Tips and tricks - Londra pe cont propriu

TIPĂREȘTE

Londra. Un oraş plin de istorie şi plin de obiective turistice, foarte atent aranjate şi pregătite, fiecare obiectiv dezvoltat la potenţialul maxim indiferent de însemnătatea sau mărimea acestuia, britanicii dând încă odată dovada, dacă mai era nevoie, că ştiu să exploateze aşa cum se cuvine orice sursă de venit, cât de mică, şi de asemenea că ştiu să-şi promoveze cât mai bine istoria, cultura şi civilizaţia. Despre obiectivele turistice ale Londrei, sau cum li se mai spune „atracţii”, se pot scrie pagini întregi, sunt sute de pliante, broşuri şi pagini pe internet din care obţii, dacă doreşti, toate informaţiile de care ai nevoie, de la orarul de vizitare al obiectivului şi preţul de intrare până la date detailate despre istoria completă a acestora.

Scopul acestui articol este de a le oferi, celor care doresc să viziteze Londra pe cont propriu, câteva informaţii, care eu bănuiesc că sunt utile, în scopul unei vizite cât mai reuşite şi a încadrării, acestei vizite, într-un buget rezonabil, pentru că de la început trebuie să vă spun că Londra este un oraş GROAZNIC de scump, fără nici cea mai mică exagerare iar literele mari, cu care am scris cuvântul respectiv, sunt destul de mici pentru a exprima ceea ce doresc să spun; bineînţeles toate privite din punctul meu de vedere, personal, şi în comparaţie cu sumele de bani pe care le-am cheltuit prin alte excursii şi concedii în care am mai fost. Structurat pe puncte începem cu:

1. Transportul la şi de la Londra

Din păcate, din punct de vedere geografic şi potenţial financiar al cetăţeanului de rând, ţara noastră se află amplasată destul de departe de Marea Britanie, o călătorie până la Londra, indiferent cu ce mijloc de transport se efectuează, presând destul de agresiv pe bugetul alocat excursiei. Două au fost opţiunile pe care le-am considerat atunci când mi-am pregătit deplasarea în Londra: autoturismul sau avionul.

Cu maşina. Păi până la Londra, dus-întors sunt cam 4.500 – 5.000 de km, la un consum de 6 litri la sută (motorină) înseamnă 300 de litri de motorină, care la preţul de 1,4 EUR per litru rezultă un total de 420 de EUR. La asta se mai adaugă taxa de autostradă, pentru Ungaria şi Austria, care urcă suma totală la 470 EUR. Si să nu uităm de taxa pentru feribotul care te trece peste Canalul Mânecii sau English Channel sau French Channel, depinde din ce parte a uscatului priveşti „şanţul” şi cu ce naţie simpatizezi. Pentru a traversa canalul este recomandat să-ţi achiziţionezi din timp un bilet pentru feribot astfel vei evita să aştepţi să te îmbarci pe feribot, câteodată chiar şi 24 de ore, iar preţul este destul de piperat, funcţie de gabaritul autovehicolului, de numărul de persoane şi vârsta acestora, de numărul de locuri, dacă ai sau nu animal de companie, etc. Sunt mai multe localităţi de unde poţi traversa şi-ntr-o parte şi-n celaltă iar orientativ se ajunge şi la 500 de EUR per două traversări. Ţinând cont şi de faptul că englezii circulă cu maşinile pe partea greşită a drumului, ceea ce sigur îmi va crea o doză mare de nesiguranţă continuă, am decis că varianta aceasta iese din calcul.

Cu avionul. Aici ai două variante: mergi cu o companie cu „ştaif” sau cu una „low-cost” în funcţie de cum îţi permiţi. Companiile cu nume consacrate, gen Tarom, Lufthansa, Austrian, British Airways sunt companii care se respectă iar zborul cu o astfel de companie presupune o serie de servicii care sunt de natură să ofere pasagerului un zbor cât mai plăcut, confortabil şi liniştit, fără să fie nevoie a ştii nişte „chestii” pentru a „ieşi” mai ieftin sau a nu pierde avionul. Da, aţi citit bine, „a nu pierde avionul” pentru că unele companii „low-cost” au unele prevederi pe care dacă le încalci rişti să plece avionul fără tine, deşi ai bilet valabil. La o companie cu renume situaţiile „nasoale” sunt destul de rare şi primeşti exact serviciile pentru care ai plătit iar plata este pe măsură.

După ce am studiat, pe internet, toate variantele posibile am decis „să mă risc” şi să optez pentru o companie „low-cost” iar biletele, suntem trei persoane, le-am achiziţionat de la o agenţie de turism. Şi deja au început „chestiile” bune de ştiut, noroc cu angajata firmei de turism.

Unu: companiile „low-cost” operează, pentru destinaţia Londra, doar pe aeroportul din Luton, un aeroport situat cam la 50-60 km de Londra, cele două mari aeroporturi din capitala Britanică, Heathrow şi Gatwick, fiind rezervată „greilor”.

Doi: la o astfel de companie „low-cost” în preţul biletului ai voie să transporţi cu tine doar un bagaj de mână per persoană, de anumite dimensiuni, pentru orice alt fel de bagaj fiind necesară o taxă suplimentară, care taxă dacă o plăteşti odată cu biletul este cam de 120 de RON per bagaj de maximum 32 de kg iar dacă o plăteşti la aeroport este de 100 de EUR per bagaj. Oooops!!! Noroc că de faţă era şi responsabilul familial cu bagajele (soţia) şi astfel am calculat rapid cu câte geamantane plecăm şi cu câte ne întoarcem, plătind corect sumele aferente.

Trei: formalităţile de „check-in” pentru îmbarcare se pot efectua fie „on-line” fie la aeroport. Efectuate „on-line” necesită ceva timp şi atenţie şi o imprimantă pe care să-ţi imprimi confirmarea de „check-in” urmând să te prezinţi la avion cu foaia tipărită, aceasta ţinând loc de talon de îmbarcare. Dacă efectuezi formalităţile de îmbarcare la aeroport atunci vei plăti o taxă suplimentară de 20 EUR per persoană!

Patru: dacă ajungi la aeroport cu mai puţin de 30 de minute până la plecarea aeronavei angajaţii companiei au dreptul să-ţi refuze îmbarcarea şi avionul să plece fără tine deşi eşti în aeroport, la poarta de îmbarcare cu talonul de îmbarcare în mână, sau în buzunar. Mai mult, unele companii aeriene „low-cost” închiriază ghişeele de deservire pentru pasageri de la aeroport doar pentru perioade foarte scurte de timp, 20-30 de minute, din motive de economie. Astfel, dacă ajungi la aeroport după o anumită oră, rişti să găseşti ghişeul de check-in închis.

Cinci: ajuns la aeroport şi dacă ai bagaj pe care urmează să-l predai la cala avionului este recomandat să-l „înfoliezi” adică să-l împachetezi în folie de nylon. Înfoliatul acesta costă 25 RON per bagaj şi se efectuează la orice aeroport internaţional. Ce este important este că folia astfel aplicată îţi protejează bagajul şi te scuteşte de mai multe surprize neplăcute cum ar fi: „căutatul”, neintenţionat desigur, de către angajaţii aeroportului a unor obiecte necesare lor şi însuşirea rapidă fără acordul d-voastră din bagaj, distrugerea bagajului prin manevrarea „cu atenţie” a acestuia de către lucrătorii încărcători-descărăcători sau ce-i mai penibil ruperea fermoarului bagajului sau spargerea acestuia şi împrăştierea hainelor şi a lenjeriei intime pe banda transportoare, spre deliciul celorlalţi pasageri. Atenţie: înainte de a înfolia bagajul neapărat trebuie cântărit pentru ca acesta să se încadreze în limita de greutate admisă de companie, altfel, dacă este mai greu fie va trebui să plătiţi o taxă suplimentară fie va trebui să-i desfaceţi folia şi să scoateţi lucruri din el pentru a-l aduce la greutatea acceptată.

Şase: rezervarea de îmbarcare este fără loc, indiferent dacă o efectuaţi „on-line” sau la aeroport, adică fiecare se aşează în avion pe ce scaun doreşte sau unde „prinde” – exclus scaunele piloţilor şi ale însoţitoarelor de zbor. De obicei, astfel de zboruri „low-cost” operează cu avioanele pline aşa că dacă eşti cu familia, trei, patru persoane sau mai mulţi, şi doreşti să staţi împreună pe toată durata zborului este bine să vă „strecuraţi” româneşte şi să urcaţi în avion cât mai printre primii pentru a prinde locuri grupate. Cei care urcă ultimii în avion... se aşează şi ei pe unde mai rămân locuri.

Şapte: odată urcat la bordul aeroavei, totul dar absolut totul se plăteşte, la plecarea spre Londra (Luton) doar în lire sterline iar la întoarcere se acceptă lei, euro şi lire sterline. Se poate plăti şi cu cardul bancar, cine are.

2. Transportul de la Luton la Londra.

Aici sunt mai multe variante funcţie de locaţia unde doriţi să ajungeţi în Londra. Acest lucru solicită un oarecare efort dar dacă aţi ajuns să citiţi acest review sunt sigur că aveţi cunoştinţe suficiente pentru a vă descurca mai departe, pentru că ceea ce urmează ţine în totalitate de abilităţile d-voastră de „căutător” pe internet. Orice variantă aţi alege vă recomand să achiziţionaţi bilete dus-întors.

Cea mai ieftină variantă este cea cu autobuzul, firma „National Express” asigurând legătura dintre aeroportul Luton şi mai multe locaţii din Londra având o staţie chiar la poarta de ieşire din aeroport. Vă sfătuiesc să intraţi pe pagina de web a firmei respective şi să efectuaţi rezervarea pentru autobuz „on-line”, dus- întors, cât mai din timp posibil. Când efectuaţi rezervarea vi se vor cere orele şi locurile de îmbarcare, numărul de persoane şi să specificaţi dacă aveţi mai mult de un bagaj de persoană. Cele mai ieftine bilete costă 15 GBP per persoană, dus întors, Luton-Londra-Luton, pentru o rezervare efectuată cu minimum 5 zile înainte. Atenţie: dacă aţi pierdut autobuzul, din diverse motive, aţi pierdut şi banii şi biletul pentru acea cursă deci, când efectuaţi rezervarea, alocaţi-vă timp suficient între momentul aterizării aeronavei şi ora selectată de îmbarcare în autobuz.

O altă variantă bună este cea cu trenul. La fel, biletele de tren se pot rezerva „on-line”, astfel fiind mai ieftine decât dacă le cumpăraţi din gară sau se pot achiziţiona şi de la bordul aeroavei, de la însoţitorii de bord, pe durata zborului spre Luton. De oriunde le cumpăraţi ele sunt mai scumpe decât cele pentru autobuz dar preţul poate diferi foarte mult, în aceeaşi zi, în funcţie de orele la care doriţi să efectuaţi călătoria, existând aşa numitele „peak hours” când preţul biletului de tren poate fi dublu. Dar dacă locaţia unde mergeţi este foarte aprope de staţia de tren atunci se merită să optaţi pentru o astfel de variantă.

A treia variantă este cu taxiul. Această variantă este de luat în calcul dacă distanţele de parcurs pe jos, de la locul unde sunteţi lăsat de autobuz sau de tren până la hotel, sunt destul de mari sau dacă doriţi să ajungeţi comod, fără bătăi de cap, la destinaţie. Lucru bun, există posibilitatea să rezervaţi din timp un taxi doar introducând adresa aeroportului şi cea de destinaţie în motorul de căutare „google” iar ecranul calculatorului vă va fi umplut de oferte. Cel mai precis mod de a introduce orice destinaţie din Londra sau Marea Britanie este să căutaţi şi să introduceţi codul poştal al locaţiei respective, cod format din şase litere şi cifre, coduri pe care le găsiţi tot pe internet. În funcţie de tipul de maşină solicitat, de distanţa de parcurs şi de serviciile solicitate veţi primi diferite oferte de preţuri de la diferite companii.

3. Cazarea la Londra.

Aici se aplică cel mai bine proverbul: „Câţi bani plăteşti aia şi primeşti” iar englezii sunt foarte corecţi în ceea ce priveşte această chestiune, situaţiile de genul că eşti „înţepat” fiind extrem de rare poate chiar inexistente. Atenţie căci, pe lângă serviciile pe care le plăteşti atunci când eşti cazat, un factor important în stabilirea preţului unei camere la hotel îl are şi amplasarea hotelului. Cu cât hotelul este mai aproape de „buricul târgului” cu atât preţul este mai ridicat. Dacă găsiţi cumva un hotel cu preţuri mici şi atractive, în buricul târgului şi amplasat lângă o mulţime de hoteluri cu preţuri mari de aceeaşi categorie, este foarte înţelept să studiaţi foarte pe îndelete oferta pentru că sigur o facilitate lipseşte sau ceva este în neregulă, de exemplu: cameră foarte mică fără dulap, baie comună, camere cu ferestre interioare spre ziduri, mic dejun inexistent sau minimal şi constant acelaşi, camere cu mobilier vechi, probleme cu izolaţia pereţilor, zgomot stradal intens, lipsă instalaţii de aer condiţionat sau de încălzire, etc.

Deci, încă odată: Londra este un oraş extrem de aglomerat şi de scump, vizitat de milioane de turişti şi prin urmare sunt şanse minime ca exact d-voastră să prindeţi o „super-ofertă”. Fiţi foarte atenţi la acest aspect, verificaţi de zece ori, citiţi cât mai multe postări de pe internet referitoare la locaţia unde doriţi să mergeţi, hotărâţi-vă ce compromisuri acceptaţi sau ce vi se pare inacceptabil pentru familia d-voastră, pentru că altfel riscaţi vă ruinaţi vacanţa. „Ţepele” sunt prea puţine iar odată ajunşi la faţa locului şi după ce aţi intrat în cameră vă veţi declara profund nemulţumiţi să ştiţi că pentru atâta aţi plătit; altundeva, unde este mai ieftin, este chiar şi mai rău şi har Domnului sunt destule hoteluri jenante şi la ei.

Dacă doriţi să staţi într-un hotel decent, cu servicii cât de cât acceptabile, vă recomand să optaţi pentru hoteluri situate mai spre periferia Londrei dar şi de data aceasta studiaţi bine zona în care este amplasat hotelul pentru a evita surprizele neplăcute – au şi ei cartiere rău famate ca peste tot. Fiţi fără griji dacă v-aţi cazat destul de departe iar distanţele până în centrul oraşului vi se par destul de mari, pentru că au o reţeaua de transport foarte bine pusă la punct.

4. Transportul în Londra

Transportul în subteran în Londra este uimitor, dispunând de o reţea de metrouri pe care până şi cea mai înrăită cârtiţă ar fi invidioasă. Oraşul este împărţit în 6 zone principale, structurate dinspre centrul Londrei spre periferie, zonele fiind deservite de peste 12 linii de metrou fiecare linie având un nume propriu (Jubilee, Metropolitan, Central, District, etc.) fiind marcate pe „Underground map” fiecare prin culori diferite. Un lucru bun, întâmplător sau nu, pe lângă fiecare obiectiv turistic important este amplasată câte o staţie de metrou, astfel că vă recomand această modalitate de deplasare prin Londra.

Dacă optaţi pentru călătoria cu metroul este bine să aveţi tot timpul la d-voastră o hartă cu reţeaua de metrouri, chiar dacă veţi întâlni o astfel de hartă la fiecare intrare în staţiile de metrou. De reţinut că unele staţii interconectează până la cinci linii de metrou aşa că este bine să fiţi foarte atenţi când urmaţi indicatoarele care vă îndrumă la linia pe care doriţi să călătoriţi, mai ales că sensurile de deplasare a trenurilor, pe aceeaşi linie, sunt exprimate prin direcţii ale punctelor cardinale, de exemplu direcţiile de deplasare pe linia „Jubilee” le veţi vedea exprimate pe tăbliţele indicatoare sub forma „Jubilee North” sau „Jubilee South”.

Preţul unei călătorii cu metroul diferă în funcţie de zonele oraşului în care doriţi să vă deplasaţi, preţul pornind de la 4,70 GBP şi până la 5,70 GBP per călătorie. Pentru copii preţul este la jumătate. Mai există abonamente pe o zi şi pe şapte zile, cele pentru o zi fiind şi în funcţie de ora la care călătoriţi, cele care acoperă şi orele de vârf, adică până la 09.30 dimineaţa fiind la preţ dublu faţă de cele normale. Oricum, orarul de vizitare al obiectivelor turistice începe după 09.30 aşa că este inutil să plecaţi mai repede de la hotel. Deci sfatul meu este să evitaţi orele dimineţii.

Un abonament zilnic pentru un adult, pe orice linie de metrou, cu un număr nelimitat de călătorii este de 8,90 GBP. Un astfel de abonament se intitulează „Travel Card”, se achiziţionează din orice staţie de metrou şi este valabil pentru toate liniile de metrou, pentru toate liniile de autobuz „Red Buses” din Londra cât şi pentru orice linie de tren care circulă în oraş.

Atenţie: biletul de călătorie şi abonamentul se validează atât la intrarea în staţia de metrou cât şi la ieşirea din aceasta. Deci dacă efectuaţi ultima călătorie din acea zi evitaţi a face greşeala de a arunca biletul de călătorie după ce aţi intrat în metrou pentru că vă va mai trebui şi la ieşire, lipsa acestuia obligându-vă la plata unei mici amenzi sau, în cel mai fericit caz, la plata contravalorii unei călătorii.

Frecvenţa de circulaţie a metrourilor este foarte mare, personal, cel mai mult având de aşteptat 3 (trei!) minute după orice metrou pe orice linie. Şi autobuzele circulă foarte des, dar aici timpii de aşteptare ajung şi până la 5 (cinci) minute şi asta datorită aglomerării mari a oraşului. Cu toate că şi autobuzul este o opţiune de a călători prin oraş, vi-l recomand doar pentru distanţe scurte sau dacă doriţi să mai vedeţi câte ceva şi de pe afară, altfel pentru distanţe mari vă recomand metroul deoarece autobuzele pierd mult timp din cauza semafoarelor şi a aglomerării de maşini.

5. Vizitarea obiectivelor turistice.

În Londra există şi obiective turistice, importante aş spune eu, unde intrarea este gratuită dar în majoritatea dintre ele intrarea se plăteşte iar tarifele de intrare sunt destul de pipărate. De exemplu intrarea pentru un adult la „Tower of London”, care este un „must see” este 22 GBP iar dacă eşti cu familia uşor laşi peste 50 de lire. Dar există o soluţie! Adică mai multe soluţii. Există oferte de pachete de obiective turistice, grupate astfel încât fiecare să conţină obiective turistice diferite.

Un astfel de pachet, pe care vi-l recomand, este „London Pass”. Acesta este probabil unul dintre cele mai bune pachete pentru turiştii vizitatori înrăiţi, cu „picioare de oţel” şi rezistenţă de fier, care doresc să vadă cât mai multe din frumuseţile oraşului. Pachetul oferă acces gratuit la peste 60 de obiective turistice din Londra şi se achiziţionează pe un număr de una, două, trei sau şase zile, achiziţia lui fiind posibilă doar de pe internet acest pachet nefiind disponibil de cumpărat la faţa locului. Preţul este foarte bun dacă ţii cont de exemplul de mai sus şi te gândeşti că pentru un adult, pe 6 zile, se plătesc 108 GBP. Pentru copii preţul este mai mic. Odată achiziţionat şi plătit, pe internet, când ajungi în Londra, având la tine confirmarea de pe internet şi un act de identitate, trebuie să mergi la un mic magazin de pe lângă „Trafalgar Square” să ridici cardul de acces, care seamănă cu un card bancar, Tot de acolo vei mai primi şi un port-card de atârnat de gât şi o cărticică cu toate obiectivele acoperite de „London Pass”, cu orele de vizitare, detalii despre modalitatea de acces precum şi o scurtă istorie a acestora.

Câteva detalii despre cardul de acces „London Pass”.

-Valabilitatea acestuia se contorizează din ziua în care l-ai utilizat pentru prima dată, la intrarea în primul obiectiv iar valabilitatea acestuia se calculează în continuare ţinându-se cont de zilele calendaristice consecutive.

-La unele obiective turistice îţi conferă accesul pe „Fast Line”, având posibilitatea să eviţi astfel cozile imense de la intrare.

-Cardul respectiv este doar dovada de plată în baza căreia ţi se eliberează biletele de intrare, astfel la fiecare obiectiv turistic va trebui să stai la rând pentru a obţine bilete de intrare care vor fi, desigur, gratuite.

-La multe dintre obiectivele turistice există ghişeu separat pentru cei care utilizează „London Pass”. De aceea este bine, de fiecare dată când mergeţi la câte un obiectiv turistic, să-l prezentaţi personalului care deserveşte locaţia pentru a vă îndruma corespunzător.

-Lista cu obiectivele turistice acoperite de „London Pass” suferă modificări destul de dese aşa că este bine să vă informaţi din timp de pe site-ul firmei despre eventualele modificări, pentru a evita surprizele neplăcute.

Un alt pachet grozav de vizitare se găseşte pe pagina muzeului „Madame Tussauds” şi cuprinde accesul la patru dintre cele mai vizitate obiective turistice din Londra: „Madame Tussauds”, „The London Dungeon”, „Sea Life” şi „London Eye”. În momentul rezervării se pot combina oricare între ele, nefiind obligatorie achiziţionarea pachetului complet, dar obligatoriu trebuie să existe în opţiunea de rezervare şi muzeul „Madame Tussauds”. Achiziţionarea tuturor celor 4 atracţii oferă cumpărătorului o reducere de 40% faţă de biletele cumpărate direct de la caseriile atracţiilor turistice. Şi este foarte adevărat, vă spun din proprie experienţă. Tichetele pentru acces la toate atracţiile selectate se ridică de la muzeul „Madame Tussauds” unde trebuie să te prezinţi cu confirmarea primită pe internet şi un act de identitate sau cardul bancar cu care ai efectuat plata. La fel ca şi la „London Pass” şi cu aceste tichete trebuie să stai la rând la caseriile obiectivelor pentru a obţine biletele de acces.

Când porniţi să vizitaţi obiectivele turistice încercaţi să aveţi la d-voastră cât mai puţine bagaje, obiecte ascuţite sau metalice deoarece la multe dintre acestea se efectuează control anti-terorist, la unele chiar cu porţi magnetice asemenea celor de prin aeroporturi.

Orele de vizitare ale obiectivelor turistice sunt între 09.30 şi 16.00 aşa că atunci când vă planificaţi o zi de vizitare încercaţi să faceţi un plan în care să grupaţi cât mai multe obiective din aceeaşi zonă pentru a câştiga timp. Stabiliţi grupe de zone de vizitat şi împăţiţi-le pe zile. Stabiliţi şi itinerariul de urmat, cu străzi, autobuze de luat sau pauze de odihnă. Ţineţi cont că muzeele sunt foarte mari şi vizitarea acestora vă răpesc foarte mult timp.

6. Diverse

Comunicarea. Cel mai ieftin mod de telefona în şi din Londra, oriunde în lume, este oferit de cartelele telefonice „Lebara”. Acestea vi se oferă gratuit, de la un ghişeu ambulant, la sosirea pe aeroportul din Luton iar încărcarea acestora cu credit se efectuează la orice magazin care vinde electrice sau electronice, existând unul chiar în incinta aeroportului. Preţul unui minut de convorbire în România bate chiar şi preţul oricărui operator de telefonie de la noi din ţară. De exemplu cu 1 liră ai posibilitatea să vorbeşti 20 pe minute pe mobil sau 100 de minute pe fix.

Atenţie: dacă sunaţi pe cineva din România, numărul de telefon care-i apare acestuia pe telefon nu este numărul d-voastră şi întotdeauna va fi altul aşa că dacă doriţi să fiţi sunat înapoi va trebui să-i comunicaţi, persoanei respective, numărul de telefon pe care-l primiţi odată cu cartela telefonică; acela este numărul dumneavoastră de telefon.

Mâncarea în Londra. Opţiunile sunt foarte mari, de la mici gherete cu sandvişuri amplasate pe toate străzile „bântuite” de cohortele de turişti şi până la restaurante simandicoase unde ţinuta este obligatorie. Preţurile sunt pe măsură dar orientativ vă spun că într-un restaurat curăţel cu 15 lire de persoană mănânci foarte bine şi bei şi o bere. Se poate mânca şi mai ieftin deoarece prin oraş se găsesc o grămadă de supermarket-uri Tesco şi Lidl. Peste tot sunt „pub”-uri unde ai posibilitatea să-ţi tragi sufletul savurând un ceai tradiţional sau o bere cu „renume” de la ea de acasă.

Shopping. Preţurile în Londra sunt foarte mari dar dacă totuşi vă încumetaţi vă sugerez să evitaţi magazinele de prin centrul oraşului. Ca recomandare, cu preţuri rezonabile, ar fi „London Designer Outlet” situat pe lângă stadionul Wembley. Oferta acolo este cam sărăcuţă dar dacă tot vizitaţi stadionul, pe care îl aveţi pe „London Pass”, trageţi o fugă şi pe acolo. Un mall adevărat este „Westfield London” situat lângă staţia de metrou „Sheperd’s Bush”. Aici veţi găsiţi pe lângă magazine „de magazine” şi din acelea pentru toată plebimea. Şi în plus în „foud-court”-ul mall-ului se mănâncă bine, dacă la shopping mergeţi doar să vă clătiţi ochii.

Atenţie la buzunare! Dacă aveţi cu voi un rucsac sau o geantă purtaţi-le în faţă sau pe umăr, niciodată la spate. Veţi vedea amplasate şi anunţuri, prin unele locuri din oraş, prin care sunteţi avertizaţi să aveţi grijă că prin zonă umblă hoţi de buzunare. Dacă doriţi o experienţă „live” de acest gen încercaţi cam pe la ora 17.00 pe podul Westminster. Zilnic. Veţi avea impreia că sunteţi în România. Jocul preferat: alba-neagra. Îi veţi recunoaşte pe ai noştri co-naţionali, sunt sigur 100%.

Vremea în Londra. Este destul de capricioasă şi foarte rapid schimbătoare. O umbrelă sau o pelerină de ploaie sunt absolut necesare chiar dacă dimineaţa soarele umple cerul. Vântul acolo bate aproape tot timpul iar în locuri deschise se simte destul de rece şi tare. Urmăriţi prognozele meteo deoarece în mare măsură meteorologii lor „le nimeresc”.

Vă doresc călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 25892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI