Casablanca - Allah isi are tronul pe apa

TIPĂREȘTE

Continuare de aici, vezi review Marrakech - Orasul Rosu

In cea de-a patra zi in Maroc, am parasit Marrakech cu destinatia Rabat. Un popas la vremea amiezei, la ora locala 13.30, este potrivit pentru servirea mesei, nu insa si cand ne aflam pentru prima oara in Casablanca. Mearga la masa cui ii este foame! Uitand de foame, am alergat pe faleza sa vad Oceanul Atlantic. Cerul era innorat dupa furtuna din ajun, pe plaja adia vantul, valurile erau mari, dar unii dintre noi s-au incumetat sa incerce apa. Eu am savurat zarile si m-am multumit cu fotografii.

Inainte de a poposi aici, orasul Casablanca era pentru mine doar ecoul celebrului film cu acelasi nume, avandu-i ca protagonisti pe Ingrid Bergman si Humphrey Bogart. Mi-l inchipuiam romantic si cu totul altfel decat l-am gasit in realitate.

"Rick's Café", clubul de noapte care atragea o clientela pestrita in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nici nu cred ca exista cu adevarat. In medina, cu vedere catre port, ni s-a aratat un colt de zid apartinand hotelului Hyatt Regency si ni s-a spus ca aici ar putea fi o oarecare asemanare cu filmul… Povesti pentru turisti! In realitate orasul Casablanca nu a avut nicio legatura cu pelicula care l-a facut cunoscut in lume, toate scenele fiind realizate in studiourile americane.

Casablanca este capitala economica a Marocului, este in continua dezvoltare si nu este lipsita de cartiere cu cocioabe si de oameni foarte saraci. Dupa cutremurul din 1755 care a distrus oraselul berber Anfa, asezarea a reinviat sub numele de Dar el Beida (Casa Alba) si a crescut treptat ajungand in prezent al doilea oras ca marime din Africa (dupa Cairo).

Fiind numai in tranzit, nu am avut timp pentru a vizita amanuntit orasul. N-am simtit adevarata forfota din cartierele moderne, cu trafic sufocant si mult zgomot, cu magazine moderne si reclame imense care ucid traditionalul.

Doar doua au fost obiectivele noastre in Casablanca: Oceanul Atlantic si Moscheea Hassan al II-lea.

Trist si involburat de ploaia din ajun, rece din cauza curentilor marini sau poate ca asa este el intotdeauna la mijlocul lui septembrie, oceanul ne-a impresionat prin imensitatea lui si mai ales pentru ca-l vedeam pentru prima oara. In bataia vantului, am facut o plimbare pe plaja, mica dar de neuitat.

Moscheea Hassan al II-lea proiectata de arhitectul francez Michel Pinseau, este fara indoiala edificiul care-i atrage cel mai mult pe turisti. Cu taxa de intrare si ghid, dupa un program strict, moscheea poate fi vizitata si de non-musulmani. Situata pe un promontoriu la Oceanul Atlantic, moscheea a fost construita in onoarea fostului suveran cu ocazia aniversarii sale din 1989, dar a fost finalizata abia in 1993. Inaltata pe faleza, moscheea este inconjurata din trei parti de ocean, confirmand prin aceasta cele scrise in Coran: "Allah isi are tronul pe apa". Edificiul este maret, calatorii identificandu-l de pe autostrada, de la mare distanta. Soferul autocarului nostru a avut bunavointa sa opreasca dandu-ne posibilitatea sa fotografiem din departare impozantul minaret.

Fiind vineri, zi in care accesul vizitatorilor nu este permis, ne-am multumit sa contemplam maretia edificiului de pe esplanada. Am aflat ca pentru construirea magnificei moschei nu s-a facut nicio economie. Cladirile anexe, biblioteca, muzeul, scoala coranica, salile de conferinta, toate sunt la fel de minutios executate si decorate.

Costurile de constructie estimate la 750 milioane de dolari, au fost acoperite din contributii colectate de functionarii care mergeau din casa in casa, din procentele deduse de angajator din salariile angajatilor si din donatii ale inaltilor oficiali regali despre care se spune ca se intreceau in generozitate. L-am intrebat pe Ahmed, ghidul nostru marocan, daca si el a contribuit financiar si a raspuns "Da, toate familiile au contribuit dupa posibilitati! "

Pentru cei interesati de cifre, in formarea unei idei privind maretia edificiului, adaug ca sala de rugaciune poate primi 20.000 de credinciosi, iar esplanada alti 80.000. Pentru ablutiune – spalarea pe maini si pe picioare a musulmanilor inainte de rugaciune – au fost construite 36 de fantani. Minaretul este din marmura, cu suprafata de 25 m² si inaltime de 175 m si este cea mai inalta cladire de cult din lume. La Moscheea Hassan al II-lea din Casablanca au lucrat - incepand din anul 1980 - 35.000 de muncitori (din care 8.000 decoratori in marmura si stuc) si a fost nevoie de 50 milioane de ore de munca pentru a desavarsi constructia.

Pentru cifrele referitoare la moschee am folosit un pliant si intrebarile repetate adresate lui Ahmed care mi-a raspuns intotdeauna cu amabilitate. Tot el ne-a spus ca acest edificiu, cel mai mare de acest gen din Africa de Nord si al treilea ca marime dupa Mecca si Medina, este vizibil de pe mare de la sute de mile si ca seara se poate vedea, pornind din varful minaretului, o raza care indica directia spre Mecca. Fara indoiala, pentru musulmani Moscheea Hassan al II-lea are o desebita importanta.

Pentru ca nu puteam patrunde in interior, am ramas mai mult timp pe esplanada plimbandu-ne si admirand grandoarea si luxul cladirilor, precum si meticulozitatea cu care au fost executate toate detaliile. Musulman sau non-musulman, acolo, in spatiul larg si elegant, in adierea oceanului, sufletul se destinde.

In scurtul nostru popas, mi-am dat seama ca adevarata atractie a orasului Casablanca este contrastul sau cu restul tarii. Aici cladirile nu mai au culoarea desertului, sunt albe si ingrijite mai ales in partea moderna. Medina, partea veche, existenta dinainte de protectoratul francez, nu atrage turistii la fel de mult ca medina din Fes sau Marrakech cu toate ca a trecut prin mai multe procese de restaurare. Pentru a ajunge la plaja, am strabatut o zona chiar frumoasa, cu multe vile inconjurate de gradini umbroase. In colturi si in ascunzisuri, aduse de vant, erau peste tot gunoaie. Mizeria si opulenta traiesc mana in mana si aici.

Casablanca ramane pentru mine locul in care "Allah isi are tronul pe apa" si mai ales locul in care eu am vazut pentru prima oara Oceanul Atlantic.

Ne-am imbarcat in autocar si - sub un cer involburat, cu multi nori negri - am pornit din nou la drum pentru ca la 90 km ne astepta capitala tarii - Rabat: vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 4916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI