam la revedere de la Forever Young.

Dar dragilor, voi ce stati in Brasov si n-ati aflat inca de existenta acestui club, din cate am inteles este deschis de curand, mergeti cu toata increderea acolo caci distractia e la cote maxime, iar dupa cum v-am relatat, limita de varsta nu exista, dar petrecere pe cinste este cu adevarat.

Din cate am citit ulterior, exista program special in fiecare seara, diversificat: o seara karaoke, in alta retro sau oldies party, apoi seara relaxanta, alta studenteasca, iar in week-end seri cu surprize si premii de care am avut si noi parte.

Una peste alta ne-am simtit excelent s-am reusit in acea seara sa dam timpul inapoi cu 20 ani si pret de cateva ore sa uitam de toate grijile si problemele cotidiene si sa devenim adolescentii anilor epocii de aur :)

---

VIZUALIZĂRI: 4009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI