Un pic de Porto, hâc !

TIPĂREȘTE

Mai stiti interpelarea aia intre soferi: “ce, băa, ti-a luat mă-ta stradă? ”

No, io mi-am luat două, una de leagă hotelul B@B de universitate, nici acu’nu stiu cum ii zice, si cealaltă care nu leagă nimic, poate doar prietenii daca ai tinută potrivită (potrivită n-am, da’ tinută am!), da’stiu ca-I zice Santa Catarina! Perpendiculare!

Mai intâi si initial imi ziceam in sinea mea (ca barbă n-am, doar un fir pe care, cand se cârliontează, il ejectez): ce le zic io oamenilor despre orasul ăsta? Ca in fiecare dimineată coboram dealul de la hotel, treceam prin fata Gării cu celebrele azulejos (m-am scos, iaca v-am semnalat obiectiv touristic nr. 1), apoi mă oglindeam in vitrinele Intercontinentalului (aici am si cinat un dineu, n-a fost nici din vina mea nici pe banii mei, meniu tiparit elegant, fiecare fel se intindea pe 2-3 randuri iar in farfurie erau cateva inghitituri, adica very sophisticated, very French!) Vis-à-vis era un soi de piatetă-obiectiv touristic nr. 2- cu o statuie falnica cu un nene pe-un cal, ulterior am aflat ca se cheama Praça da Liberdade si nenea e regele Pedro numaru’4). Schimbam ocheade cu Petrica si trăgeam adânc in piept smogu’ de rigoare pregatindu-mă sa iau pieptis in picioare dealul care se termina brusc in fata Rectoratului universitatii iar eu mă scurgeam, de efort, pe ghizdurile fântânii arteziene (lângă Catedrala Carmelitelor, de fapt sunt 2 biserici impunătoare-obiectiv touristic nr. 3- unde am intrat o dată si-am rămas cu plombele la vedere, atâta aur pe cm2 dăuneaza grav sănătătii) incercând sa-mi recapăt bruma de suflu ne-sistolic, nu de alta dar ma asteptau niste etaje de urcat si nu cu liftul, ca nu era de bon ton!

Si ce sa vă mai zic, ca seara spre 6 luam drumul inapoi? Că era aproape intuneric si-mi era târsă s-o iau pe stradute lăturalnice? Asa c-o luam agale spre hotel, ma imbrăcam civil si pendulam in sus si in jos pe strada din fata hotelului, celebra lor Santa Catarina, un fel de Oxford street cu magazine de tot felul, si, desigur, omniprezentele confeitarias unde portughezu’ mic si negricios, cu PIB-u si mai mic, isi sorbea cafeluta cu ceva patiserii dulcege.

Intr-o după-amiază am prins si eu norocul de-o roata si iacătă-mă cocotată la etajul unui bus touristic datorită căruia am putut sa văd si altceva decat cele 2 strazi mai sus amintite. Vai, da’ce frumos poti serpui pe malul raului Duros (obiectiv touristic nr. 4 (de ce nu i-o zice fluviu, ca e lat tare!) ce poduri impunătoare, ce fain e orasul asezat pe coline. Am vazut si lucruri mai putin frumoase dar cat se poate de reale: clădiri in paragină, boschetari, izmene la uscat….

La plusuri intră si degetelul muiat in Oceanul Atlantic (obiectiv touristic nr. 5) si, neaparat, cramele cu celebrele vinuri de Porto (obiectiv touristic nr. 6) unde vizita se incheie cu o degustare, 1 deget de vin alb si unul rosu, putin, putin de tot!!! Unde mai pui ca miroase si-a doaga!

Ce-am mai văzut drăgut? Un tramvai numit... dorintă pentru ca nu am apucat sa ma plimb cu el, e nostim, un singur vagon, de epoca (deodata cu mama, adică!)

Cersetori, vreo 3 titulari si 2 cu contract pe perioada determinată, tineri si ne... rusinati care se-nfigeau cu basca-n tine si cu sloganul “for lunch, for lunch” probabil erau la dieta cu trei mese principale si doua gustări. Maidanezi ioc, caini in lesă, vreo 5, obositi si ponositi si stăpanul si lătrătorul.

O săptamana nu am auzit romaneste si nici fuste colorate n-am vazut, lucky me!

Poftiti si pe la poze! Obrigado!

---

VIZUALIZĂRI: 3040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI