GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cum stateam eu linistita in balansoar si trandaveam mangaiata de razele soarelui de noiembrie, sotului meu si prietenilor nostri le-a venit o idee: ce ar fi sa urcam pe munte??
Nu stiu ce ar fi pentru ei, dar pentru mine, cel putin, era o optiune de-a dreptul de neacceptat... cum adica, sa las leneveala asta atat de placuta si sporovaiala cu doamnele pentru a urca pe munte. ?
Mai intai le-am spus ca nu sunt echipata... nu am bocanci, nu m-am gandit sa-mi iau cand am plecat de acasa...
Au zis ca nu-i nimic, ca nu conteaza, nu o sa urcam pe drumuri prea abrupte...
Vazand ca nu tine, am invocat fractura la picior, de acum 10 ani, luandu-l ca martor pe sotul meu, care le-a explicat ca de aceea mi-e teama de ascensiunile montane... pentru ca, in urma cu un deceniu, la Sinaia, am fost atat de neinspirata (a se citi toanta) incat sa alunec, pe o poteca montana deloc abrupta, ziua in amiaza mare, in plina zi insorita de august...
Ca m-a facut indirect toanta nu m-a deranjat... argumentul cu fractura era in fond... argumentul suprem... destinat sa inlature orice insistenta vis a vis de ascensiunile mele montane... din partea oricui ar veni ele... sau cel putin asa se intampla de obicei.
Amicii nostri s-au uitat unii la altii usor nedumeriti, apoi la mine si au decretat: nu-i nimic mergem cu masina...
Uf, e bine, am rasuflat usurata... asa da... ascensiune... ma bag si eu... pana la urma nu asta se face la munte?
Iata-ne imbarcati in masina... nu stiu sa va explic ce fel de masina, cert este ca a urcat ea pentru mine, draga de ea toate culmile si a coborat toate vaile pe care nu mi le-am dorit a le bate cu piciorul, motiv pentru care mi-a devenit extrem de simpatica, si am hotarat a o astel de investitie merita sa fie facuta... de absolut toti prietenii nostri...
Cealalta solutie, cea economica, ce presupune utilizarea propriilor mele picioare, cade din prima. Cum de ce, ati uitat? ... fractura... varsta... nu, nu, ... la ce va ganditi... nu binenteles, nu greutatea sau lipsa de antrenament... Doar merg zilnic din casa la masina si invers, iar ultima felie de tort am mancat-o... hat... acum aproape 24 de ore...
Acum ca am stabilit beneficiile alpinismului... cu automobilul, sa mergem sa vedem pe cat se poate din splendorile muntelui... abordabile cu masina.
Am iesit pe drumul pricipal si am virat stanga, catre castel, pe care l-am lasat apoi in urma, si, dupa vreo 500 de metri am virat la dreapta... drumul a inceput sa urce, si sa urce... si sa nu se mai opreasca... Pe langa noi treceau ba un ATV invaluit in praf (doar nu va inchipuiti ca drumul e asfaltat), ba cativa biciclisi temerari ce indraznisera sa isi incerce limitele... ba cateva turme mici de oi si capre, manate din spate cu multa indemanare de cativa copii ceva mai rasariti
Aha... ma gandesc eu, ce inspirati am fost sa venim cu masina... in masina nu e nici praf... nici nu asudam dand la pedale, nici nu rebuie sa convingem o turma de berbeci indaratnici sa ne ocoleasca... Si in fond... nu se pot lasa jos geamurile masinii ca sa facem poze?
Dar nu a fost sa fie asa... ajungem la un moment dat pe un platou, de unde Branul se contureaza, mic, mic de tot, ca o ingramadire de ciupercute cu palarii rosii, scanteind sub razele soarelui. Muntele e undeva in zare, iar cateva sute de metri mai incolo, in vale, o casa minuscula rasare de dupa o culme. In partea opusa, alta culme, alte casute, aruncate ici-colo printre puzderia de pomi vaduviti de frunze, aliniati unul langa altul, in marea armata vegetala ce strajuieste muntele... in incercarea repetitiva de a-l. apara de frigul iernii ce va veni...
Dar spectacolul cu adevarat grandios se desfasoara in fata ochilor nostri catre vest, unde culmile abrupte ale Pietrii Craiului iti taie pur si simplu rasuflarea... Crestele carunte ale muntilor se inalta in spatele dealurilor impadurite, atat de maiestuoase si de stranii, incat par a fi decupate dintr-un peisaj selenar...
Nu poti privindu-le sa nu simti fiorul vesniciei... au fost, sunt, si vor fi dintotdeauna acolo... dinainte ca samburele vietii sa pulseze in cea dintai celula...
Aici facem cele dintai poze ale infinitului... in locul in care cerul si pamantul se imbratiseaza sub rasuflarea plina de lumina a soarelui.
Aici fac prima concesie... ma dau jos din masina, cateva minute, pentru poze... deh, aparatul nu e asa de destept incat sa faca poze la fel de bune prin parbriz...
Ma sui repede inapoi in masina... nu cumva sa obosesc... in fond. mai avem atat de mers... cu masina, nu? .
Nu pot sa explic de aici incolo, ceea ce s-a intamplat... de ce doar peste un kilometru, ii cer brusc soferului sa opreasca...
Vreau sa merg, cu adevarat pe jos... sa respir cat mai mult din aerul albastru al inaltimilor montane... Vreau sa ating firul ierbii imbatanite de ridurile pe care i le lasa in urma toamna... Aici sus atat de senin e cerul si atat de adanca linistea... incat... la naiba cu fractura, cu pantofii nepotriviti cu inaltimile... si cu bolovanii de pe drum...
Sotul meu ma priveste mirat, aproape suspicios... ce i-o fi venit? se intreaba, cu siguranta
A trecut ceva vreme de cand am mai facut asta... ii inteleg uimirea, dar din economie de timp i-o ignor si pornesc pe drumul presarat cu pietre, ce trece serpuit, pe langa vaile ce lasa rani adanci in trupul viu al muntelui.
As merge asa, prin lumina albastra a vazduhului ce a coborat peste noi... la nesfarsit... am uitat ca nu mai am douazeci de ani si nici farama din rezistenta fizica de atunci.
Am uitat de toate...
Tot aman momentul urcarii din nou in masina, pana ce realizez ca soferul este cel mai frustrat dintre noi... se plimba de ici colo intr-o masina goala si ne asteapta zadanic la fiecare noua oprire... caci il trimitem si mai departe... si mai incolo.
Ca urmare, ne suim de data asta pentru mai mult timp. ne pregatim de o la fel de indelungata coborare. De sus am vazut o manastire. mica, mica de tot, pe fundul unei vai... coborand aflam ca e o Manastirea Adormirii Maicii Domnului... dar drumul catre ea e barat de cateva masini, cu turisti ce cauta iesirea spre Bran... Renuntam pentru ca manevrele de intoarcere pe un drum atat de ingust nu sunt simple si ne indreptam spre casa, trecand de data asa prin Zarnesti...
In drum gasim un izvor cu apa limpede si rece ca gheata, unde o multime de alte masini si de motociclete fac popas... Alta oprire, alte poze de neuitat...
Adevarul este ca nu am mai pleca din padurea desfrunzita... e cald, e bine si murmurul paraului ce ne trece pe la picioare e atat de cristalin...
Ne smulgem cu greutate, pornind catre casa ... rupti de foame, bineinteles, cum altfel?
Acolo, aflam ca ne asteapta pranzul... cu ciorba de vacuta, sarmale cu mamaliguta si smantana, si pui "pe tabla".
Regimul? Care regim? in fond, mamaliguta e de regim, sarmalele au doar vreo trei boabe de orez, ciorba, nu se pune, puiul nu are grasime... ramane smantana... a, smantana e bio, deci nu se pune nici ea.
Am rezolvat dilema... pot manca linistita... de regim... nu ca as avea prea multe astfel de dileme...
Unii de-a dreptul temerari continua si dupa masa plimbarea si ajung la Castel...
Altii. ati ghicit cine, mai practici, se pastreaza pentru... sportul de seara...
Cum care sport... e firesc, ce sport poate consuma mai putina energie ca biliardul? Poate sahul... Si cum sahul nu l-am luat cu noi (nu ca l-am lua vreodata)...
Mergem la Complexul Wolf care e in apropiere, vreo cateva sute de metri de la intersectia principala, pe partea stanga, cum mergi spre Rasnov... La parter mare aglomeratie... ne inghesuim printe manifestanti... pistele de bowling sunt ocupate toate... si nu sunt sperante ca s-ar elibera prea curand, asa ca suntem sfatuiti sa urcam la etaj... la biliard. Sala din stanga, cea mare, curat ghinion, toate mesele ocupate... abia in sala din dreapta gasim o masa libera.
Se incinge jocul, joaca unii cu arta, altii... doar cu entuziasm, dar o ora intreaga ne distram pe seama bilelor ce nu intra si pace la locul lor... din anumite tacuri.
Unii cu scheme smechere, lovind cu batul tinut pe la spate, altii impingand bilele, care sar in salturi neasteptate printre alte alte semene ale lor...
Dupa o ora de glume si tachinari, coboram la bowling... unde ma bag si eu in seama aruncand cu bila... pe langa popice.
Baietii se distreaza, si cum ar putea sa nu o faca atunci cand bila lansata de mine nu nimereste mai niciodata popicele atat de nefericit plasate...
Serios, poate cineva sa aduca popicele mai in fata si sa le inmulteasca... in loc de 10 sa fie vreo 15? Curios, nimeni nu e de acord, desi propunerea mi se pare extrem de logica... ar creste sansele sa nimeresc si eu ceva... dar cum oamenii sunt inflexibili, trebuie sa joc dupa regulile lor... absurde, daca e sa ma intebati pe mine...
Dupa un timp realizez ca trebuie sa dau mai in dreapta pentru ca bila sa ajunga in centru si se aud urale... Ma intorc fericita... dar...
Nu, nu erau pentru mine, ci pentru cei doi copii de alaturi, care, inotand in pantofii de bowling, lanseaza eficient bila dupa bila...
Bila mea idioata abia a doborat vreo doua popice...
Scorul? Nu are importanta... nu a zis Pierre de Coubertin ca important e nu sa castigi, ci sa participi? Ehei, intelept om... nu degeaba este el parintele Jocurilor Olimpice Moderne...
Dupa vreo doua ture umilitoare simt ca nu mai pot tine in mana nici macar sticla de... suc... binenteles ca de suc... de ce altceva credeati... asa ca cer indurare si ne retragem catre casa... unii invingatori, altii invinsi, dar toti la fel de veseli... pentru o clipa... am fost cu totii din nou copii in ciuda tuturor evidentelor... fizice si nu numai.
Pretul "copilariei"-15 Ron ora la biliard, 10 ron de persoana jocul la bowling... dar reintoarcerea la clipele in care nu conta decat... jocul... a fost chiar nepretuita...
Cand ajunem seara tarziu la pensiune, gazdele ne imbie cu mancare... inutil insa... suntem atat de obositi incat refuzam si ne prabusim in paturile cu cearseafuri albe...
Adorm instantaneu, fara sa mai apuc sa arunc o privire romantica noptii instelate... de romantism imi arde mie acum?
Mana si gatul imi sunt cumplit de amortite, iar maine se anunta o febra musculara de toata frumusetea... asta daca o sa reusesc sa ma ridic din pat... vreodata.
Ma consolez cu gandul ca am facut miscare... in aer liber si sport... in sala... dupa o bucata buna de timp. Sper ca sa tin minte consolarea asta si maine, cand n-o sa ma mai pot misca...
Adorm instantaneu... in urechi imi rasuna doar amintirea linistitoarelor talangi, picurandu-si muzica straveche in urechile batranului munte.
Un singur gand... ultimul... imi mai bantuie visele de la poarta somnului... ce pacat ca maine e ultima zi... de Bran... ce pacat ca maine... ce pacat... ce...
Trimis de liviadavidescu in 24.11.10 12:49:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BRAN.
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (liviadavidescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
imi place mult umorul tau, m-a relaxat review-ul tau si te-am "invidiat "amical pentru aceasta zi atat de frumoasa! in plus am remarcat ca si tie iti place sa utilizezi des punctele de suspensie... eu abuzez uneori de ele! felicitari, astept sa vad si fotografiile!
@sandu. 53,
Multumesc pentru aprecieri, iti doresc sa te distrezi la fel de bine ca si noi la Bran... uneori e bine sa mai uiti de toate si sa faci lucruri pe care uneori nu le poti face..acasa, din diverse motive..
Vezi, iar am pus puncte de suspensie, poate pentru ca nu pot sa le folosesc decat aici... in scrierile cotidiene, cele formale, nu le pot folosi... si eu abuzez, dar pana la urma ele inseamna ceva... un suspans, o pauza... o respiratie.
multumesc inca o data!
Felicitari sincere pt. atmosfera pe care ai prezentat-o si in care ne-ai introdus. Mi-a facut deosebita placere sa citesc asemenea review relaxant. Si mie imi place Branul, dar intrunul din weekendurile urmatoare ma voi duce in Sinaia si vreau si eu sa fac ceea ce in mod obisnuit nu fac din diverse motive. Felicitari inca o data!!!
haha, vin si io cu SB meritat pe deplin!!
ma duc sa mai scormonesc dupa review-uri d-alte tale.
asta a fost ceva de... de... de nedescris puncte puncte puncte
a fost de parca as fi vorbit io cu mine in oglinda... scary
Nu prea îmi dau seama unde te-ai plimbat la Bran (mă rog, să excludem Wolf). Data viitoare îţi propun (tuturor dealtfel) să o luaţi pe Valea Şimonului (înainte de ieşirea din Bran şi intrarea în Moieciu). După aproximativ 2 km se deschide un drum forestier pe stânga. Se merge înainte (cu sau fără maşină), se trece de pădure iar la final ajungeţi la mănăstirea Sf. Andrei. Sunteţi pe un platou foarte aproape de Bucegi. Dacă vă întoarceţi cu spatele la el vă veţi bucura de o panoramă completă a Pietrei Craiului şi a satului, aflat acum la picioarele voastre.
Uitaţi aici şi câteva fotografii din zona Bran (inclusiv zona de care v-am povestit), un loc foarte special pentru mine: click aici
@webmaster13 - am acasă melodia ideală pentru acest review (îl cunosc şi pe cântăreţ, e din Bran), te rog aşteaptă până o voi încărca pe trilulilu şi apoi să o postezi. Mulţumesc.
Toate bune şi dacă în acest weekend treceţi prin Bran... veţi da de mine prin Şimon
Intotdeuna imi place stilul vesel/alert in care povestesti, am citit si de aceasta data cu placere si sper sa o fac intotdeuna la fel. Felicitari!
Dupa felul in care ai scris presupun ca si vacanta a fost la fel de frumoasa si plina de distractie. De fapt asta conteaza cel mai mult ambianta si sa sti sa te bucuri de viata.
Nu pot decat sa te felicit pentru vacanta si pentru review!
@anadragusin, multumesc mult pentru aprecieri si tie, ma gandeam ca aceste evadari ale noastre din banal, sunt adevarate izvoare de energie... Cat despre distractia in sine, rareori imi permit sa joc sau mai bine zis sa ma mai joc. Mi-as dori sa uit principiul in care am fost educata... acela de a nu deranja pe nimeni, de a nu supara pe nimeni, de a trece cat mai neobservata... de a nu iesi cu nimic in evidenta.
Mi-as dori sa fiu eu insami si cand vreau sa ma tavalesc prin iarba si cand vreau sa sar coarda, si cand vreau sa ma joc de-a indienii cu un pusti de cinci ani.
Mi-as dori... si-atat...
@dandana, review-ul asta e unul dintre putinele mele review-uri ..cu umor.
Nu mai cauta altele ca asta, o sa fii dezamagit..cat despre imaginea din oglinda..sunt onorata sa spui asta..chiar onorata..
@badge®, mi-e foarte greu sa iti raspund la ecouri, datorita acestui r buclucas... nu stiu cum fac altii dar eu dau copy si paste ca sa reusesc. Ma irita situatia asta asa ca ma las pagubasa... nu poti face ceva cu treaba asta? Am inteles motivatia dar tot nu e OK pt mine una... si zau ca scrierile tale merita ecouri...
Acum, ca am stabilit asta, ca sa ma exprim ca Sadoveanu am mers de la Bran catre soare-apune, pana cand soarele s-a ridicat pret de vreo doua sulite pe cer, pana intr-un sat caruia oamenii locului ii spuneau Pestera...
Nu cunosc imprejurimile Simonului decat din pozele tale de pe Picassa... sunt foarte frumoase. ai. vreo pensiune pe acolo? Daca tot m-am obisnuit...
@pepsi70ro, multumesc mult pentru feed-back, har am vrut sa fie o lectura amuzanta...
@geosler, din pacate vacanta asta a tinut doar doua zile... noroc ca au fost pline. M-am simtit bine, intr-adevar, dar asta s-a datorat in primul rand celor din jurul meu
M-a distrat grozav rw tau, parca ma vad pe mine cand incerc sa ma sustrag de la drumetii, invoc toti medicii din lume care mi-au interzis cu desavarsire sa torturez genunchii. Singurul sport permis - inotul, deci hai la mare sau undeva unde exista piscina. Dar, la fe ca si tine, cand ma vad pe creste nu ma pot abtine sa nu trag aer in piept si sa bat potecile la pas.
@liviadavidescu - poţi să scrii pur si simplu "badger", nu trebuie să te stresezi prea tare. Am fost şi eu prin zona Peştera şi chiar în peştera care dă numele satului. Anul trecut a fost închisă pentru că s-au găsit fosile vechi de mii de ani.
Şimonul este superb. De aici pornesc traseele către Bucegi. Merg într-adevăr la o pensiune, între timp oamenii ne-au devenit prieteni, mai mult, am cumpărat de la ei un teren excelent. Dacă vrei detalii te rog să mă cauţi pe privat, pentru a respecta regulile sitului.
foarte dragut review-ul tau si mai ales foarte frumoasa atmosfera prezentata in el
si mie imi place foarte mult zona Rasnov - Bran si imi place foarte mult felul in care povestesti
felicitari pentru experienta si pentru review
Imi place stilul tau de a povesti, noi de cate ori ajungem la munte in special la Azuga nu ratam niciodata o partida de... bowling.
@liviadavidescu... felicitari!... un adevarat "review-pledoarie" pentru sanatate... ma determini sa-mi adun si eu fotgrafiile si sa-mi scormonesc amintirile despre peregrinarile mele de la Rucar-Bran-Moeciu-Rasnov-Cristianu Mare sau Zarnesti... sa vedem ce iese...
@irma ro, amintirile mele de la Bran au fost extrem de placute... pana si pseudo bowlingul pe care l-am jucat m-a distrat... Se zice ca in viata trebuie sa stii sa pierzi, ei bine, eu asta am invatat de cand eram mica, caci eram tare tafaloaga... baietii preferau sa ma foloseasca drept portar... tin minte ca am luat accidental o minge in fata de am vazut stele verzi, dar eram foarte incantata ca facusem si eu ceva bun. Anii de baschet nu m-au facut nici ei prea agresiva, de aceea am si renuntat, spre disperarea tatlui meu care a facut sport pana la vreo 50 de ani, si e un sportiv prin excelenta...
La Bran era un fel de deja vu.
@celeste, nu stiu ce anume, poate pseudonimul tau. poate stilul tau de a scrie ma fac sa zambesc si sa ma inseninez de fiecare data... Ma bucur ca e reciproc...
@dorgo, multumesc pentru aprecieri... din partea unuia dintre cei mai apreciati utilizatori ai site-ului, chiar e stimulativ.
Ma amuza ideea cu pledoaria pentru sanatate, nici nu cred ca banuiesti cat de bine ai nimerit-o. Cu pledoariile stau bine... cu sportul si cu sanatatea... mai bine nu imi aminti...
Excelent review, mi-ai descretit fruntea, dupa o saptamana grea. Cat despre Simon, este o zona superba. Eu am stat de 2 ori in 2005 si 2006, de fiecare data la Pensiunea Mama Cozonacilor, unde ne-am simtit excelent (am scris review aici).
@livia - sunt convins ca si cei din jurul tau s-au simtit bine in compania ta. La fel m-am simtit si eu doar citind povestea ta frumoasa cu aventurile din Bran. Mdaa... nu cred ca e singurul tau rw scris cu umor... pe mine, de exemplu, m-a distrat teribil si taximetrista care-ti spunea ce sigur e orasul ala american, tinandu-si banii sub pres...
@creivean, multumesc mult pentru aprecieri... asta a fost si rostul review-ului meu, de altfel, acela de a fi relaxant si de a starni zambete. E o povestioara reala, o perpectiva... sedentara a turismului la Bran. Am citit acum si ce ai scris tu despre "Mama cozonacilor"... zau ca suna tentant si arata la fel de tentant.
Am sa am in vedere perspectiva asta de cazare... dar cred ca mai degraba la primavara, cand muntele se imbraca in verdeata
@bessondm, sper ca nu i-am incurcat prea tare pe prietenii nostri, care sunt adevarati sportivi, ca si sotul meu, de altfel... Au fost foarte flexibili, e drept, si nu s-au suparat cand le-am spus ca am niste limite in privinta asta
Cand ma gandesc ca am facut candva baschet si ca urcam si coboram pe munte zile intregi, fara sa simt oboseala... mi se pare ca a fost in alta viata.
Cat despre drumul cu taximetrista... nu am povestit drumul la intoarcere... a trebuit sa comande caserita un taxi, ca nu erau prin preajma... A trebuit sa ii spun numele... iti inchipui cum a sunat Livia pt ea, cum l-a transmis prin telefon si cum l-a inteles dispecera. Cert este ca am asteptat vreun sfert de ora si nu mai venea taxiul... de fapt taximetristul meu astepta cuminte caci nu intelesese numele... undeva, mai retras. Dau sa ma sui... un domn ma intreaba, daca poate sa mearga si el cu mine cu taxiul asta... Stau o clipa, ma gandesc... parea si el a nu apartine locului... ma gandesc inca o data, nu mi se mai intamplase, dar zic, fie... sper sa nu fie vreun criminal, obsedat sau jefuitor... in fond, fie ce-o fi. Cu inima stransa, il invit sa urce... urca, se prezinta... era un italian venit ca si mine la meeting... Raman in defensiva, desi omul era absolut OK, si ma intreaba la un moment dat si el de unde sunt. Nu mint in privinta asta niciodata... asa ca ii spun. Vad cum face o grimasa... bate in retragere... de data asta el e reticent... il intreb de ce... imi marturiseste ca locuieste la Roma fix langa casa unei italience de 46 de ani, omorata si jefuita in urma cu cateva zile de un presupus asasin roman.
Putea sa fie sotia mea in locul ei... e ultima lui fraza... si dupa cateva clipe, cand coboara, insista sa plateasca el taxiul... imi indeasa in mana 30 de dolari, desi pe ceas erau doar 10...
Ma saluta scurt si pleaca, iar eu raman cu banii in mana, umilita, caci chiar nu aveam nici o vina... ca eram romanca... si zau ca nu aveam nevoie de banii lui.
Mda, povestea asta n-a mai fost asa amuzanta, recunosc... Nici eu nu stiu cum as fi reactionat intr-o astfel de situatie... as fi ramas tablou, as fi aruncat cu banii dupa el, i-as fi servit un vafa'n... ?! Nu stiu...
Si de ce nu suna bine numele tau in engleza? Ca nu-mi dau seama?
@bessondm,
nici eu nu prea am stiut ce sa fac... realmente am fost luata prin surprindere... Recunosc, nu i-am aruncat banii... nu l-am lovit... am stat ca o toanta incercand sa ineleg
Numele meu in engleza nu ca ar suna rau... ci suna altfel... "L" -ul initial suna altfel si "ia"-ul final la fel... Ei au "Olivia"... Liv... dar nu Livia...
Felicitari! Un rw relaxant cu un stil inconsundabil! Multumim!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2022 La pas prin Bran - Halloween cu Musk, Angelina și Dracula — scris în 03.11.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Muzeul Satului din Bran, la un pas de închidere - SOS cultural — scris în 02.11.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Zona Bran cu copii — scris în 24.06.22 de Daniela33 din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2022 O trecere fugitivă prin tărâmul Contelui... — scris în 07.02.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2022 Muzeul Național Bran – Secția de istorie „Regina Maria” — scris în 09.02.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Satul montan Șimon – la poarta Branului — scris în 30.08.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Club Vila Bran sau întoarcerea la copilărie... (2) — scris în 11.08.19 de zapacitu din VALCEA - RECOMANDĂ