Back to the nature

TIPĂREȘTE

Am fost suparata foc! Dupa ce planuisem aproape cu jumatate de an inainte excursia noastra prin Israel si Iordania, primisem cu doar cateva zile inainte de a pleca vestea cum ca zborul nostru spre Tel Aviv s-a anulat! Existau doua alternative: sa plecam cu 3 zile intarziere din Berlin (la 600 km departare) sau sa alegem o cu totul si cu totul alta destinatie. Asta mi-a aruncat toate planurile peste bord…cum spuneam: am fost suparata foc!

Si iata-ne peste cateva zile intr-un avion apropiindu-ne de insulele unde nu mi-am dorit sa ajung niciodata…MALDIVES!

Sunteti mirati? Pentru ca nu mi-am dorit sa ajung aici…o teama ca ma voi plictisi – avand in vedere ca eu nu pot sta locului mai mult de trei zile – si faptul ca pentru a ajunge pe una dintre insule trebuia sa luam un avion de apa cu alice in care incapeau doar 12 persoane si care se clatina la fiecare bataie de vant – erau doua dintre motivele pentru care am evitat sa ma si gandesc doar la un concediu pe Maldives.

Si iata-ma dupa 9 ore de zbor ajunsa pe insula principala a acestui archipel. Prima impresie: neplacuta! Aeroportul mic, orasul Male o ingramadeala de cladiri din tabla si carton, un aer greu mirositor, fierbinte si umed si oameni de statura foarte mica, negroizi si cu urechi enorme. Daca s-ar fi filmat aici “Planeta maimutelor” statisticienii nu ar fi avut nevoie de masti…ii spun sotului meu cu un zambet pe buze. Dar lui nu-i arde acum de glume! Pe o tabla scrisa cu litere mari de tipar citim: este interzis sa introduceti in aceasta tara – alcohol, droguri si pornografie! Observanm ca vom fi controlati din nou, de data aceasta mai minutios decat in aeroportul din Germania. Sotul meu se ascunde pentru cateva minute in toaleta unde bea pe nerasuflare sticla de vin ce am adus-o cu noi... pe urma scoate revista ce o luasem din avion si o rasfoieste de zor. Ce cauti? il intreb. Revista aceasta – vrei sa o pastrezi? Da sigur…de ce? el fara sa-mi raspunda incepe sa rupa cateva pagini din ea pe care le arunca imediat la gunoi…erau cateva femei in bikini fotografiate in aceasta revista imi raspunde…sa nu creada cumva ca este pornografie! Chair in fata noastra sunt controlate doua persone care au cumparat la plecare o sticla de sampanie - sticla este confiscata imediat si dupa fetele lor am impresia ca vor trebui sa si plateasca amenda.

Dupa aceea totul parcurge foarte repede. Atat de repede incat nici nu am timp sa ma gandesc prea mult cum va fi zborul cu avionul de apa. Atat de repede ca uite ca ne aflam deja intr-o sala mica de asteptare si zborul nostru este anuntat in 5 minute. Ni se impart niste cutiute micute - probabil bomboane? – dar nu! sunt defapt doua dopuri de urechi – oare chiar asa de groazic sa fie zborul? Nu am timp prea mult sa ma gandesc ca deja stam pe platforma miscatoare de unde se urca in avion. Ii las pe ceilalti pasageri sa urce inaintea noastra. Ideea a fost insa nu chiar asa de buna pentru ca acum nu mai sunt decat doua locuri libere, unul in spatele celuilalt si direct in apropiere de cabina pilotilor. Pilotii – 2 baieti tineri la circa 25 de ani si bordul de computere cu zeci de cifre lucind in diferite culori se afla la circa jumate de metru de mine. Alicele avionului incep sa se invarta din ce in ce mai repede, zgomotul de motor devine din ce in ce mai puternic, ne departam din ce in ce mai mult de tarm si valurile sunt din ce in ce mai mari. Ne clatinam putin in dreapta si stanga si eu imi strang centura de siguranta din ce in ce mai tare. Dupa doar cateva momente “decolam”…si zburam…panica ce o avusem pana acum se micsoreaza precum urcam tot mai sus pana cand dispare si se transforma din ce in ce mai mult in admiratie. Nu pot spune la ce inaltime am zburat – dar pot spune ca este perfecta – de sus mai poti vedea zecile de casute de pe insule si recifele de corali. Yachturile si chiar cate o barcuta cu vela. Si cu toate ca sunt obosita dupa cele 9 ore de zbor, parca as vrea ca acest zbor sa nu se mai termine niciodata… dar aterizam dupa circa 40 minute! Insula pe care aterizam se afla in Lhaviyani Atoll si se numeste Kuredu (www. kuredu. com). O insula de circa 1, 5 km lungime si 300 m latime. Apa este de o culoare de nedescris – mai bine zis are mai multe culori – de la albastru deschis, peste verde pana la bleumarin in toate nuantele. Nisipul este alb si fin ca faina, scoici de toate formele (cele albe predomina) sunt rasfirate pe plaja. Cocotierii se intind pe toata plaja pana in mare. Pomi de oleandru si iasmin isi raspandesc parfumul peste insula…da am ajuns in paradis! Este o insula “barefoot” unde se umbla cu picioarele goale – cele 4 perechi de sandale care le-am impachetat – nu le-am folosit nici macar o zi.

Suntem cazati intr-un bungalow direct pe plaja – defapt toate casutele sunt cu acces direct la mare si fiecare are plaja ei privata. O camera destul de mare cu un pat matrimonial, o plasa de tantari si FARA televizor! 2 saptamani fara televizor. Intoarcere la natura! Baia este in aer liber! Un dus cu apa de ploaie care se incalzeste la soare si un wc direct intr-o mica gradina, separat doar de un zid de circa 2 m. inaltime. Am emotii…oare ma voi plictisii?

Continuarea maine… click aici - completare ulterioara link de catre webmaster

---

VIZUALIZĂRI: 7503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI