Mănăstirea Gorovei

TIPĂREȘTE

În articolul de astăzi o să vă povestesc despre mănăstirea Gorovei. Nu este aşa cunoscută, poate mulţi nu aţi auzit de ea. Mănăstirea este localizată în apropierea municipiului Dorohoi, în judeţul Botoşani. Ca să ajungeţi la mănăstire, trebuie urmat drumul naţional DN 29A care leagă Suceava de Dorohoi, şi după vreo 30 de kilometri (plecând din Suceava), după ce se trece de localitatea Vârful Câmpului se ajunge la indicatorul care te îndrumă spre mănăstire. Drumul până aici este bunicel, asfaltat dar cu gropi şi denivelări, dar compensează prin frumuseţea peisajului (vara), în mare parte drumul trece prin pădure. De la indicator până la mănăstire mai sunt cam 2 kilometri, drum bun, pietruit, prin mijlocul pădurii. În faţa mănăstirii se află o parcare care are următoarele coordonate GPS: N – 47.877119 şi E – 26.347648.

Am parcat maşina şi au aruncat o privire asupra peisajului, care este de basm, cu paduri şi dealuri, iar ici colo câte o casă. În curtea mănăstirii arbora pe un catarg tricolorul ţării. Pentru a intra în curte se trece poarta care are rol şi de clopotniţă iar în interior se doreşte amenajarea unui mic muzeu.

Când am ajuns noi, la mănăstire era forfotă mare printre călugări, (motivul nu era vizita noastră :D ) în următoarea zi, pe 23 septembrie se serba hramul bisericii – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Dar din toată mulţimea de călugări care făceau treabă s-a desprins unul şi a venit la noi, ne salută apoi zice:

- De unde veniţi?

- De la Vâlcea.

- A, zice călugărul, acolo aveţi moştele sfântului Grigorie.

- Da, la mănăstirea Bistriţa.

- Aţi fost în vizită la mănăstire?

- De mai multe ori.

- E bine.

Apoi ne-a invitat în biserică, pentru a ne spune istoria locului, dar înainte ne-a rugat să avem grijă la covoarele din biserică că s-au chinuit puţin să le cureţe pentru ziua următoare. Mănăstirea Gorovei a fost întemeiată în anul 1742. La baza întemeierii mănăstirii stă o legendă care zice cam aşa: Mănăstirea Gorovei a fost ridicată de călugărul Avramie de la mănăstirea Dragomirna. Acesta era prin zonă (pământul pe care se află domeniul mănăstirii aparţinea de mănăstirea Dragomirna), cu treabă. La un moment dat a auzit cântându-se troparul Sfântului Ioan Botezătorul. După a treia zi a căutat sursa de unde se auzea cântecul şi a descoperit că sunetul venea de la un stejar. A săpat la rădăcina stejarului şi a descoperit o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul. Icoana este îmbrăcată în aur şi se află şi astăzi în interiorul bisericii. Unii credincioşi spun/cred că este făcătoare de minuni. Atunci Avramie s-a hotărât să construiască o mică biserică din trunchiul copacului. Se spune că icoana a ajuns acolo fiind ascunsă de nişte turcii care o furaseră de la o mănăstire din nordul Moldovei în timpul unui atac. Imediat după apariţia bisericii în jurul ei au apărut şi câteva bordee ale unor călugări, aşa s-a întemeiat mănăstirea. Biserica construită de Avramie era mică, în ea încăpeau 20-30 persoane, atunci s-a hotărât dărămarea ei şi construirea uneia mai mare. În anul 1860 s-a construit biserica tot din lemn dar pe soclu din piatră. După mai mulţi ani în care mica biserică a dus-o bine a venit şi declinul, biserica ajungând în anul 1984 să arate mai mult ca o ruină. Atunci s-a luat hotărârea să se dărâme, iar în locul ei s-a construit un paraclis din cărămidă.

Biserica mare, în care am intrat noi, a fost construită în anii 1830-1834 din donaţile credincioşilor. Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă fiind acoperită cu tablă. Deoarece terenul pe care a fost construită biserica nu era prea stabil, având infiltraţii de apă, în anul 2002 biserica a fost consolidată prin injectări de beton în fundaţie. Tot în aceea perioadă s-a consolidat şi bolta. Lucrările au fost terminate prin 2012. Biserica are două hramuri – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Izvorul Tămăduirii.

În timpul vizitei nostre icoana Sfântului Ioan Botezătorul era pregătită pentru hramul de adoua zi şi amplasată în apropierea foişorului din curtea mănăstirii. Acum la mănăstire locuiesc dor trei călugări.

Pentru a nu-l mai reţine pe ghidul nostru din treabă, nu am zabovit prea mult, i-am cerut permisiunea de a face câteva poze în interiorul bisericii, care este frumos pictată cu sfinţi ai bisericii ortodoxe, am respectat şi rugămintea de a avea grijă la covoare apoi ne-am îndreptat spre poartă. Călugărul nu a scăpat bine de noi că de la poartă veneau alţi turişti.

Dacă ajungeţi în zona Dorohoiului, treceţi şi pe la această mănăstire, veţi găsi multă linişte şi un peisaj deosebit.

Vă doresc concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 2439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI