Bella Vista Hotel

TIPĂREȘTE

Dintre toate ofertele studiate de noi, variind între 299 şi 1127 euro/persoană pentru 7 nopţi (unele doar cu mic dejun), am ales-o pe cea mai ieftină. 299 euro avion (fără taxa de aeroport) şi cazare cu demipensiune la Bella Vista Hotel, plus transfer aeroport - hotel şi hotel - aeroport, era exact ceea ce ne trebuia pentru că nu ne interesau nici confortul de lux şi nici apropierea de mare.

Deşi este cotat la 4*, Bella Vista Hotel oferă - în opinia noastră - servicii la un standard de 3*. Situat într-o zonă mai liniştită a staţiunii Qawra, la aprox. 20 de minute de mers pe jos până la ţărmul mării, hotelul nu este cea mai bună alegere pentru cei care vin în Malta pentru plajă.

Am aflat că turiştii cazaţi la Bella Vista au la dispoziţie transfer gratuit de la hotel în centru sau la plaja artificială cu nisip a staţiunii (şi retur), durata fiind de numai 5 minute, dar - pentru că noi am optat în fiecare zi pentru excursii - nu am apelat la această facilitate şi deci nu cunosc mai multe amănunte.

Pentru plecări în excursii - cu autocarul, organizat sau cu autobuzele locale, pe cont propriu - având staţii în apropiere, Bella Vista Hotel este de recomandat.

Cei care vor să rămână în zonă toată ziua, îşi pot petrece timpul la piscină, la bar sau în Salina National Park aflat vis-à-vis, inaugurat de curând.

Lobby - larg, bine luminat, cu televizoare, cu fotolii confortabile şi cu instalaţie de karaoke amplasată lângă cele două baruri, asigură cadrul propice petrecerii câtorva clipe plăcute.

Lângă recepţie se află un mic magazin cu suveniruri, băuturi (răcoritoare, dar şi alcoolice), dulciuri şi obiecte necesare în vacanţă. De asemenea există un cântar pentru bagaje însoţit de o listă în care se specifică greutatea admisă pentru bagaje la companiile aeriene care operează pe Malta.

Retras într-un colţ, lângă intrare, se află un punct de informare turistică de unde doritorii pot achiziţiona excursii, iar aproape de geam, decorând celălalt colţ, o maşină de epocă, un Ford model T din 1912, lustruit şi bine îngrijit.

Lângă intrarea în restaurant se află cele două lifturi. Am omis să precizez că hotelul are 6 etaje şi o formă destul de bizară, cu mai multe aripi amplasate ca nişte braţe de caracatiţă.

Camera - Camera în care am fost repartizaţi se află la etajul 5 şi este suficient de încăpătoare. Cu acces electronic, încăperea este dotată cu TV color prin satelit (telecomanda se solicită la recepţie fără a plăti nimic suplimentar), cu telefon direct internaţional, cu aer condiţionat dar şi cu ventilator în tavan, cu uscător de păr fixat lângă oglindă şi cu un minibar (gol) amplasat sub televizor.

Deşi în Malta este necesar un adaptor de prize, am avut şansa ca la televizor să găsim sistemul clasic de prize. Aş recomanda celor care vin aici să aibă în bagaj un triplu ştecher. Acesta ar permite funcţionarea simultană a mai multor aparate electrice şi nu ar mai fi nevoiţi, asemenea nouă, să rânduiască la încărcat un telefon, apoi altul, după care aparatul foto, televizomanii fiind lipsiţi total de plăcerea de a mai butona telecomanda.

Mobilierul - în stare foarte bună - era alcătuit din două paturi, două noptiere, două scaune şi o masă rotundă, un taburet şi o consolă în sertarul căreia am găsit documentaţie informativă despre hotel, Pagini Aurii (depăşite, oricum fără importanţă pentru noi), Noul Testament, ac şi aţă, bureţel pentru încălţăminte şi căşti de plastic pentru duş.

Pe peretele de lângă televizor erau două oglinzi înrămate. În încăpere, lumina artificială era asigurată de cele două veioze şi de becul amplasat deasupra uneia dintre oglinzi.

Lângă uşa de la intrare se află un şifonier în care am găsit umeraşe şi perne suplimentare, dar şi un seif despre care am aflat că se poate folosi doar contra cost. Nu cunosc mai multe amănunte pentru că noi nu l-am folosit. De asemenea, tot lângă intrare, se află un suport pentru bagaje având şi două sertare încăpătoare.

Trebuie să mai menţionez că în cameră şi în baie existau odorizante.

Baia - nici prea mare, dar nici prea mică, are toate dotările necesare. Cu cadă şi duş fixat în perete, deci fără flexibilitate în manevrare (aspect mai puţin plăcut pentru mine), cu prize care permit utilizarea şi a aparatelor de ras cu sistem clasic de conectare la reţeaua electică, baia întâmpină cu două anunţuri importante: apa de la robinet nu este potabilă şi - pentru protejarea mediului - prosoapele se vor schimba doar la cerere, prin aşezarea lor pe podea.

Prosoapele sunt cam obosite, dar curate. Cele mici aşteptau pe consola din baie, iar cele mari, întruchipând două lebede, împodobeau paturile.

Aici ar trebui să menţionez că la schimbare, în trei rânduri, ni s-a oferit doar un singur prosop de faţă. Problema s-a remediat de fiecare dată la recepţie. Consider aceste întâmplări neintenţionate, mai ales că am aflat că vecinei noastre (o doamnă din grup) i se ofereau mereu prosoape în plus.

Balcon - îngust dar lung, cu balustradă din fier, cu două scaune şi o măsuţă din plastic, balconul a fost locul de fumat pentru soţul meu şi locul din care eu admiram împrejurimile şi apusurile de soare. Văzută de sus, de la etajul 5, intersecţia străzilor mi-a permis să studiez şi să aprofundez circulaţia rutieră în Malta.

Restaurant - Restaurantul de la parter a fost cel în care am servit toate mesele (mic dejun şi cină) pe timpul şederii noastre la Bella Vista Hotel.

De la început trebuie să menţionez că băuturile la cină nu erau incluse. Un card de 20 sau 50 de euro achiziţionat de la recepţie, permitea plata nu doar la micul magazin, ci şi la restaurant sau la bar. Ospătarul era cel care aducea la masă comanda de băuturi împreună cu cardul şi cu bonul pe care figura inclusiv suma rămasă pe card. Mai trebuie să menţionez că, atunci când am fost noi, restaurantul avea o promoţie la vinuri (din producţia locală şi de provenienţă Spania) la sticlă de 0,75 l, roşu, alb sau roze.

Micul dejun în stil bufet era cel obişnuit, adică mezeluri, caşcaval, unt, gemuri, ouă (fierte, ochiuri sau omletă), cârnăciori prăjiţi, dar şi fasole, ceai, lapte, cereale, iaurt, checuri şi pâine pe care o puteai prăji. Cafeaua nu a fost pe placul nostru şi am renunţat la ea chiar din prima zi.

Cina, tot în regim de bufet, oferea peşte, porc, vită sau miel, legume preparate la cuptor în diverse feluri, salate diferite şi deserturi (prăjituri, creme, portocale, mere, pepene galben). Contrar aşteptărilor noastre, la cină se puteau servi şi supe.

Piscina - Cu ieşire pe lângă unul dintre barurile de la parter, piscina exterioară are şi o terasă. Bazinul mare are o adâncime de 1,39 m şi este mărginit de mai multe şezlonguri şi umbrele. Tot acolo există şi un bazin pentru copii.

Am aflat că Bella Vista Hotel are şi o piscină interioară, dar, nefiind interesaţi de aceasta, nu am căutat-o şi deci nu am văzut-o.

Alte facilităţi

În afara celor 150 de camere (single, duble, triple sau cvadruple) echipate aşa cum am descris, de restaurant, lobby bar şi piscină despre care am amintit, la Bella Vista Hotel există sală de fitness, saună şi masaj, jacuzzi, salon de înfrumuseţare şi coafor, live entertainment şi sală de conferinţe. Despre toate acestea nu pot spune nimic pentru că nu am făcut uz de ele.

Conexiunea la internet este bună atât în lobby, cât şi în camere. Contra unui tarif (0,5 euro/2 ore; 0,75 euro/4 ore; 4 euro/1 zi; 9 euro/3 zile; 15 euro/7zile), de la recepţie primeşti parola şi te poţi conecta.

Salina National Park - este un parc nou, situat vis-à-vis de Bella Vista Hotel. Lângă intrarea principală se află o cofetărie, precum şi o parcare specială pentru maşinile celor care vin aici. Am remarcat mulţi arbori tineri, majoritatea plantaţi de elevi (fapt evidenţiat de inscripţii pe panouri), bănci pentru relaxare şi locuri de joacă pentru cei mici, o fântână arteziană, o alee umbroasă care duce la cealaltă intrare în parc, spre Salina, dar şi un monument comemorativ dedicat fostului preşedinte american John F. Kennedy.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, în 2013, Comunitatea Baha’i din Malta a plantat în Salina National Park 60 de arbori.

Salinele din Malta - vechile saline - sunt cu totul altfel decât cele de la noi. Într-o zonă înconjurată de un şanţ cu apă care împiedică accesul oricui, au fost construite separeuri dreptunghiulare în care era adusă apa de mare. Prin evaporare, pe lespezile de piatră rămânea doar sarea care mai apoi era colectată. În prezent nu se mai foloseşte acest sistem, dar zona este în amenajare pentru a deveni un obiectiv turistic.

Chiar în mijlocul Salinei se află o cruce singuratică, parcă păzind împrejurimile. Pe o bază pătrată cu mai multe trepte, se înalţă o coloană de piatră care susţine crucea. Am citit pe panoul informativ că acest gen de cruci, simple dar atent lucrate, sunt o caracteristică a multor sate malteze.

---

VIZUALIZĂRI: 7856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI