'Acasa' dincolo de Prut

TIPĂREȘTE

La inceputul lui iunie, anul acesta, am fost prima data in capitala tarii noastre de peste Prut, Chisinau. Deoarece vizita a fost mai mult “de lucru”, dar pentru ca n-am “lucrat” totusi cu ochii inchisi, iar ceea ce am vazut in treacat mi-a placut si mi-a zgandarit interesul, am decis sa repet experienta, … de data aceasta sa fie insa mai mult placere decat durere :). Asa ca am ales perioada minivacantei de Sfanta Maria, devansata cu o zi, adica de joi pana duminica. I-am comunicat lui Tati optiunea mea, care, desigur, si-a exprimat si el, in mod absolut democratic, punctul de vedere: “Da, Mami! ” Urma deci sa ne deplasam cu masinuta noastra personala: eu, Tati, copiii (Istetica si Baietel) si prietena Isteticai, Maria, din Galati spre Chisinau, drum de vreo 4 ore, deci din categoria “soft”.

Punctul numarul 2 pe ordinea de zi: cazarea. Search booking.com. Criterii: sa fie in centru, sa aiba nota mare, sa fie ieftin si sa fie apartament. Dupa indelungi baleieri, au ramas in final 2 locatii, din care am ales una. Rezervare cu anulare gratuita pana cu vreo saptamana inaintea sejurului, la momentul respectiv aflandu-ne la final de iunie. A doua zi primesc mail de la proprietar, care imi multumea pentru rezervarea facuta, dupa care urma o lista de vreo 20 de chestii care incepeau cu “nu”: sa nu las apa sa curga aiurea, sa nu las lumina aprinsa cand nu sunt in apartament, sa nu uit sa duc gunoiul etc, etc. M-am cam zburlit in sinea mea, ce naiba, stau si eu intr-o casa si cam stiu ce trebuie facut, dar n-am zis nimic, pana la urma omul mi-a adus la cunostinta regulile casei, s-o fi ars cu altii si acum sulfa si in iaurt. Mai trec vreo 2 zile si mai primesc un mail: cand ajung in Chisinau, s-o caut pe Ludmila (nr de telefon), ca ma ajuta ea cu tot ce doresc, luat de la aeroport, inchiriat masina etc. M-am gandit ca ar fi dragut din partea mea sa-i scriu vreo 2 vorbe, ca da, ok, peste 2 luni, cand ajung la Chisinau, o s-o sun pe Ludmila, daca o sa am nevoie, multumesc pentru disponibilitate, dar mai e pana atunci, …dar, luata cu treburile, am tot amanat si am uitat. Peste inca vreo saptamana, primesc al treilea mail de la proprietar, cum ca s-au modificat conditiile de rezervare si trebuie sa achit in avans prima noapte de cazare. Caut rezervarea de pe booking si citesc foarte clar: veti plati la destinatie. De data asta, las totul de-o parte, anulez rezervarea, ii scriu domnului proprietar ca nu-i frumos sa schimbe regulile in timpul jocului si ca eu nu ma mai joc cu el, apoi intru iar pe booking, dar… cealalta locatie nu mai era libera.

Caut alt site de rezervari, gasesc alt apartament, o idee mai scump ca primul. Aici scria clar ca trebuie platita prima noapte (Ok, tradare sa fie, dar sa stim si noi!), fac rezervarea si mi se intoarce un mail “de sistem” care imi spune ca in 24 de ore voi fi anuntata daca proprietarul apartamentului este de acord sa ma cazez la el. Astept increzatoare si… ce sa vezi? Proprietarul nu este de accord sa ma cazez la el, desi apartamentul e liber in periada solicitata! Am cazut un pic pe ganduri… astia doi s-or fi vorbit?!... nee, da-o-ncolo de teoria conspiratiei, e doar o coincidenta, pana la urma nici nu vroiam apartament, ia sa cautam noi un hotelas dragut, poate sa fie si cu mic dejun inclus, am scapa de o grija, si-asa nu ma apuc eu sa gatesc in doua zile, mancam potol traditional pe la carciumi…

Si inapoi la booking. In 10 minute, m-am hotarat: Hotel Lidia, afacere de familie, nota buna (8.9), mic dejun laudat de turisti, locatie centrala, pretul acceptabil (o idee mai mare ca al celui de-al doilea apartament, dar onoarea mea reperata merita diferenta de pret!). Am rezervat 2 camere, o dubla si o tripla.

Am ajuns pe la 2 jumate dupa-amiaza, GPS ne-a dus la tanc, pe Strada Armeneasca, langa Piata Centrala. O poarta mare cu briz-brizuri ascunde un interior ingrijit, plin de flori. Poarta e mereu incuiata, suni la o sonerie si vine cineva sa-ti dea drumul (nu ni s-a dat o ora maxima de intoarcere acasa, nici n-am intrebat, nu prea suntem noi pasari de noapte). Parcare nu exista, dar, fiind singurii turisti cazati in acea perioada, domnul proprietar ne-a invitat sa adapostim masina pe aleea din curte. In alte conditii, probabil ca am fi parcat pe strada, in fata locatiei (hotel pe booking, pensiune la fata locului). Dupa ce intri pe poarta, in stanga se afla cladirea ce adaposteste camerele de inchiriat, pe 2 niveluri, in fata mergi pe aleea de care v-am povestit deja (lata cat sa incapa masina noastra si sa mai ramana loc), pana la o gradina verde-verde cu multe flori, in stanga fiind amenajat si un loc de luat micul-dejun si de relaxare, cu leagan-balansoar (unde seara stateam la un pahar de bere si de vorba). Dincolo de gradina, in aceeasi incinta, se afla locuinta gazdelor. Tot timpul sejurului am comunicat cu domnul, pe doamna n-am zarit-o deloc, ori nu era acasa, ori nu s-a aratat, si mai era o domnisoara rusinoasa si draguta care ne servea dimineata micul-dejun.

Domnul ne-a intampinat zambitor, ne-a condus in camerele noastre de la etaj, unde ne asteptau platouri cu struguri si bere rece in frigidere. Camerele – spatioase, curate, mobilate destul de simplu, dar cu tot ce trebuie. “Tripla” era colorata in tonuri de verde (cuverturile paturilor, mocheta, detaliile corpurilor de iluminat, chiar si prosoapele din baie si sapunul lichid), iar “dubla” in roz. Desigur ca fetele au luat camera verde, iar baietii pe cea roz!

In fiecare camera era cate o masuta cu doua scaune, alta masuta pe care se afla televizorul (cateva zeci de programe, noi am vizionat intr-o seara jumatate dintr-un film american dublat in dulcele grai moldovenesc, am ras de ne-am stricat, desi filmul nu era comedie!), frigider, aer conditionat, pe care l-am si folosit perioade scurte de timp, cand veneam seara acasa, pentru ca peste zi se facea destul de cald inauntru. Camera roz avea si un mic balcon, care dadea in frumoasa gradina interioara, camera verde nu avea balcon, iar ferestrele ei dadeau spre strada, oferind insa o buna izolare fonica. In rest, paturi, noptiere, ce se mai afla de obicei prin camere… a! , si cate un dulap destul de incapator pentru haine, cu destule umerase (urasc sa nu fie destule umerase in dulap! cred ca e mai mult un fix de-al meu, pentru ca de obicei nu plec cu prea multe tzoale dupa mine, mai ales din cele care se pastreaza pe umerase, dar sa fie totusi, just in case… daca-mi tuna sa-mi cumpar vreo 3-4 haine de gala?!!).

Baile mari, dusuri cu hidromasaj (!!), sapun lichid verde, respectiv roz, cate 2 prosoape de caciula, schimbate zilnic, etajere incapatoare, covorase simpatice (verde, respectiv roz) in fata tronului, deodorant de interior.

Curatenie zilnica, fara repros!

Micul-dejun: Ora de servire a micului dejun se agreeaza ca gazda cu o seara inainte. Fiecare primeste o portie indestulatoare, pentru noi a fost mai mult decat putem duce! Ceva pe baza de ou (omleta/ clatite cu branza/ oua fierte), branza, cascaval, mezel, rosii, ardei, castraveti, patrunjel verde, paine. Suc de fructe si ceai sau cafea, la alegere. Plus ceva prajiturici. Vara, micul-dejun se serveste afara, in gradina, iarna au, bineinteles, un spatiu acoperit in acest scop. Singurul ghimpe care ne-a ramas in suflet a fost legat de un episod de toxiinfectie alimentara, de care au suferit 3 dintre noi (eu, Baietel si Maria) si pe care l-am legat de delicioasele clatite cu branza servite de gazde cu cateva ore inainte! Jur ca as fi vrut sa nu “dau vina” pe ele, dar n-am pe ce altceva! Tati n-a mancat clatitele si n-a avut nimic, dar ce a fost mai curios a fost ca nici Istetica n-a avut mare lucru (doar ceva greata, asa, mai mult prin influenta), desi mancase si portia lui Tati!! Mergand pe firul apei in sus, ne-am amintit ca cele 2 portii ingerate de Istetica au fost primele aduse la masa, deci poate mai bine preparate termic decat celelalte…?!... Oricum, nimeni n-ar fi putut sa prevada nimic, clatitele aveau un gust demential de bun, de aceea nu pot invinui pe nimeni. Am atentionat totusi gazdele, ne-am gandit ca, fiind piata aproape, or fi luat ouale de pe tarabe, din soare, dar ei au jurat ca au fost cumparate din supermarket! Asta e, se poate intampla la orice casa, am trecut de mult peste.

Am platit in lei mildovenesti, a doua zi, dar puteam plati si in euro, sau in RON. Am primit chitanta. Deasemenea, eram intrebati seara daca aveam nevoie de ceva si chiar am “cumparat” bere intr-o seara de la domnul proprietar la pret de alimentara.

Una peste alta, a fost o locatie in care ne-am simtit bine si in care am mai sta. Pozitia super-centrala, curatenia, gradina minunata, amabilitatea gazdelor sunt argumente puternice pro. Micile neplaceri - pe langa povestea cu clatitele, faptul ca scurgerea la baia roz era cam prost proiectata si cam greoaie sau ca mergea cam greu cheia tot de la camera roz – nu prea ne-au dezarmat! Recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 3042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI