Edenul Transilvaniei, parcul şi palatul Brukenthal din Avrig

TIPĂREȘTE

Parcul.

Dimineaţa, înainte de plecare la drum, ne-am hotărât să vedem parcul imens care înconjura clădirea în care dormisem şi despre care am aflat că are 18 ha. Am ieşit prin spatele clădirii şi am străbătut o zonă gospodărească în care nişte tăietori de lemne tăiau şi despicau lemne de foc iar pe pajiştile mai depărtate păşteau ponei şi cai. Păşunea era atât de mare încât nu-i vedeai marginile. Câteva coteţe ocroteau găini şi cocoşi de rasă. Era foarte reconfortant să priveşti acest tablou pastoral. Iniţial această parte a parcului a funcţionat ca fermă, baronul Samuel Brukenthal fiind interesat şi de agricultură. Ne-am îndreptat paralel cu zidul clădirii şi am ajuns la o alee dreaptă care la un moment dat a fost întreruptă de două coloane de zid, aparţinând porţii de intrare în parcul palatului. Deşi în unele părţi neîngrijit şi năpădit de o vegetaţie spontană, parcul, numit cândva Edenul Transilvaniei păstrează urme a ce a fost odată. Arbori şi arbuşti exotici au rezistat timpului şi îşi apleacă crengile peste băncile presărate dealungul aleii principale. Aleea se termină cu un havuz imens cu apă al cărui fund este albastru şi în mijlocul căruia se află o arteziană. Forma havuzului cu desen ondulat aparţine stilului baroc. În spatele lui pornea o scară cu trepte de piatră de câţiva metri lăţime care urcau până în cel mai înalt punct al Avrigului, la 15 m deasupra Văii Oltului. Acolo, mărginit de o alee transversală şi un gard de fer forjat se afla palatul. Baronul Samuel Brukenthal a dorit să conceapă un parc care să rivalizeze grădinile palatului Schonbrunn din Viena. A adus peisagişti renumiţi care au ridicat o grădină barocă în stil vienez, una olandeză multiflorală în faţa orangeriei, una franceză în trepte orientată spre palat, o porţiune de parc englezesc cu arbori bătrâni, o grădină cu fazani. S-a regularizat cursul de apă al Pârâului Morii peste care s-au construit podeţe. Acesta alimenta mai multe arteziene, un sistem de conducte şi jocuri de apă, astăzi degradat. S-au adus 150 de specii de plante nord americane, parcul devenind o adevărată grădină botanică. Deşi devastat de timp şi neglijenţă, deşi fântânile arteziene încă nu funcţionează, o plimbare prin parc îţi dă şi astăzi un sentiment de relaxare. Parcul este vizitat de un număr restrans de turişti cca 500 lunar dar conform studiului de fezabilitate se anticipează că după refacerea lui se va ajunge la 5000. Parcul este singura grădină barocă din România şi este declarat monument de importanţă naţională.

Orangeria.

Asta a fost clădirea în care am dormit şi este amplasată aproape de intrarea pe domeniu. A fost construită de Samuel Brukenthal între anii 1770 şi 1779 după concepţie şi planuri proprii. Era formată din două clădiri unite: orangeria mică şi cea mare. Aici erau păstrate iarna plantele exotice din toată lumea: portocali, lămâi, smochini, curmali dar atracţia principală era Regina Nopţii şi un cactus unicat care înfloreşte odată pe an. După stingerea familiei Brukenthal, orangeria ca şi restul proprietăţii a fost neglijată şi s-a degradat. Abia după ce a trecut în administrarea Fundaţiei Samuel Brukenthal, în 2011-2012 orangeria a fost refăcută şi transformată în hotel. Deţine cinci camere duble cu baie comună, trei cu baie privată şi un apartament. Din 2013 de când Fundaţia a deschis locaţia, în cort au avut loc 30 de evenimente publice iar în sala de festivităţi evenimente culturale de marcă.

Palatul.

Palatul era reşedinţa de vară al familiei Brukenthal. Construit în stil baroc târziu în 1771, are un corp central cu două aripi în formă de U. Palatul are faţada spre parc, în timp ce cea de pe stradă pare a unei construcţii obişnuite de mari dimensiuni. În aripile laterale astăzi funcţionează câteva SRL-uri care n-au nimic comun cu istoria şi tradiţia acestui palat. Corpul central este prevăzut cu un balcon suspendat sprijinit pe doi stâlpi sub care ˝trăgeau la scară˝ trăsurile şi caleştile musafirilor. Corpul central are un singur etaj. La parter erau camerele de locuit, de musafiri şi de serviciu în timp ce etajul adăpostea o sală mare în care se ţineau baluri şi serate literare şi erau expuse tablouri din colecţia Brukenthal. Ferestrele înguste şi înalte sunt apărate de obloane verzi. Dela palatul care se află pe o platformă la înălţimea de 15 m deasupra Văii Oltului se deschide o perspectivă superbă asupra parcului, asemănătoare Gloriettei de la Schonbrunn. Palatul este închis din cauză că este destul de degradat dar s-a definitivat proiectul de consolidare urmând a fi găsite fonduri pentru execuţie, evaluate la 19 mil. eu.

Cine a fost Samuel Brukenthal?

Descendent al unei familii de jurişti din tată în fiu, a studiat dreptul, filozofia, ştiinţele politice la Halle şi Jena. Fiind un om cu o vastă cultură, la Viena a început să achiziţioneze tablouri şi cărţi. A fost membru al unei loji masonice. A deţinut câteva funcţii la curtea din Viena şi la Sibiu şi a fost înnobilat de împărăteasa Maria Tereza în 1762 cu titlul de baron. A fost numit guvernator al Transilvaniei între1777 şi 1787 fiind singurul sas care a deţinut această funcţie. În 1756 a cumpărat terenul din Avrig pe care a construit un palat baroc ca reşedinţă de vară, un parc de 18 ha şi o oranjerie. Finalizarea proiectului s-a făcut în şapte ani, întreaga reşedinţă fiind inspirată de castelul Schonbrunn din Austria. În 1779 a construit palatul din Sibiu în stil baroc, inspirat din construcţiile vieneze. Aici a înfiinţat galerii de artă, bibliotecă, cabinet de stampe şi a organizat serate literare şi concerte. Colecţiile de artă au fost deschise publicului din 1790 iar prin testament a hotărât ca palatul să devină muzeu de artă.

Proprietarii vechi şi noi.

Prin testament, pentru a nu se fărămiţa averea, Samuel Brukenthal a hotărât ca proprietăţile lui să fie moştenite numai de descendenţi bărbaţi. În familie nemaiapărând băieţi ultima urmaşă a familiei a înstrăinat proprietatea din Avrig în 1872. Au urmat mai mulţi proprietari. În 1908 a ajuns în proprietatea Prezbiteriului Comunităţii Evanghelice din Sibiu care a deschis în palat un sanatoriu şi un pavilion cu apă termală. În 1948 întreaga proprietate a fost naţionalizată dar sanatoriul devenit de stat a funcţionat în continuare. Nu au fost alocate fonduri şi încet-încet s-au degradat atât parcul cât şi palatul şi celelalte construcţii. În 1999 întreaga proprietate a fost retrocedată nou înfiinţatei Fundaţii Samuel Bruckenthal din Sibiu care o administrează. În 2005 din lipsă de fonduri şi din intenţia de a restabili palatul în funcţiile sale iniţiale, Fundaţia a închis sanatoriul. Fundaţia nu are fonduri proprii aşa că reabilitarea întregului domeniu se face prin donaţii, închirierea camerelor din fosta orangerie şi a altor spaţii pentru evenimente. Proiectul Cult Tour în care una din locaţii este la palatul Bruckenthal din Avrig a atras mai multe organizaţii din ţară şi străinătate care urmăresc să redea dimensiunea culturală şi artistică pe care baronul Brukenthal a atribuit-o acestui loc.

Stiaţi că?

În afară de palatul Brukenthal din Sibiu în care funcţionează Muzeul de Artă şi acesta de la Avrig, mai este un palat Brukenthal la Sâmbăta de jos. Pe domeniul lui se află herghelia de cai lipiţani. Palatul e degradat şi Romsilva care administrează domeniul nu are încă fonduri pentru refacere.

---

VIZUALIZĂRI: 3073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI