Chisinau azi

TIPĂREȘTE

Desi am vizitat acest oras si in anul 2008 nu am scris impresii de calatorie despre Chisinau pana nu am revenit in aceste locuri si pana nu am putut sa-mi fac o parere clara. La prima vizita am ramas cu senzatia ca ma insotesc multe din prejudecatile cu care am plecat la drum.

Am petrecut o saptamana in Republica Moldova in perioada 02.09. - 08.09. din care ultimele doua zile in capitala Chisinau.

Intre cele doua vizite pot spune ca am gasit orasul parca schimbat in bine. Desi in oras troneaza panouri publicitare imense cu " Moldova patria mea " se vorbeste inca mult limba rusa, dar parca mai putin ca la precedenta mea vizita.

Sunt locuri in care ceri ceva intr-un magazin, cafenea sau la vanzatorii ambulanti esti ascultat dar nu-ti raspund cei carora te adresezi, te servesc si atat. Semn ca ocupatia sovietica si-a spus din plin cuvantul si a lasat urme adanci. La chioscurile de ziare s-au inmultit numar publicatiilor in limba romana, acum doi ani nu erau mai mult de doua - trei, dar nici azi nu depasesc 30 %. Produsele din magazine sunt destul de multe de provenienta ruseasca sau ucrainiana.

Cu toate acestea au aparut cladiri noi, din otel si sticla, moderne, mall-uri, sedii de firma si banci, hoteluri noi (ma intrebam cate apartin mafiilor locale sau oligarhilor rusi?). Pe bulevardele si strazile capitalei se bulucesc Logan-uri (in special taximetre), masini de clasa medie ca pe la noi dar si multe Mercedes S classe sau Jeep-uri negre cu numere de inmatriculare ciudate ce circula in mare viteza, chiar si vechea Lada e prezenta (culmea in dotarea politiei) dar din ce in ce mai rare.

O prezenta sacaitoare prin faptul ca te lovesti de ele tot la al doilea pas sunt casele de shimb valutar. Asa cum in Romania te agaseaza prezenta bancilor, la Chisinau din zece magazine patru sunt case de schimb valutar. Intr-o tara in care pensia medie e de 1000 lei moldovenesti si salarul mediu pe la 2500 sunt cam multe. Raportul de schimb e de 1 RON = 3,8 lei moldovenesti, 1 EURO = 15,98 lei moldovenesti.

Orasul e strabatut de bulevarde largi, majoritatea cu doua benzi de circulatie pe sensul de mers sau chiar si trei si patru. Cu toate acestea orasul e invadat de autovehicule, intr-o singura traversare am vazut trei accidente rutiere din care intr-una erau implicate opt autoturisme intr-o ciocnire in lant. Nici nu e de mirare caci impresia care mi-au lasat-o e ca se circula haotic si pe principiul " cel mai puternic cau mai tupeist castiga " (e adevarat ca in Turcia sau Egipt nu am fost dar e mai rau ca in Bucuresti).

Dealungul bulevardelor (din care se distinge bulevardul Stefan cel Mare si Sfant in jurul caruia palpita intregul oras) strajuiesc arbori mari predominand platanul, castanul si stejarul.

Cladirile sunt din piatra masiva, trainice, toate in culori de alb sau gri, in general culori sterse, palide, lipseste pata de culoare. Daca prin sate cladirile sunt acoperite cu placi de azbociment aproape fara exceptie (la noi sunt catalogate cancerigene), aici nu au disparut complet, pe cladiri mai vechi si darapanate mai sunt vizibile.

Parcurile sunt o prezenta frecventa in oras, frumoase, populate cele din down-town, neintretinute cele de la periferie. Marimea lor este cea care surprinde.

Mijloacele de transport in comun sunt vechi si parca abia se taraie. Majoritatea lumii apeleaza la celebra rutiera, " bus-uri " Mercedes si VW noi sau in stare buna, care circula pe trasee prestabilite si carora le faci semn, opresc fara nici o problema si te duce unde ai treaba.

Pietele sunt o delectare pentru un privitor din afara. Lume multa, pestrita, marfa e asezata pe tarabe dar si pe jos, totul e amestecat, fructe cu vechituri, parfumuri cu branzeturi, carne cu chiloti si sosete, legume cu rechizite scolare, un fel de turn Babel.

Cu toate acestea exista localuri cochete, fast-food-uri atractive, cafenele cu o atmosfera cum nu am intalnit in multe locuri, intime si decorate cu foarte mult bun gust, restaurante impinge tava ieftine si curate cu mancare excelenta, terase cu mancare cu specific moldovenesc din care parca nu iti mai vine sa pleci.

Lume multa pe strazi, pestrita, destui cersetori, multi tineri bine imbracati, fete frumoase, inalte, zvelte, pentru care pantofii cu toc sunt un accesoriu obligatoriu. Dar si pasarele care tin companie unor italieni grasi si libidinosi (unii) care au ales acest drum in viata.

Orasul freamata, preturile de la hoteluri te fac sa te intrebi daca e an de criza. La hotel Leogrand o camera dubla costa 190 euro/noapte si nu era singurul cu preturi mari.

Spuneam ca, coloana vertebrala a orasului este bulevardul Stefan cel Mare si Sfant. Aici sunt principalele institutii ale statului si orasului. Presedentia, intr-o cladire inalta, impozanta, bej, cu termopane asortate. Cladirea Guvernului si a Parlamentului mari, sobre cu arhitectura tipica vremurilor apuse. Primaria este intr-o cladire veche, bine intretinuta, galbui, cu decoruri si basoreliefuri ce fac trecatorul sa intoarce privirea a admiratie. Teatrul national e clasic, palatul national e ultramodern.

Au disparut politistii ce patrulau prin oras acum doi ani in uniformele acelea de inspiratie sovietica cu caschete cu cozorocul acela inalt si le-au luat locul cei de inspiratie romaneasca dar cei motorizati sunt in niste Lada vechi de toata rusinea (vezi foto). Daca acum doi ani numarul politistilor crea mai degraba neliniste (erau f. f. multi) acum s-au rarit considerabil si par mai umani.

In mall-uri lume putina, magazine de firma ca aproape oriunde, preturi exorbitante. De exemplu o pereche de pantofi de dama frumosi erau intre 2 200 si 2 400 lei moldovenesti, adica intre 130 - 150 euro, ce pentru Republica Moldova e mult.

Moldovenii care vorbesc limba romana folosesc cuvinte care la noi in Romania sunt rar folosite. Au un mod de exprimare care noua ne-a adus zimbetul pe buze. La sat e si mai rau, isi gasesc greu cuvintele, propozitia nu curge, e impiedicata, unii am convingerea ca gandeau ruseste si apoi traduceau in romaneste. Altii amestecau cuvintele din cele doua limbi semn ca educatia primita in limba lui Dostoievski a lasat urme adanci.

O chestie draguta s-a intamplat intr-un local unde am intrebat:

- Ce aveti acolo, supa sau ciorba?

- Zeama.

In concluzie un oras frumos, curat, in expansiune, care mai are destule de pus la punct in multe locuri, pe care sunt sigur ca le stiu si ei. Acum la final recitind ceea ce am scris am senzatia ca reiese pe undeva ca i-am privit de sus ceea ce nu e cazul, nici noi in Romania nu suntem cu mult mai cu mot.

Tot respectul pentru fratii nostri de peste Prut, oameni harnici dar care ca si multe natii ale Europei au avut ghinionul sa fie prea marunti in coasta unui mare imperiu.

Daca va hotarati sa vizitati Chisinaul si Republica Moldova cu autoturismul propriu trebuie sa va inarmati cu rabdare si nervi de otel, drumurile sunt ffff denivelate. Cand am revenit in tara la vama Sculeni mi-a venit sa pup asfaltul, eu care spuneam ca in Romania sunt drumuri proaste.

---

VIZUALIZĂRI: 5051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI