Mănăstirea Polovragi, loc binecuvântat.

TIPĂREȘTE

Așa cum menționam într-o postare anterioară, în drumul nostru spre Transalpina am decis să ne oprim pentru vreo două zile la Novaci.

Pentru că scopul deplasării nu era odihna ci turismul am analizat oferta zonei și am ales câteva obiective primul dintre acestea fiind Mănăstirea Polovragi.

Pentru a ajunge acolo am urmat drumul județean 655 Novaci-Baia de Fier-Polovragi. Intrarea pe drum se face imediat după primăria Novaci, pe str. Parângului, după podul de peste Gilort.

O altă cale de acces este aceea din Drumul național Târgu jiu - Râmnicul Vâlcea, undeva în Ciupercenii de Olteț, pe drumul comunal 22 cale de 5,5 Km.

Indiferent ce traseu alegi acesta va fi bine semnalizat și vei găsi mănăstrirea chiar și fără GPS.

Revenind la traseul parcurs de mine, distanța scurtă - 14,5 Km, drumul foarte bun chiar dacă permanent virajat, peisajul superb a făcut deplasarea să fie plăcută.

Mănăstirea Polovragi este de fapt un complex monahal situat pe un platou superb la poalele muntelui Piatra Polovragilor aproape imediat la ieșirea din Cheile Oltețului.

Vizitarea este facilitată de existența unei parcări mari chiar la poarta de acces.

Poarta, din lemn masiv, sculptat, ne transmite mesajul "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului".

O alee de acces ce străbate un tunel verde ne conduce la porticul prin care se face accesul în incinta mănăstirii.

Aici ne întâmpină o biserică ridicată în anul 1643 pentru a continua binecuvântarea locului începută cu prima construcție ce data din 1505. Hramul bisericii este sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Vrednicia măicuțelor și a celor ce administrează locul nu lasă impresia celor peste 5 secole de existență.

Clădirile bine întreținute, albul varului proaspăt, florile și spațiul verde precum și evlavia caracteristică unui astfel de loc te liniștesc imediat și te fac să te gândești la cele sfinte.

Pentru mine ca moldovean mănăstirea, construită în stil bizantin și având dimensiunile unei biserici medii de pe la noi, m-a impresionat prin tihna, curățenia și cadrul nemaipomenit în care este amplasată.

Pictura, realizată în stil bizantin, în timpul lui Constantin Brâncoveanu, este proaspătă, luminoasă, probabil restaurată.

Zidul înconjurător este amenajat pentru a susține chiliile măicuțelor, încăperile administrative și un muzeu ce conține icoane pe lemn și sticlă precum și peste 3000 de cărți bisericești în limbile slavonă, greacă și română.

Prin zidul de protecție în partea dinspre Cheile Oltețului se face accesul într-o curte interioară unde este amplasată o altă bisericuță numită Bolnița Sf. Nicolae ctitorită la 1732.

Liniștea și pacea ne-a pătruns ființa dar chemarea mireană a fost mai tare astfel încât din dorința de a vizita și peștera din apropiere am încheiat rugăciunile, am făcut pozele de rigoare și am plecat.

Cred că oricine ajunge în zonă poate vizita mănăstirea fără efort și cheltuieli pentru a vedea un crâmpei din istoria noastră dar și pentru al regăsi pe Dumnezeu.

---

VIZUALIZĂRI: 3027 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI