Lisabona, prima impresie chiar in Baixa / Downtown

TIPĂREȘTE

Aproape s-a facut un an de cand eu si sotul meu am inceput sa ne gandim serios sa ne petrecem o vacanta in Portugalia la soacra mea care locuieste impreuna cu actualul ei sot portughez, intr-un orasel numit Moita, la cativa km de Lisabona. Dupa ce a venit fetita pe lume parca nu ne incumetam sa parcurgem aproape 4000 km cu ea asa mica, iar sa o lasam acasa nici nu se punea problema. Pana la urma, intr-o zi friguroasa de ianuarie, cautand pe net cine stie ce, am gasit bilete de avion dus-intors din Budapesta pana in Lisabona, la un pret destul de bun avand in vedere ca urma sa facem cursa directa, fara escala. Si le-am luat... chiar daca nici in acel moment inca nu eram hotarati sa mergem.

Pe 25 martie, dupa 6 ore de mers cu masina noastra pe care am lasat-o intr-o parcare platita foarte aproape de aeroport, m-am urcat pentru prima oara in viata mea in avion. Si mi-a fost frica. Fetita mea s-a comportat impecabil; chiar nu ma asteptam sa fie atat de cuminte. Zborul a durat 3 ore si 45 min si am ajuns in Lisabona la ora 19.00, ora locala. Cand sa ne ridicam bagajele, am observat ca scaunul auto pentru copil pe care-l luasem cu noi, bineinteles, nu aparuse pe banda. Ma si gandeam ca trebuie sa iau altul, dar la ghiseul pentru bagaje pierdute mi s-a spus ca astfel de bagaje se ridica de la banda 1 deoarece sunt transportate separat fata de celelalte. Am pierdut ceva vreme pentru ca nu stiam detaliul asta, dar in final am ajuns cu bine sa ne imbratisam rudele.

Urmatoarea zi am preferat sa ne acomodam cu zona si nu am iesit nicaieri. Socrii mei locuind la casa cu curte cat vezi cu ochii, a fost o incantare pentru noi sa ne plimbam prin iarba deja bine crescuta si sa simtim parfumul deosebit al florilor de portocal. Mi s-a parut foarte ciudat ca pe acelasi copac sa vad si flori si multe multe portocale, numai bune de mancat.

Ziua a doua a fost pentru shopping. Am ales „Forum Montijo”, un mall suficient de mare si unde am auzit de foarte multe ori trecatori care vorbeau romaneste.

Abia a treia zi am ajuns cu adevarat sa vad Lisabona, chiar daca o traversasem deja in seara sosirii noastre. Din Moita, unde stateam, am mers cu masina familiei pana in Barreiro, iar de acolo am luat Ferryboat-ul pana in Baixa-Lisabona. Biletul dus-intors a fost 8 euro/persoana, iar drumul nu dureaza mai mult de 15-20 de minute. La prima vedere cladirile imi pareau cunoscute pentru ca ma documentasem inainte, cateva zile la rand pe diferite site-uri cu privire la obiectivele turistice pe care speram sa le vad. Bineinteles ca la primul chiosc m-am oprit si a luat toate pliantele disponibile care mi se pareau interesante. As fi putut sa fac turul Lisabonei, sa iau mijloace de transport si sa ma plimb in majoritatea zonelor, dar am preferat sa ne plimbam doar pe jos, cat ne tin picioarele, mai ales ca eram cu micuta.

Baixa este practic inima orasului Lisabona. Este zona comerciala si bancara principala si se intinde de la malul raului pana la Avenida da Liberdade, bulevardul principal, iar strazile sunt numite in functie de negustorii care comercializeaza in zona. A fost complet reconstruita dupa cutremurul din 1755 si este prima zona arhitecturala din lume cu design neoclasic. Chiar daca multe dintre cladirile zonei au inca nevoie de reabilitare si renovare, Baixa a fost votata ca fiind una din minunile lumii de U City Guides.

Terreiro do Paço sau Praça do Comercio – Comercio Square

Este zona imediat apropiata de malul raului si locul unde secole la rand a existat Palatul Regal, pana la cutremurul din 1755 cand acesta a fost distrus, moment in care familia regala si-a schimbat resedinta in Belem.

In centrul platoului pietonal este statuia regelui Jose I, iar in partea nordica este un arc de triumf cu o arhitectura deosebita, pe sub care am trecut spre Rua Augusta. De asemenea, aici isi are sediul Ministerul Finantelor si Administratiei Interne si de fiecare daca cand la TV explicau cat de proasta este situatia financiara a portughezilor, aratau si imagini din acest loc.

Rua Augusta

Este strada pietonala ce porneste imediat ce am trecut pe sub arc, pavata in intregime cu marmura si impanzita de cafenele, terase, magazine de toate felurile, chiar si mall-uri, iar din cand in cand este imposibil sa nu te opresti sa admiri cate un artist care isi arata talentul trecatorilor. Am intalnit si noi unul care avea un mod deosebit de a-si fixa pozitia corpului si apoi ramanea nemiscat pana in momentul cand cineva punea maruntis in cutia asezata la picioarele scaunului pe care statea. Tot aici se gaseste si Mude Museo, Muzeul de Creatie Vestimentara pe care din pacate nu am putut sa-l vizitam pentru ca era o zi de Luni si bineinteles ca era inchis, ca de altfel majoritatea muzeelor.

Praça do Municipio – Municipal Square

Imediat ce iesim de pe Rua do Arsenal, se gaseste o alta piata, mai mica si aparent linistita, unde isi au sediul Primaria orasului si Curtea de Apel.

Praça do Rossio – Rossio Square

Considerata cea mai populata piata din centrul Lisabonei, este locul preferat al multor trecatori care se opresc la terase sau chiar in jurul celor doua fantani arteziene care se gasesc de-o parte si de alta, iar in mijloc este un monument din marmura de 27 de metri inscriptionat cu omagii aduse conducatorului Dom Pedro IV, a carui statuie sta in varf.

Tot aici se gaseste si Teatrul National Dona Maria II, construita in acelasi stil caracteristic, neoclasic in jurul anului 1840, pe locul unde inainte fusese Biserica Sf. Francis distrusa la cutremurul din 1755.

A fost locul unde ne-am oprit si noi, am mancat si am admirat atmosfera din jur.

De aici ar fi trebuit sa mergem mai departe spre Restauradore Square, dar am facut cale intoarsa in dreptul Rossio Station, o gara care pe mine m-a impresionat nu atat prin arhitectura deosebita, cat mai ales ca este situata in inima orasului, nu la periferie cum sunt majoritatea.

Praça Figueira – Figueira Square

Este locul oarecum paralel cu piata Rossio si principalul punct de oprire al autobuzelor, tramvaielor, sau altor mijloace de transport, inclusiv al celor gen Hop On-Hop Off.

Bineinteles, nici aici nu lipseste monumentul din mijloc, statuia lui Joao I si cele cateva cuvinte nelipsite de-o parte si de alta.

De aici ne-am cam intors spre locul de pornire, nu inainte sa trecem pe langa Santa Justa Elevator, numit si Elevador do Carmo, construit de un portughez uncenic de-al lui Gustave Eiffel si care face legatura intre Downtown si Bairro Alto, unul din cartierele renumite ale Lisabonei.

Mi-ar fi placut foarte mult sa pot ajunge si la Castelul St. George care se vedea pe coline si era destul de aproape, dar am trebuit sa ne intoarcem si sa luam dinou ferryboat-ul spre Barreiro.

Este imposibil sa vezi tot intr-o zi, chiar daca ar fi sa alergi pe strazile centrului Lisabonei. Sper insa ca am reusit sa cuprind cateva din punctele cele mai importante si doar o mica parte din ceea ce poate oferi cea mai calduroasa capitala a Europei.

--

continuare: Podurile Lisabonei

---

VIZUALIZĂRI: 5369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI