Marrakech - Orasul Rosu

TIPĂREȘTE

Continuare de aici, vezi review De la Fes la Marrakech

Dupa un drum lung intrerupt de cateva ori pentru vizite, am ajuns la Marrakech cand ziua era pe sfarsite.

Am fost cazati la Riad Assalam din medina, despre care am aflat ca este o cladire foarte veche, dar complet renovata. In cele doua nopti petrecute aici, riadul ne-a oferit multa liniste, eleganta, curatenie, in contrast izbitor cu ceea ce ne asteptam de la o medina. Hotelul se afla in apropiere de cele mai importante obiective ale orasului vechi si are o curte interioara cu fantana si bazin la care se ajunge printr-un living deschis. Dupa cina, obosita, nu m-am alaturat colegilor de grup care au plecat la o terasa, nerabdatori sa simta pulsul "Orasului Rosu".

De ce i se spune "Orasul Rosu"? Pentru ca majoritatea cladirilor sunt colorate in rosu-caramiziu. Bineinteles ca si Riad Assalam, hotelul care ne gazduia, avea aceeasi inconfundabila nuanta de rosu-Marrakech.

Un pliant gasit in camera m-a informat ca Marrakech este unul dintre cele mai importante centre turistice din nordul Africii. Amplasat la aprox. 160 km de coasta Oceanului Atlantic si in imediata vecinatate a desertului Sahara, orasul - prea putin binecuvantat de racoarea ploilor - este incins mai bine de 10 ore pe zi de soarele puternic, in timpul verii temperaturile ajungand adesea la 50˚C. La mijlocul lunii septembrie cand am fost noi, la amiaza erau 35˚C.

De doua ori oras imperial, Marrakech a fost capitala inainte de domnia lui Moulay Ismail, a pierdut aceasta demnitate cand sultanul a decis mutarea resedintei sale la Meknes si si-a recapatat-o dupa ce urmasul lui Moulay Ismail a adus-o inapoi.

Asemenea multor orase marocane, Marrakech are cartier modern si medina – partea veche, fortificata.

Gueliz, orasul nou inaltat sub protectorat francez, este strabatut de Avenue Mohammed V care face legatura dintre orasul vechi (langa Moscheea Koutoubia si Piata Jemaa el Fna) si iesirea spre Casablanca. Gazduind multe hoteluri bune, Gueliz este concurat din ce in ce mai mult de medina in care au luat fiinta, in cladiri foarte vechi dar minutios reamenajate, riaduri cu restaurante si terase pentru turisti.

Piata Jemaa el Fna este punctul central al medinei din Marrakech avand de o parte souk-uri aglomerate si cartiere rezidentiale, iar in cealalta kasbah, palatul regal si majoritatea cladirilor-monument.

A doua zi dupa micul dejun, cu grupul reunit, am facut cunostinta cu Abdul (prescurtare de la Abdulah?) ghidul nostru specializat pentru Marrakech. A venit imbracat in caftanul traditional si nu stiu de ce am ramas cu impresia ca nu e doar un simplu ghid legitimat. Stiam ca imbracati civil, agenti ai politiei turistice sunt imprastiati peste tot in locurile aglomerate frecventate de turisti avand – intre altele – si grija de a-i proteja de insistentele vanzatorilor ambulanti. Pentru informatiile pe care le-am primit de la el si pentru faptul ca ne-a condus eficient pe un traseu pe care cu greu l-am fi nimerit singuri, am fost recunoscatori pentru prestatia lui Abdul.

Moscheea Koutoubia este cel mai important obiectiv din Marrakech si ramane – alaturi de Jemaa el Fna – un simbol al orasului. Minaretul de la Koutoubia este vizibil de la mare distanta si este considerat un punct de reper pentru orientarea in oras si totodata un punct de plecare spre alte obiective de interes. Ceea ce vedem acum este rezultatul multor transformari aduse unei foarte vechi moschei. Membrii dinastiei almohade si-au construit propria moschee, iar ulterior, constatandu-se ca orientarea salii de rugaciune catre Mecca nu era corecta, au construit o alta pe care au terminat-o in 1158. Non-musulmanii nu au acces in interior, asa incat nu va pot spune nimic despre maiestria cu care au lucrat mesterii marocani in sec. XII. Minaretul, o perla arhitecturala, cu multe ornamente gravate in piatra, fiecare cu alt model, poate fi admirat de oricine. Cu proportii perfecte (inaltimea de cinci ori mai mare decat latimea), cu decorurile sale inedite, minaretul Koutoubia a fost motiv de inspiratie atat pentru Turnul Hassan din Rabat cat si pentru Giralda din Sevilla, construite de asemenea de dinastia almohada.

Mosckeea Kasbah care nu mai pastreaza nimic din aspectul initial, este al doilea monument al dinastiei almohade ridicat in Marrakech. Langa moschee, Ahmed el Mansour - al doilea sultan al dinastiei saadite – a dispus construirea unui cimitir rezervat descendentilor profetului, Mormintele Saadite. Dupa disparitia dinastiei saadite, mormintele ai fost zidite si au ramas ascunse pana in perioada protectoratului francez. Abdul ne-a condus – in sir indian – printr-un pasaj ingust de-a lungul zidului exterior al moscheii, pana la mausoleul cu mormintele saadite, unul dintre cele mai importante monumente ale orasului, unde odihnesc sultani si membri ai familiilor regale. Este atata liniste, frumusete si pefectiune in acest mausoleu... Mozaic, sculpturi, marmura, morminte... cum ar fi putut ramane zidite, ascunse privirilor noastre?

Palatele din medina, chiar daca nu s-au pastrat foarte bine, sunt o marturie a vremurilor de mult apuse. Palatul el Badi este o ruina, dar este inca elegant. Candva splendid imbracat in marmura, mai pastreaza astazi doar fastul unei curti interioare cu bazin. Palatul el Bahia construit in sec. XIX, cu sali de receptie, curti interioare si gradini, este o impresionanta etalare de decoratiuni minutios executate. In perioada protectoratului francez, Palatul el Bahia a fost resedinta guvernatorului, iar in prezent face parte din palatul regal.

Terminand rondul celor mai reprezentative monumente, Abdul ne-a condus la o farmacie berbera pentru o prezentare de produse traditionale (condimente, plante aromatice pentru bai si creme de masaj). Ni s-a vorbit, ni s-a aratat, am fost unsi cu tot felul de creme si geluri, iar in cele din urma, doritorii au putut achizitiona produsele preferate. Cum in Maroc fiecare are ceva de vanzare sau macar cunoaste pe cineva care vinde ceva, Abdul i-a calauzit pe cei care au vrut sa faca si alt gen de cumparaturi, la un magazin aflat undeva, pierdut in labirintul de stradute.

Cea mai mare parte a grupului a ramas in Piata Jemaa el Fna. Piata imensa, centrul vital al orasului Marrakech, trebuie vizitata atat in timpul zilei cat si la lasarea serii. Asta m-am straduit si eu. Am facut un tur al bazarului printre imblanzitori de serpi si cersetori, oprindu-ma numai in locuri deschise si mai aerisite. Aerul devenise inabusitor, era foarte cald si imi doream sa ajung la hotel cat mai repede. Accesul masinilor este interzis in Piata Jemaa el Fna de la ora amiezei si pana in zori, inlesnind circulatia trecatorilor si desfasurarea activitatilor care-i fac faima. Piata devine tot mai animata, se umple de tarabe cu mancaruri cu tot felul de arome, cu fructe (smochine, curmale, alune, migdale), cu mormane de portocale care asteapta sa fie stoarse sub privirile celui insetat, cu imblanzitori de serpi cu reptilele pe cap sau incolacite pe trup, cu cobre unduind in sunetul muzicii, cu circari cu maimute si… cersetori.

Souk-urile (bazarurile) din Marrakech aflate in apropierea pietei, in partea opusa palatelor, sunt un labirint de stradute cu multe mici magazine inghesuite in care se gasesc tot felul de marfuri: fructe, mirodenii, bijuterii, babouche (incaltamintea traditionala), tesaturi, covoare, tamplarie, vase de arama si perne din piele de camila.

M-am retras la hotel pentru ca nu mai suportam atmosfera tot mai incinsa, iar la scurt timp cerul s-a innorat brusc si a inceput furtuna. O ploaie repezita a invalmasit umbrelele de la piscina tarandu-le care incotro, ceea ce nu i-a impiedicat pe unii amatori de senzatii sa iasa la o baie in ploaie, printre umbrele si scaune ravasite. Din balcon, privind furia picaturilor de apa, ma intrebam ce se intampla in piata. Seara, cand am revenit pentru spectacolul traditional, parea ca nimic nu s-a intamplat. Ploaia si lasarea serii au domolit putin caldura. "Fantasia", spectacolul traditional la care am asistat, impresioneaza prin calaretii inarmati si luptele lor calare, prin acrobatii si dansuri, totul intr-o atmosfera ametitoare, cu lumini, batai de tobe, fum, focuri de arma si muzica traditionala. Cersetorii sunt omniprezenti si poate ca si hotii de buzunare. Asadar, atentie!

Despre bucataria marocana mi-e greu sa relatez din doua motive. Mai intai pentru ca nu sunt o gurmanda si nu poftesc niciodata nimic, apoi - pentru ca fiind in circuit organizat - am avut demipensiune asigurata la hotel, meniu diversificat, cu preparate din bucataria internationala. Cu toate acestea, pentru cel ce vrea sa descopere cu adevarat traditia marocana, este neaparat necesar a gusta si bucatele traditionale. In Piata Jemaa el Fna se poate manca orice: melci in sosuri aromate, carnati picanti, kebab de miel sau vita, cotlete de miel, pui, tajine, couscous. Si pentru ca Marrakech nu trebuie numai vazut si simtit, pentru a fi realmente trait – chiar si numai pentru o clipa – el trebuie si gustat. Asadar, seara la terasa, am incercat si eu tajine, o tocana fiarta mocnit in vase speciale, un amestec bizar de carne, legume si fructe, cu multe mirodenii care se intrepatrund si ademenesc. Finalul a fost un ceai de menta – cea mai populara bautura racoritoare la marocani – servit in pahare, cu o ramurica de menta proaspata in interior. Dupa cum ma asteptam stiind ca marocanii sunt mari amatori de dulciuri, pentru mine ceaiul a fost prea dulce.

Dupa o noapte de odihna, am parasit Marrakech trecand pe langa celebrele gradini de palmieri care umbresc locuintele unor celebritati si care dau orasului un aspect de oaza. Pe langa rosul specific si locurile lui istorice, Marrakech ramane de neuitat si pentru gradinile sale, poate cele mai frumoase din Maroc.

In fata noastra se asternea autostrada si 240 de km de drum bun pana la Casablanca: vezi impresii

---

VIZUALIZĂRI: 9834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI