Prin Tatra Inalta Poloneza si prin imprejurimi

TIPĂREȘTE

Daca v-am povestit intr-un articol precedent despre statiunea Zakopane, as dori sa va descriu si ce obiective turistice se pot vizita prin imprejurimi sau cu ce activitatisi plimbari in aer liber iti poti ocupa timpul intr-o vacanta la Zakopane.,

Noi plecasem de acasa cu temele facute destul de temeinic, cu o lista intreaga de posibile ture de drumetie mai usoare sau mai dificile, cu cateva obiective turistice pe care am fi dorit sa le vizitam.

Ce ne-a incurcat un pic planurile a fost vremea ploioasa, practic timp de o saptamana cat am stat in Zakopane, ploaia ne-a cam insostit in fiecare zi aproape.

Aveam planificate bineinteles si cateva ture pe munte, ture ce am reusit in mare masura printre ferestrele de ploaie sa le si realizam. De multe ori nu neaparat ploaia ne-a oprit din drum, noi fiind echipati corespunzator pentru asemena vreme, ci ceata deasa de multe ori care nu te lasa sa admire in voie privelistile ce-ti taiau rasuflarea, peste crestele si versantii din jur. Sunt niste privelisti magnifice, cu maretia acestor munti, cu crestele lor semete.

Din Zakopane se pot face o multitudine de trasee pe munte, punctul de plecare pe aceste trasee fiind zona Kuznice.

Aici se poae ajunge fie pe jos, fie cu microbuzele ce circula foarte des, fie negociind o trasura a goralilor. Sunt cam 2,5km din centru pana la Kuznice, soseaua este asfaltata, existand si un trotuar foarte larg, pe care te poti deplasa nestingherit.

De cum se intra pe strada ce duce la Kuznice, strada ce are cam 1,5km lungime, accesul auto este strict interzis, singurele mijloace auto permise fiind microbuzele de transport calatori agreate.

Pretul unui tichet de microbuz este de 3zloti si se achizitioneaza direct de la sofer, platind la coborare si primind de fiecare data bon fiscal pentru calatorie.

Ziceam ca trotuarul este larg si te poti deplasa nestingherit, dar nu este o gluma, deoarece dimineata pe sensul de mers spre Kuznice intalnesti zeci si zeci de turisti ce se indreapta spre Kuznice, iar dupa-amiaza, spre seara fluxul de turisti ce merg pe jos isi schimba sensul.

Ajunsi la Kuznice, in parcare, (noi am experimentat si mersul pe jos, dar doar la intoarcere de pe traseu) ai un panou foarte mare, cu harta masivului, foarte explicita si intuitive, cu traseele ce le poti parcurge.

Poti alege in a pleca pe diferitele trasee marcate si omologate, semnul marcajului fiind doar banda orizontala de culoare galbena, verde, rosie, neagra sau albastra sau poti ajunge direct in culme la o altitudine de 1985 m pe Varful Kasprowy, cu ajutorul unei telecabine, de fapt cu ajutorul a 2 telecabine, avand o statie intermediara de transbordare cam la jumatatea drumului.

Poti achizitiona tichete dus-intors sau numai dus, functie de preferinte, pretul unui tichet dus-intors fiind de 59 zloti. Plata se poate face inclusiv prin intermediul cardului bancar, poti achizitiona tichetele pentru a evita aglomeratia de la casa si direct de la automate amplasate in perimetrul statiei de telecabina, sau de la automatele de tichete amplasate jos in statiune in zona funicularului.

Traseele de drumetie de la Kuznice (950m) pleaca in general cam pe 3 directii principale. In dreapta telecabinei urci pe Valea Kondratowa spre Vf. Giewont (1894m), trecand pe la Cabana Kondratowa (1335m) mergand pe banda albastra, median, pe directia telecabinei, spre Vf. Kasprowy (1985m) pe banda verde si prin stanga telecabinei urcand pe Valea Gasienikowa, pe marcaj banda albastra spre Vf. Swinica (2301m) si Zawrat (2159m)

In prima zi plina noi am dorit a ajunge pe Vf. Zwinica, drept urmare, ne-am trezit de dimineata, am gasit statia de microbus din apropierea pensiunii noastre, am asteptat microbuzul ce a venit destul de repede, trec cam la 5-10 minute, fiind mai multe linii ce duc spre Kuznice. In 10 minute am ajuns la Kuznice unde ne-am asezat frumos la rand, la telecabina, pentru a urca panasus in culme si a scuti o urcare de aprox. 3ore pe jos, cu gandul ca de acolo mergand oarecum pe culme sa ajungem in aprox. 2ore pe Vf. Swinica, conform timpului normat pe indicatoare.

In culme ajunsi rapid, am pornit in partea stanga, pe o poteca ce o pot numi chiar trotuar, atat de bine amenajata este, accesibila pentru turisti de toate varstele si categoriile.

Polonezii s-au ocupat atat de bine de marcarea si amenajarea traseelor lor montane incat din punctual meu de vedere au cam “sarit calul”. Au asezat pietrele pe poteci, incat la un moment radeam, prinsi de o ploaie serioasa, ca putem merge chiar desculti pe potecile lor ca nu ne murdarim deloc pe picioare, calcand pe o poteca pavata cu pietre. Pana si in zonele cu aglomerari de blocuri mari de pietre, asemanatoare Retezatului, au reusit sa aseze acele blocuri mari, pietroaie immense, creand o adevarata alee. Pe zonele mai abrupte au realizat efectiv trepte din pietre, frumos asezate. In zonele joase pe bucati de drum forestier au pavat efectiv cu pietre ca de rau, rotunjite.

Pot spune ca s-a pierdut mult din salbaticia muntelui prin aceste amenajari, amenajari care cel putin in coborare nu-ti sunt de prea mare ajutor, din contra as spune, coborarea pe aceste poteci “cu trepte’ contribuie la solicitarea si mai mare a tendoanelor si ligamentelor, cunoscut fiind faptul ca in urcare oboseala si efortul este “incasat” de muschi, iar in coborare “incaseaza’ cel mai tare ligamentele. In general coborarile relativ abrupte sunt mai dificile decat urcarile.

Pot spune ca pe noi ne-au cam deranjat un pic fizic si un pic vizual acest mod de amenajare a traseelor de drumetie. Iar cand calci pe acele pietre rotunjite, cu talpa bocancului, glezna suprtand diferitele unghiuri de sprijin ale talpii pe suprafetele rotunjite ale pietroaielor. De multe ori pe unde era posibil preferam sa mergem pe langa poteca amenajata astfel, pentru a reduce impactul destul de dur cu aceste pietre frumos aranjate. :)

In rest totul ok. Marcajele sunt foarte clare, timpii trecuti pe indicatoare sunt foarte bine calculate, incadrandu-te correct in aceste interval de parcurgere.

Foarte bine puse la punct sunt si hartile cu traseele marcate din Tatra. Noi am achizitionat o harta foarte buna, care avea cuprindea atat traseele de drumetie din Tatra Inalta, pe partea poloneza dar si pe partea slovaca, cat si traseele de drumetie din Tatra Vestica, folositoare toate pentru noi, tinand cont ca aveam vacanta programata atat in Tatra Inalta poloneza dar si in cea slovaca, cat si in Tatra Vestica. In plus traseele marcate pe harta sunt foarte clare, cu timpi intermediari, atat in urcare cat si in coborare. Foarte utila harta. Iar pretul unei asemenea harti variaza intre 20-28 zloti.

Revenind la traseul nostru, am continuat in stanga, mergand pe culme, spre Vf. Lilowe, pe o poteca usurica, aproape pe curba de nivel cu cate va urcusuri si coborasuri lejere. Treci succesiv prin vreo 2 sei, de unde se desprind alte 2 variante de coborare sau urcare in culme. Inainte de urcarea finala ape Vf. Swinica, se asjunge in Saua Swinica la vreo 2050m. aici am ajuns si noi, dar odata cu noi a ajuns si ceata deasa de nu mai vedeam decat la vreo 20m in fata, a inceput sa tune si o ploaie marunta. Mai aveam cam 50minute pan ape varf, dar faptul ca nu se vedea nimic in jur, ploaia ce se putea transforma in aversa cu tunete si fulgere, in creasta nefiind tare placut sa te surprinda, plus ca noi doream sa continuam de pe varf in coborare spre Zawrat, unde o portiune stiam ca este destul de dificila, cu ceva lanturi de siguranta, un pic expusa, iar pe stanca uda nu esti in deplina siguranta cu niciun fel de incaltaminte tehnica, oricat de performanta ar fi, mai ales in coborare.

Ne-am multumit cu bucata de traseu parcursa pana aici, cu privelistile superbe asupra muntilor din jur, mergand practice pe cume, exact pe granite celor 2 tari: Slovacia si Polonia, de-a lungul sirului de borne de granite, poteca serpuind cand prin partea poloneza, cand prin partea slovaca.

Am coborat pe o poteca marcata cu banda neagra, destul de abrupta, vreo 30-40 minute, pana in preajma a vreo 3 lacuri ce se zareau tare frumos de pe culme, de sus.

Aici chit ca ploaia nu mai contenea, ne-am oprit pe malul unuia din lacuri, si am admirat cateva carduri de ratuste, un card fiind format din rata mama si puii ei.

Erau foarte familiarizati cu prezenta omului prin preajma, cand ne-au vazut, venind imediat innotand spre mal, la noi, fapt ce ma facut sa ma opresc si sa le faramitez o felie de piane pe care oaveam in rucsac si sa le-o arunc in apa, frimiturile fiind imediat ciugulite de micile ratuste. =))

De acolo se ajunge relativ repede la o cabana si apoi in coborare prin padure in curbe largi, se ajunge inapoi la Kuznice. Aceasta coborare din culme pana la Kuznice dureaza cam 3 ore-3h20’.

Este un traseu usor care daca urci cu telecabina, urci pe Vf. Swinica, cobori inapoi in sa si urrmezi coborarea noasta dureaza cam 6h30’, iar daca alegi sa cobori pe varianta Zawrat ar dura cam 7h30’ dar poti admira un alt lac mare (Czarmy Staw Gasienicowy)

Cert este ca pe noi pe toata coborarea pana la Kuznice nu ne-a mai parasit ploaia, care s-a si intetit, cu toate jachetele si huse de protective rucsaci, sau goretex-ul bocancilor, nu ne-a ferit pana la urma ajungand uzi bine. Dar pot spune ca a meritat plimbarea, un pic regretand ca nu am putut urca si pe Vf. Swinica.

A doua zi am ales in a ne deplasa iarasi la Kuznice, si a pleca pe traseul spre Vf. Giewont.

Trebuie mentionat ca accesul in Parcul National Tatra Inalta, se face contra unui tichet de acces in valoare de 5zloti/zi sau a unui tichet valabil 7 zile in valoare de 20 zloti. Exista si tichete pentru grupuri organizate.

Noi am pornit pe marcajul banda albastra ajungand la cabana Kondratowa, in cam 1 ora, de aici exista variant de a continua pe acelasi marcaj asa cum am procedat si noi direct spre Vf. Giewont, ajungand cam dupa 1h30’ intr-o sa de unde urcarea este un pic mai sustinuta pan ape varf. Varful Giewont, varf ce se zareste si din statiune, avand pe el o cruce mare metalica, mandrie a localnicilor, varf care ar semana cu un cavaler zice-se, sincer nu mi s-a parut a adduce cu niciun cavaler si l-am admirat din mai toate directiile =)))

Pe ultima portiune de urcare accesul se face cu ajutorul unor lanturi de siguranta, urcarea facandu-se pe o parte, iar coborarea realizandu-se pe partea opusa tot cu ajutorul unor lanturi de siguranta.

Si urcarea pe acest varf era cat pe ce sa nu se finalizeze, ajunsi in sa, fiind invaluiti de oceata care nu ne mai lasa sa vedem nci macar varful ce se afla atat de aproape de noi. Am hotarat sa urcam totusi si in aceste conditii, am ajuns sus cam in 40 minute, dar acolo nu zareai nimic din cauza cetii ce te invaluia. Faptul ca a inceput sa tune a grabit coborarea dar doar in sensul ca mai toti cei de pe varf s-au hotarat sa coboare, iar persoanele mai in varsta, coborand destul de dificil si incet pe acele portiuni cu lanturi de sub varf, fapt ce a facut efectiv sa stam la coada pentru coborare. :)

Este o tura la fel de usoara, ca cea din ziua precedenta, care dureaza cam 6 ore in total. Gasesti si un izvor amenajat chiar inainte de a ajunge in saua de sub varf, plus ca te poti opri pentru mancare si potolirea setei la cabana.

Intr-o alta zi am ales din cauza vremii incerte, noi dorind sa facem o excursie la renumitul lac al polonezilor, din Tatra Inalta, Morskie Oko, si un tur al lacurilor din jur, sa urcam pe acelasi traseu spre Vf. Giewont, dar de la cabana in loc sa mergem in dreapta spre Vf. Giewont, am mers in stanga pe marcaj banda verde, pe Valea Kondratowa, iesind in culme intre Vf. Giewont si Vf. Kasprowy, urmand poteca pe culme spre Vf. Kasprowy. Urcarea de la Kuznice dureaza cam 2,30 minute, apoi pe culme urcand si coborand cateva varfulete, cand pe partea slovaca, cand pe partea poloneza ajungi la statia de telecabina de pe Vf. Kasprowy, facand cam 1h45’. Traseul este foarte frumos, am avut ocazia ca pe Valea Kondratowa, imediat ce incepi sa urci dupa cabana sa admiram o caprioara cu puiul iei ce pastea linsitita intr-un zona inconjurata de jnepenis, iar in culme atat pe partea poloneza dar si pe versantii slovaci am vazut o multime de capre negre. Cred ca am vazut cele mai multe capre negre de cand ne plimbam noi pe munti, si asta intr-o singura excursie. =))

Coborarea am ales sa o facem pe o poteca marcata ce cobora dincolo de Vf. Kasprowy, spre Valea Gasienikova, intersectand la un moment dat traseul de coborare pe care in folosisem la coborarea de pe Swinica. La un moment dat am ales o alternative la drumul déjà cunoscut pentru a ajunge la Kuznice, pe o vale tare frumoasa, Valea Jaworzinka, pe banda galbena. In total o tura usurica ce dureaza cam 6h30’.

Cam acestea sunt principalele trasee de drumetie ce se pot face din Zakopane, zona Kuznice.

Ar mai fi traseul pe Vf. Kozi (2291m) dar o tura mai dificila ce necesita vre5h30’ urcare si vreo 3h30’ la coborare.

Am amintit despre Lacul Morskie Oko, cel mai mare lac glaciar din Tatra Poloneza, situate la o altitudine de aprox1400m, avand o suprafata de vreo 30ha si oadancime de cam 50m. Are si o legenda a goralilor, conform careia lacul ar comunica cu Marea Adriatica, traducerea din poloneza a lacului fiind “Ochiul Marii”.

Din Zakopane sunt cam 23km pana in zona Lysa Polana, la granita cu Slovacia (pe unde intrasem in Polonia) si inca vreu kilometru jumatate pana in zona Palenica Bialczanska, unde se lasa masina si se continua pe jos.

Pana la Palenica Bialczanska, sunt si curse regulate de microbuze din Zakopane, biletul fiind 10zloti.

De la intrarea pe traseu, de la Palenica Bialczanska, faci cam 2h30’ pana la Lacul Morskie Oko si inca 1h’ pana la Lacul Czarmy pod Rysamy, dar poti alege si un alt traseu care sa includa si Lacul Morskie Oko, traseu numit “Traseul celor 5 lacuri”, trecand succesiv pe la lacurile:Prezdni, Wielki, Czarmy, [Morskie Oko si Czarmy pod Rysamy. Totul intr-un circuit ce dureaza cam 8 -9 ore in total.

De la Lacul Morskie Oko, se vede in maretia sa si Vf. Rysy (2499m), cel mai inalt varf al Tatrei Poloneze, varf pe care aveam si noi de gand sa urcam, dar abordandul din Slovacia.

Noi am renuntat in a mai ajunge la Morskie Oko, vazand vremea atat de capricioasa, ploiasa in zilele in care aveam de gand sa facem excursia, gandindu-ne ca daca ajungem in zona si este ceata sau ploua rau, nu putem pleca pe traseu au daca ajungem la lacuri nu zarim nimic si pierdem efectiv ziua.

Aceasta drumetie a fost cam singura care nu am reusit sa o facem din cele propuse de acasa.

Iar ca excursie nu am reusit vizitarea lagarelor de la Auschwitz-Birkenau, din apropierea Cracoviei, fiind cam 135km pana acolo din Zakopane, dar in perioada vacantei noastre nu se putea vizita muzeul din cauza oraganizarii Zilelor Mondiale ale Tineretului, la Cracovia.

Am renunta si la vizitarea celebrei Mine de sare de la Wieliczka, de langa Cracovia, excursie pe care doream s-o legam cu vizitarea Auschwitz-ului.

In schimb ne-am re-orientat si intr-o zi ploioasa am vizitat satele Witow si Chocholow, sate vechi, tipice, traditionale, al goralilor. Satul Chocholow este situat la vreo 20km de Zakopane, mergand pe Valea Chocholova, chiar la granite cu Slovacia, de fapt la iesirea din sat trecand direct in Slovacia.

Este un sat muzeu in aer liber, cu case micute din lemn, cu o arhitectua specifica, cu garduri din lemn. Poti vizita chair in centru un mic muzeu etnografic, o casa muzeu specifica, din trecutul acestei asezari. Te uimesc, pasind in interior, sa vezi unelte si ustensile gospodaresti atat de asemnatoare cu cele intalnite in vechile noastre gospodarii, pe care le intalnesti si prin muzeele noastre. Chiar daca doamna ce administra muzeul nu cunoastea lb. engleza, ne-a pus la dispozitie cateva informatii tiparite in engleza despre muzeu.

Vis-à-vis de muzeu, chiar in centrul satului se gaseste o impunatoare biserica, construtia in stil gotic, din piatra. Se pare la la origini biserica a fost din lemn, materialul uzual de constructie al goralilor, dar fiind distrusa din temelie de un puternic incendiu, prin sec. al XVIII-lea, a fost ridicata ulterior aceasta bijuterie arhitectonica, din piatra.

Se mai poate vizita “casa dintr-un copac”, zice-se realizata din lemnul unui pin batran, imens.

Se mai poate vizita si atelierul unui mester in prelucrarea lemnului, Jan Zieder, dar plimbarea in sine pe strada plina de case din lemn, frumos aliniate la strada, infrumusetate cu fel si fel de lucraturi in lemn, avand curtile si ferestrele pline de flori, o desfatare pentru cel ce priveste.

Mai exista si un monument cu statuia Sfantului Nepomuk, martir al pastrarii tainei spvedaniei. Acest monument este cu rol simbolic, statuia fiind amplasata cu spatele spre satul Czarny Dunajec, situat la vreo 10 km de Chocholow, ai caror locuitori au tradat pe goralii din Chocholow, in lupta lor impotriva austriecilor cotropitori, in anul 1847, astfel acestia pierzand lupta. Merita o vizita in acest sat, plus ca poti impleti aceasta excursie cu oprirea la unele din stanele traditonale amenajate in apropierea drumului, pentru a degusta si cumpara o bucata de branza”oscypek’, traditionala, sau cu o oprire si o drumetie usoara pe Valea Chocholowa, sau pe Valea Koscieliska.

O alta excursie pe care o aveam planificata inca de acasa a fost o vizita la Castelul Niedzica si o plimbare cu pluta pe raul Dunajec.

Am plecat dimineata cu masina din Zakopane, urmand drumul spre Poronin, de acolo fiind mai multe variante de a ajunge la Niedzica. Sunt cam 45km pana la Niedzica, iar ajunsi acolo poti parca masina chiar la baza dealului pe care este cocotat castelul, pe malul unui lac, sau poti urca si aceasta portiune cu masina existand o parcare auto chiar la intrarea in castel.

Parcarile sunt cu plata parca 2zloti/ora.

Noi am lasat masina in parcarea de jos, urcand pe jos, pe niste trepte din beton pana la intrarea in castel. Aici am achizitionat tichetul de intrare 6 zloti/adult, si ne-am inclonat in grupul ce déjà astepta sa intre in castel, accesul facandu-se din ora in ora, insotiti de ghid. Problema a fost ca ghidul a vorbit doar in poloneza, asa ca nu am inteles nimic.

A fost ridicat prin 1320, cu rol de aparare a frontierei polono-ungare. Dupa turul si vizitarea castelului, inclusive a terasei superioare de unde se deschide o frumoasa priveliste spre Muntii Pieniny si peste lacul deasupra caruia se ridica inca semet acest castel cat si spre raul Dunajec, poti vizita si o mica expozitie cu trasuri vechi de epoca, in contul aceluiasi bilet, dar poti cumpara si o plimbare cu mici vaporase sau barci pe lacul de la poalele castelului.

Am vizitat si micul muzeu al trasurilor, apoi ne-am indreptat spre mansina, cu intentia de a ne deplasa spre tinta noastra finala, plimbarea cu pluta pe raul Dunajec.

Pentru aceasta plimbare am urmat soseaua ce insotea raul Dunajec, trecand in Slovacia. Imediat cum am trecut in Slovacia, la nici un kilomentru am gasit un punct de informare, unde o fatuca ne-a lamurit sa mergem cam 1km mai inainte si vom gasi un indicator cu primul punct de imbarcare pe plute.

Am ajuns imediat, dar acolo intr-o parcare amenajata pe iarba, un nene, de la casa de bilete, prin intermendiul unui alt turist ce cunostea un pic de engleza, ne-a lamurit ca nu mai sunt locuri la plutele ce pleaca de acolo, dar daca mergem vreo 2km este un alt punct de imbarcare de unde sigur vom gasi locuri disponibile. Asa am continuat inca vreo 2km pe sosea si am ajuns in zona Majere, unde am parcat masina, am cumparat tichetele 12euro/personae si ne-am imbarcat imediat pe o pluta. Am fost plimbati de apele linistite uneori, involburate alte ori ale raului dunajec, rau ce desparte Slovacia de Polonia, exact pe portiunea unde ne plimbam noi, un rau ce strabate si un frumos canion, ale carui stanci. Cale de vreo 2ore si aproximativ 10km, te lasi plimbat si leganat de plute pe undele Dunajecului.

Daca nu ar fi inceput ploaia sic and eram in aceasta excursie ar fi fost si mai fain, dar si asa ne-a placut. Ajunsi la locul de debarcare am constatat ca slovacii au pus la punct un sistem foarte ingenious de reintoarcere la punctul de unde plecasei in excursie. Exista de-a lungul raului piste amenajate atat pentru mersul pe jos, dar si pentru biciclete pe care le poti inchiria din aceste mini-porturi.

Daca nu doresti sa te intorci tot traseul pe joss au pe bicicleta, poti alege in a merge pe jos doar vreu 1,5km pana la locul unde te poti urca intr-un autocar ce te va duce inapoi la locul imbarcarii initiale. Nici macar cei 1,5km, daca nu esti dispus sa mergi pe jos, ii poti evita apeland la serviciile unei … trasuri si a 3euro/persoana care sa te duca pana la terasa-restaurant de unde te urcai in autocar. Servicii atat de bine puse la punct, pentru toate gusturile.

Plutele la randul lor, fiind modulare, se desfaceau si erau incarcate rapid in camioane, impreuna cu cei 2 plutasi ce deserveau ambarcatiunea si erau dusi la locu de imbarcare din amonte.

Nu va ganditi ca erau cateva plute care navigau pe Dunajec, erau zeci, avand client permanent.

Tare as fi vrut sa vad de exemplu si pe Bistrita noastra, care are istoric in plutarit, asemenea plute de agreement sau pe alte multe rauri care se potrivesc de minune acestor activitati si pot dezvolta turismul, implicit aducand si bani. Bine o conditie pentru a aduce bani este sa se si emita bonuri fiscal pentru aceste activitati. Dar la noi este greuuuuuu.

Acestea ar fi doar cateva din obiectivele turistice si activitatile ce merita atentia in Zakopane si prin imprejurimi. Cu siguranta sunt mult mai multe obiective interesante in zona.

Ce am remarcat in aceasta vacanta petrecuta pe munte la polonezi, este faptul ca polonezii merg cu mic, cu mare pe munte, sunt foarte civilizati, nu merg cu alai si harmalaie pe munte si nu parasesc potecile marcate, nu lasa gunoaie in urma lor, nu campeaza si nu fac focul pe unde-i taie capul. Nu am vazut toate poienitele si toate locurile de pe langa drumuri, pline de iubitori de gratare si sprit, nu mai vorbesc de muzica ce pe la noi urla de prin boxele fiecarei masini parcate strategic langa gratar.

Trebuie retinut ca in Parcul National Tatra este interzis a se campa, a se parasi traseele marcate si de a se face focul. Si chiar se respecta acest lucru.

Ia ca o concluzie a celor 2 articole scrise despre zona Zakopane, nu pot spune decat ca ne-a placut tare mult in aceasta zona si am reveni cu mare drag cu alta ocazie (speram ca nu intr-un trecut prea indepartat)

Vizitati aceasta zona ca nu cred ca veti regret nici banii si nici timpul alocat.

---

VIZUALIZĂRI: 8414 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI