Torino III. Bijuteria regalității italiene , Venaria Reale.

TIPĂREȘTE

După atâta agitație urbană am decis să vizităm și teritoriul învecinat al marelui oraș pentru că zona sa metropolitană este la fel de pitorească ca aceea pe care v-am descris-o până acum în cele două articole anterioare ( vezi impresii și vezi impresii).

Pentru că cel mai la îndemână de locația unde am fost cazați era Venaria am optat să începem aici.

Orașul Venaria

Pentru a ajunge aici am venit pe Tangențiale Nord, părăsind autostrada la ieșirea Venaria iar apoi am urmat indicatoarele către La Venaria Reale.

Mai simplu puteți seta pe GPS adresa Piazza della Repubblica, 4,10078 Venaria Reale Torino, Italia, sau coordonatele 45 ° 8 '10.32 "N, 7 ° 37' 35.18" E, 45.1362,7. 62644. Urmând această indicație puteți ajunge în piața ce face accesul la intrarea în curtea palatului pe la Torre del Orologio.

Trebuie să ştiţi că nu puteţi parca nici pe strada ce face accesul şi nici în piaţa ce face accesul în curte. E nevoie să găsiți un loc de parcare într-o zona mai îndepărtată, eu pot să vă propun pe cea din preajma Primăriei, Via Guglielmo Marconi unde este destul spațiu pentru turiști sau pe o stradă din imediata vecinătate a grădinii, Via Carlo Emanuele II.

De la parcarea Primăriei faceți stânga și, pe Via Andreea Mensa începeți o plimbare ușoară în târgul construit odată cu Venaria. Acesta păstrează același aer de orășel provincial italian atrăgător și pitoresc, accentuat de trimiterile la regalitate - Pasticeria Cioccolatini del Re, Restaurantul La Petite d”or.

Trecem prin Piazza Don Tommaso Alberione și continuăm plimbarea până la Piazza SS Annunziata unde ne oprim să admirăm complexul Ospetale Civile ale cărui corpuri de clădiri înconjoară piața din toate cele patru laturi.

În capătul străzii zărim ținta noastră, Piazza della Repubblica, calea de acces către Torre dell Orologio și de aici la Reggia e Giardini sau în stânga, Chiesa de Santo Umberto.

La Venaria Reale

Casa de bilete este chiar pe colțul Piazza della Repubblica iar aici primești odată cu biletele și informațiile de care ai nevoie și o hartă a complexului.

Reggia di Venaria Reale poate fi vizitat individual sau cu excursii ghidate pe tot parcursul anului fiind închis doar în zilele de luni.

În cursul săptămânii, de marți până vineri orele de vizitare sunt de la 9,00 la 17,00 (ultima intrare la ora 15,30), în timp ce sâmbătă și duminică intrarea se face de la 9,00 la 20,00 (ultima intrare 18,30).

Prețul unui bilet de intrare pentru toate palatele incluse în circuitul de vizitare este de 20,00 euro. Pachetul de familie (2 adulți + un copil între 3 și 18 ani): 39,00 euro.

Biletul permite accesul la: Reggia di Venaria, Muzeul de istorie a Teatrului, expoziţii permanente găzduite de palate dar și la toate expoziţiile temporare, Grădini, Concertele de muzică organizate în Curtea interioară, Expoziția de artă contemporană Fantacasino sau la izvorul Cervo.

Venaria Reale a fost una din reşedinţele familiei Savoia din Piemont, probabil cea mai mare dintre ele, depăşind chiar Palazzo Reale din Torino.

Venaria a fost proiectată şi construită în doar câţiva ani (1658 – 1679) plecând de la o idee a ducelui Carlo Emanuele II care a vrut să facă o bază pentru vânătoare pe dealurile din jurul orașului Torino. Pentru a putea construi au fost cumpărate două sate mici Altessano Superiore și Altessano Inferiore iar după ce au avut terenul au ridicat aici un complex mare de palate locul fiind rebotezat Venaria pentru funcția sa de viitor, teren și bază de vânătoare.

Clădirile au o suprafaţă însumată de 80.000 m în timp ce grădinile sunt superbe cu fântâni și bazine amenajate deosebit.

Designul a fost realizat de arhitecții italieni Amedeo di Castellamonte și Michelangelo Garove. Planul oraşului de lângă palat a fost realizat pentru a simboliza gulerul Ordine della Santissima Annunziata, un ordin dinastic creat de Casa de Savoia.

În 1675 târgul și palatului au fost aproape finalizate lucrările continuând totuşi până în secolul următor.

În lungul anilor de existență complexul suferit multe distrugeri în special în timpul asediului și a ocupației franceze pagubei refăcute de vestitul Filippo Juvarra arhitectul Torino-ului.

În timpul dominației napoleoniene, construcțiile din complex au fost transformate în barăci pentru trupe iar grădinile distruse pentru a crea un teren de antrenament al acestora.

Complexului i s-a menținut acest rol și după căderea lui Napoleon fiind folosit de către armata italiană până în 1978 când a fost vândută la Ministerul Culturii.

Venaria Regala a ajuns în stadiu de părăsire în anii de după război dar a fost restaurată cu multă atenţie imediat după anii 2000 fiind finalizată pentru aniversarea a 150 de ani de la Unificarea Italiei în 2011.

Acum a ajuns o destinație vizitată, pe locul 5 în clasamentul destinațiilor preferate ale turiștilor care caută să descopere patrimoniul cultural italian, unde ai ocazia să stai timp îndelungat la coada pentru bilete.

Puteți vedea și chiar vizita la interior: Reggia, Tore dell Orologio, Castelvecchio, Sala di Diana, Sale dele Arti, Galeria Grande, Torre del Belvedere, Cappella di sant Umberto, Scuderie Juvarriane, Scuderie alfieriane (Centrul pentru conservare și restaurare) și Corti dele Carrozze.

Am admirat frumusețea clădirilor, amenajarea piațetei sau a grădinii din imediata vecinătate, de la exterior dar nu am intrat să vizităm clădirile pentru că, așa cum spuneam, timpul era mereu inamicul nostru.

În schimb nu am putut să ratăm grădinile.

Giardini

Dacă doriți doar accesul la grădini biletul costă pentru adulți 5,00 euro, 4,00 euro pentru copii 6 – 18 ani, gratuit pentru cei sub 6 ani.

Reggia di Venaria Reale are peste 80 de hectare de grădini amenajate, cu sute de ronduri de flori, livezi, uniform separate de bulevarde lungi, ideale pentru plimbare după ce ai vizitat palatul, păduri și iazuri, populate cu păuni și rațe sălbatice.

După ce ai luat biletul traversezi Piazza della Repubblica și prezinți biletul pentru verificare agentului ce te așteaptă sub Torre dell Orologio. Odată intrat în Corte d”Onore te oprești să admiri mai întâi imensitatea și sobrietatea pieței înveselită doar de jeturile jucăușe ale fântânii arteziene, Fontana del Cervo (eu nu am văzut cerbul pe nicăieri, probabil era la păscut). În anumite momente ale zile, fântâna prinde viață "dansul" celor 100 de jeturi de apă ce urcă până la 12 de metri urmând ritmul muzicii, antice sau moderne. Sâmbătă și duminică seara spectacolul este completat de adăugarea unor proiecții de lumină în apă pentru definirea feeriei de culoare, lumină și sunete.

Apoi, făcând o piruetă observi clădirile ce mărginesc piața și îți poți închipui măreția serbărilor sau banchetelor ce aveau loc aici: Castelvecchio, Sala di Diana, Sale dele Arti și Galeria Grande.

Ocolim apoi Sala di Diana prin dreapta și intrăm în Giardino a Fiori construită în forma unei cruce malteze marcată în centru de o fântână arteziană iar între brațe cu ronduri mari de flori de toate felurile și culorile.

Continuând pe lângă zidurile Palatului spre Giardino delle Rose al cărui nume nu trebuie tradus și unde impresionează Chiosco delle Rose unde aranjamentul floral amintește de grădinile de la Versailles sau Schönbrunn. Înconjurați de mirosul de flori este locul unde vara vă puteți opri pentru a vă răcori cu o înghețată sau o băutură rece.

Trecem pe lângă ruinele Fontana di Ercole ce au reprezentat centrul grădinilor la momentul creării lor. Erau constituite din două arcade terminate cu două turnuri ce închideau din trei laturi fântâna ce purta numele eroului antic. A fost decorat cu basoreliefuri, măști, statui, busturi, obeliscuri, balustrade sau decorațiuni obținute prin compoziția de mii de scoici de diferite forme și culori ce se mai zăresc timid între ruine.

Admirăm în tihnă Aleea Centrale e Canale di Ercole care adăpostesc inclusiv animale și păsări sălbatice. La momentul vizitei mele două lebede căutau leneșe masa de prânz în apele canalului.

Coborâm în Trenino dei Giardini pentru a ajunge pe malul Peschiera. Peisajul este fantastic dar din păcate vremea nu a permis gazdelor să ”dezvelească” gondolele cu care aveam de gând să plutesc pe luciul apei.

Ne în întoarcem la baza zidului ce susține terasele și aleile de la construcțiile și parcul de sus și înaintăm pe lângă arcadele botezate de cei de aici Grotte în care, din loc în loc, apar ornamente din tuf vulcanic, scoici sau bucăți de statui antice.

Pe peluza din fața grotelor este împrăștiat un ansamblu sculptural Il Giardino delle Sculture Fluide aparținând unui sculptor contemporan, Giusepe Perone. Combinând metalul, piatra, pomii verzi, granitul și apa artistul a creat opere de artă ce atrag privirea și admirația celor ce-și dau seama mai târziu că nu este realitate sau artă: Tra scorza e scorza (Printre coji și coaja), Disegno d’acqua, Pelle di marmo e Anatomia, Cervello di pietre sau Idee di pietra.

Copleșiți de atâta frumusețe și rupți de atâta drum urcăm greu scările de lângă Castelvecchio, din nou în Corte d”Onore și, pe sub Torre dell Orologio ieșim din nou în Piazza della Repubblica.

În drum spre mașină poți opri la Pasticceria I cioccolatini del Re sau restaurantul Le Petite D”or unde să servești o masă rapidă sau să te bucuri de un desert demn de locul unde te afli.

Și astfel ia sfârșit și a treia zi de vizite care, în mod normal ar fi trebuit să încheie seria mea de articole dar, materialul adunat mă îndreptățește să lucrez în continuare la descrierea pe care o merită Torino.

---

VIZUALIZĂRI: 4780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI