Torino II. Continuăm plimbarea.

TIPĂREȘTE

Pentru că suntem încă în oraș, deși nu în centrul său – pe care l-am descris în articolul meu anterior - reîncepem periplul nostru cu Borgo Medievale.

Satul medieval – Borgo medievale - din Torino este un muzeu în aer liber situat pe malurile râului Po, în Parcul Valentino. S-a născut în anul 1884 ca o secțiune de Artă Antică a Expoziției Internaționale de la Torino totul fiind proiectat și executat să apară absolut "adevărat".

Intenția de a crea un cadru pitoresc și iluzoriu nu a fost singurul scop al inițiatorilor, rolul ansamblului fiind în primul rând educativ, de învățământ, de protecție a patrimoniului istoric și artistic din Piemont și Valle d'Aosta fiind reproduse aici elemente constructive reprezentative pentru zona culturală, clădiri în care au fost apoi expuse adevărate opere de artă.

Pentru a ajunge aici am urmat din nou Corso Casale până la podul Vittorio Emanuele I, deși mergem înainte strada capătă numele de Corso Moncalieri. Continuăm pe această stradă până la următorul pod, Ponte Umberto I pe care-l traversăm iar apoi, având ca reper uriașul Parco del Valentino pe care îl veți remarca în partea stângă, virăm la stânga și conducem pe Corso Massimo D'Azeglio până la Monumentul lui Amedeo de Savoia.

În acest capăt al parcului putem parca și, urmând indicațiile de la intrare puteți ajunge ușor la Borgo.

Pentru a vă ușura misiunea vă furnizez adresa pentru GPS, Viale Virgilio 107, Parco del Valentino Torino 10126, cu precizarea că ar trebui să fiți atenți la locurile de parcare (plătite în marea majoritate) și la eventualele limitări de acces.

Accesul în târgul medieval se face din parc pe un pod de lemn atârnat de lanțuri de fier. Intri în sat și realizezi că faci o călătorie prin timp și spațiu, lăsând orașul secolului XXI în afara zidurilor pentru a găsi un moment de liniște și visare printre arcade, fântâni, ateliere, grădini și un castel ce se uită la tine de sus.

Trebuie să mă recunosc a fi sincer copleșit de ingeniozitatea cu care a fost realizat locul lăsând realitatea la intrare purtându-te apoi, conștient sau nu, printre ziduri ce te duc cu gândul la basme și povești cu prințese și cavaleri.

Vizita satului medieval poate fi împărțită în două părți: prima cu acces liber, în partea de jos a satului, aproape de nivelul râului.

Ai ocazia să analizezi detalii ale caselor medievale construite de-a lungul străzii și curți interioare utilizate în activitatea de ateliere artizanale. Ele reproduc clădiri din Piemont și Valle d'Aosta, combinate pentru a forma o stradă animată, locuită dar și gazdă a atelierelor meșteșugarilor ce munceau aici în secolul XV.

La intrare, după pod, te întâmpină o fântână curgătoare în timp ce pe partea stângă observi atelierul de fierar, ciocanele vechi ale fabricii de hârtie, strada continuând apoi cu case de o parte și alta până la colțul unde se înalță biserica. Sunt reconstruite străzi, piețe, fântâni, fortificații, decorațiuni, fresce și case reale.

Satul medieval este deschis de luni până duminică de la 9,00 la 19,00 din noiembrie în martie și 09,00 la 20,00 din aprilie până în octombrie.

În toate aceste clădiri găsești magazine de produse artizanale, de imprimare și personalizare a acestora dar și de suveniruri.

De aici ansamblul continuă pe partea stângă în timp ce pe dreapta se înalță Castelul, La Rocca.

Acesta reprezintă cel de-al doilea moment al vizitei, ce poate fi făcut după plata unui bilet de acces în valoare de 6 euro pentru adulți și 5 euro pentru copii. Biletul îți permite accesul la castel și grădină.

Vizita castelului, ”La Rocca” durează aproximativ 45 de minute și este întotdeauna însoțit de personalul muzeului ce oferă explicațiile necesare pentru înțelegerea castelului, a camerelor acestuia și a grădinii.

La Rocca, punctul focal al târgului medieval, este cea mai mare clădire de aici fiind realizată în stilul unui conac fortificat, cu camere somptuoase pline de mobilier, țesături, amplsate în camerele de dormit, sălile de zi, sala de mese sau bucătărie, amenajate pentru a reproduce modul de derulare al vieții din secolul al XV-lea.

Construită între 1997 și 2000 grădina castelului este împărțită la rândul său în trei părți: Grădina Plăcerilor - dependință a castelului nobiliar, cu plante ornamentale, Grădina Botanică - cu ierburi medicinale și Grădina castelului - cu arbori fructiferi și legume.

Cetatea medievală este deschisă de marți până duminică de la 10,00 la 18,00, casa de bilete se închide la ora 17,15. Închis în zilele de luni.

În prima zi de marți a lunii, dacă nu este vacanță, intrarea este liberă.

Spre şi dinspre Borgo trebuie să treci neapărat prin Parco Valentino.

Parco del Valentino este cel mai renumit parc public din Torino fiind situat pe malurile Po și având o suprafață de 421.000 m2 fiind considerat un simbol al orașului, precum Mole Antonelliana.

Așa cum am spus mai sus am intrat în parc pe poarta dinspre Corso Massimo D'Azeglio, după ce am parcat mașina lângă statuia ecvestră a lui Amedeo de Savoia în Parcheggio Viale Padiglione.

Chiar la marginea scuarului ce înconjoară statuia, vis-a-vis de parc admiri mai întâi Villino Caprifoglio.

Construcție eclectică, frumos ornamentată în lemn, a fost iniţial cabana ce a găzduit îngrijitorul parcului și a servit ca depozit pentru instrumente.

În prezent aici este Laboratorul de lectură pentru copiii din orașul Torino ce oferă seminarii și întâlniri pentru profesori pentru a familiariza copii cu textul scris.

La intrare în parc treci pe lângă un monument ridicat în memoria lui Giuseppe Ratti, inovatorul ochelarilor sportivi și a celor pentru aviatori față de care Torino are un mare respect ca urmare a implicării sale deosebite în arta fotografică și film, materialele adunate de acesta stând la baza unor expoziții internaționale de fotografie ținute aici și, mai târziu, la alcătuirea exponatelor din Muzeul cinematografiei.

Nucleul inițial a parcului se află în zona Castello del Valentino, situat în zona sa centrală și care a luat numele de la parc. Acesta a fost început în secolul al XVI-lea, dar numai în secolul XIX-lea au început lucrările la forma parcului așa cum o cunoaștem noi.

Acum parcul este o arie uriașă plină de verdeață aproape tot timpul anului (favorizat și de clima de care beneficiază zona) grădinile ce-l alcătuiesc fiind pline de râuri ce curg mai leneș sau mai tumultos (funcție de ”relieful” pe care-l traversează), cascade, fântâni pomi și flori din cele mai variate cu aranjamente sau fasonări ce denotă o preocupare și o cunoaștere a amenajării peisagiste.

Mici statul metalice ascunse deștept în vegetație, bănci stilizate, pomi ornamentali interesant aranjați și abundența de păsări și veverițe creează un cadru aproape idilic ziua dar de evitat noaptea.

Parcul reprezintă o adevărată Mecca pentru localnici care vin la picnic pe iarbă, se plimba după o zi de birou fac, jogging sau merg cu bicicleta de-a lungul aleilor şi străzilor ce-l traversează.

În parc sau apropierea sa sunt multe zone amenajate pentru jocuri sportive (fotbal, baschet, handbal sau tenis de câmp) unde accesul este gratuit după regula primului venit. De asemenea, pe malul râului, sunt debarcadere de unde puteţi apela la bărci cu care să navigaţi sau să închiriaţi caiace pe care să le manevraţi personal pe firul apei (dacă vă pricepeţi la asta).

Așa cum ați înțeles poate fi vizitat și Castello del Valentino numai că noi nu am mai avut timp așa că voi descrie această bijuterie cu prilejul altei vizite în zonă.

De aici mi s-a părut firesc să continuăm vizita noastră cu reperul ce domină de la înălțimea unde a fost construită, Basilica Superga.

Pe colina Turinese ce care mărginește orașul, peste râul Po, la altitudinea de 670 metri se află Basilica Superga.

Povestea fondării bisericii seamănă cu una dea noastră, cu Ștefan cel Mare, și spune că Prințul Vittorio Amedeo II şi Eugen de Savoia au ajuns pe deal pentru a afla unde sunt trupele armatei franceze şi spaniole care asediau oraşului de peste patru luni. Pentru aşi respecta legământul şi pentru a sărbători victoria, au ridicat biserica între anii 1717 şi 1731 pentru a domina orizontul oraşului şi al păzi în acelaşi timp prin graţia Sfintei Marii, protectoarea locului.

Şi această construcţie monumentală în stil baroc este capodopera arhitectului italian Juvarra despre care am tot relatat în articolele despre Torino şi Como.

Adresa pentru GPS: Strada della Basilica di Superga, 73.

Programul de vizitare este destul de complicat:

Martie: Luni, Miercuri, Joi, Vineri de la 10,00 la 17,00 (ultima intrare 16,40)

Sâmbătă: de la 9,30 la 18,00 (ultima urcare 17,40)

Duminică: 12:45 la 18:00 (ultima urcare 17,40)

Închis în zilele de marți.

Aprilie – octombrie:

Luni, Miercuri, Joi, Vineri de la 10,00 la 18,00 (ultima intrare 17,40)

Sâmbătă: de la 9,30 la 19,00 (ultima urcare 18,40)

Duminică: 12:45 la 19:00 (ultima urcare 18,40)

Închis în zilele de marți, deschidere extraordinară în 10 şi 17 august, sărbători naţionale

Iarna (octombrie – februarie):

Luni – Vineri: închis

Urcarea nu este permisă în timpul slujbelor religioase și în caz de vreme rea.

Ajuns aici pe un drum îngust, de coastă, ce urcă continuu și abrupt cale de vreo 9 Km, parcăm mașina în spațiul generos din preajma bisericii și ne lăsăm învăluiți de umbra blândă a bisericii, priveliștea splendidă a vârfurilor acoperite de zăpadă ale Alpilor sau a orașului de sub noi și de sub nori.

Alternativă la urcatul cu maşina este funicularul construit în anul 1935 pentru a facilita accesul turiștilor. Acesta pleacă de undeva de la baza colinei şi urcă 15 minute într-un unghi de cca. 10 grade de-a lungul Parco Naturale della Collina Superga.

În interior, în partea stângă, cobori la subsol unde sunt mormintele regilor și principilor italieni, de la Vittorio Amedeo II la Carlo Alberto începând cu 1731.

Pentru 3 euro ești lăsat să urci pe terasele Basilicii folosind scara de lemn în 131 trepte ce urcă în spirală în dreapta intrării.

Dacă ai noroc de timp senin ai parte de priveliști superbe ale orașului și împrejurimilor sale. Eu am ajuns acolo seara iar când am urcat pe acoperiș era deja noaptea și ceață și tot am fost încântat de priveliște chiar dacă nu a fost prea ofertantă cu aparatul foto.

Când termini de înconjurat zidul exterior al bisericii nu se poate să nu remarci un monument drapat cu fotografii, fanioane, steme şi alte simboluri. Afli că acesta comemorează un teribil accident din anul 1949 când, chiar lângă biserică, s-a prăbușit avionul care transporta echipa de fotbal A. C. Torino, echipă care în acele timpuri se confunda cu naţionala Italiei, întâmplare care a rămas în istorie sub denumirea de Tragedia di Superga.

Am încheiat ziua noastră la Torino la un mic restaurant, Miro, situat pe str. Settimo 154, unde, într-un decor interesant am servit un menu cerimonie format din aperitivo (coktail alcolico, salatini caldi, olive, salamino, grana) antipasti (vitellina in salsa di tono, bue affumicato con rucola e grana, voul au vent con fonduta e porcini, prosciutto crudo e ananas, insalata di mare), primi (risotto con gamberi e zucchine, agnalotti miro, sorbeto) și secondi (stracatto di manzo, pesce spada alla mediterranea) totul stropit cu acqua, vino, bibite, caffe și digestivo.

Cu greu ne-am ridicat de la masă și mai greu mi-a venit să cred că tot dezmățul acesta culinar a costat doar 35 de euro.

Ziua a doua s-a terminat, voi reveni în articolele viitoare cu alte impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 4433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI