Siena, cea neasemuit de frumoasă

TIPĂREȘTE

Bineînţeles că înainte de a pleca în excursie am citit ce s-a scris pe sait despre Siena. Doar 7 reviewuri faţă de 48 pentru Florenţa, ceeace, după ce am văzut ambele oraşe mi se pare nedrept. De excepţie este reviewul lui Amero - vezi impresii - care, pe lângă multitudinea de amănunte despre obiectivele oraşului ne spune cum să faci o excursie pe cont propriu pornind din Florenţa unde era cazată.

Eram deja obişnuiţi să fim lăsaţi la marginea oraşului aşa încât am coborât din autocar în parcarea de lângă Fortezza Santa Barbara şi am început să urcăm străduţele înguste ale Sienei. La un moment dat pe Via delle Terme am ajuns în faţa bisericii ortodoxe Sf. Anastasia. Aici, auzindu-ne vorbind româneşte ne-a întâmpinat un preot tânăr cu cuvintele ˝Hristos a Înviat! ˝Nu trecuseră nici zece zile de la Paşte aşa că i-am răspuns cu toţii ˝ Adevărat a Înviat! ˝ Ne-a poftit în biserică să ne impărtăşim. Biserica este destul de frumoasă şi citind site-ul, am aflat că are o activitate susţinută printre românii din Siena şi Toscana. Că ne-am împărtăşit, că panta devenise mai uşoară, am ajuns la Chiesa cateriniană San Domenico destul de repede şi mai puţin obosiţi. Ghida a hotărât s-o vizităm la întoarcere ca să nu prindem aglomeraţie la dom. Am mai mers ce am mai mers şi o scară rulantă ne-a dus în piaţa domului. Ultimele străduţe au fost însă pieptişe. Aici, în piaţa del Duomo ne-am aşezat la coada de intrare admirând clădirile medievale din jur şi obeliscul în vârful căruia lupoaica îi hrăneşte pe Remus şi Romulus. Dealtfel am mai întâlnit în oraş câteva statui asemănătoare pentru că legenda spune că oraşul a fost întemeiat de Senius fiul lui Remus. La intrare în dom am fost controlaţi electronic la fel ca la Assisi şi la audienţa papală de la Roma. Era şi normal să se ia o minimă măsură de protecţie pentru una din cele mai desăvârşite catedrale ale lumii catolice, cea din Siena. Făcând o paranteză după ce am văzut-o pe aceasta, a doua zi cea de la Florenţa m-a impresionat mai mult prin dimensiuni decât prin valoare artistică. Am văzut cele două oraşe la o zi diferenţă unul faţă de altul, deci nu putea interveni nici uitarea, nici deformarea dată de trecerea timpului. De la dom am coborât şi am coborât (oraşul se află pe trei dealuri) până la imensa Piazza del Campo înconjurată de palate dar şi de cafenele, tratorii şi restaurante. În piaţă este clădirea palatului comunal cu celebrul Torre del Mangia în care dacă vrei să urci, plăteşti taxă ca să îţi dai sufletul pe 500 trepte. În Piazza del Campo am servit o masă frugală de turişti constând în jumătate de pizza enormă, apă şi cafea. Bere n-am luat pentru că era cald şi mai aveam de mers. Cum am terminat destul de repede de mâncat, ne-am despărţit de grup, dându-ne întâlnire la 4.30 la autocar. Am plecat să explorăm cartierele Senei şi pe bază de hartă şi indicaţiile unor localnici am început să coborâm. Am mers pe via de Fontebranda, am trecut de Arco de Porta Salaria, călăuzindu-ne şi după silueta impunătoare a bisericii San Domenic profilată destul de departe sus pe deal. Numai că noi coboram tot mai jos iar biserica apărea tot mai sus. Ne-am reorientat destul de târziu şi ţin minte că pe o străduţă întunecoasă şi în pantă am început să-mi fac socotelile că ar fi destul de complicat şi incomod ca unul din noi să dea în primire tocmai acolo. Sfânta Ecaterina ne-a apărat scoţându-ne în drum sanctuarul ei dar şi casa refăcută în care s-a născut şi aşa, mai uitându-ne la un palat sau casă medievală, mai la alta, am ajuns la biserica San Domenic. De aici până la autocar a fost floare la ureche. Ceilalţi din grup care n-au făcut acte de independenţă ca noi, au coborât pe scara rulantă bine-mersi. Pe total avantaj tot noi pentru că am luat contact cu un cartier contrada din oraşul vechi, neschimbat de cel puţin 6-700 de ani.

-Domul din Siena şi catedrala Santa Maria

Nu cred că ar ajunge un simplu review ca să comunic afectiv, nu ca specialist, tot ce m-a impresionat la dom. Mă limitez numai la un review destul de succint ca să nu ştirbesc din încântarea pe care o veţi resimţi când îl veţi vedea. În schimb am să postez mai multe poze care chiar dacă sunt făcute de mine, vă va sugera frumuseţea catedralei. În epoca de înflorire a Sienei ca stat liber, clerul şi cetăţenii şi-au propus să construiască cea mai grandioasă catedrală a creştinătăţii în continuarea domului preexistent din sec. XII. Lucrările au fost încredinţate marelui sculptor şi arhitect Nicola Pisano şi continuate de fiul său Giovanni care a mai construit Fontana Maggiore din Perugia şi baptiseriul din Pisa. Catedrala a fost ridicată între anii 1215-1263. Pisano a realizat în 1290 statuile de pe faţada catedralei şi cele trei portaluri ascuţite după exemplul bisericilor gotice. Exteriorul catedralei este placat cu marmoră albă, la două rânduri de plăci fiind intercalată o bandă de marmoră neagră. Pe faţadă sunt sculptate torsade, statui, desene geometrice din marmoră policoloră. În secolul XIV a avut loc o nouă dezvoltare a Sienei. Atunci a fost făcut proiectul de extindere a catedralei astfel încât s-o întreacă pe cea a Sf. Petru din Roma. În interiorul catedralei în partea dreaptă un zid marchează şi astăzi locul unde au început lucrările de extindere. Biserica actuală urma să fie încadrată în noua clădire. Ea nu a putut fi terminată din cauza unei epidemii de ciumă care a secerat în 1348 trei sferturi din locuitorii oraşului şi în toată Europa 27 milioane de oameni, fiind cea mai ucigătoare epidemie din istoria cunoscută a omenirii. Pierzându-şi independenţa În 1555 în faţa Florenţei condusă de puternica familie Medici, proiectul a fost abandonat definitiv. Astăzi nu se mai pune problema extinderii ci a consolidării catedralei existente pentru că pământul a început să se taseze sub greutatea ei. O serie de plăcuţe de sticlă sunt fixate pe la colţuri şi îmbinări ca markeri. Când se sparg înseamnă că au fost tensiuni care au lucrat asupra zidurilor. În sec. XIX pe faţadă au fost montate mozaicuri veneţiene placate cu aur care pur şi simplu te orbesc în lumina soarelui puternic. Interiorul este despărţit în trei nave demarcate printr-o pădure de coloane de marmoră albă alternând cu negru. Impresia artistică e deosebită. Înafară de coloane o lucrare de valoare artistică excepţională este pardoseala de marmoră. Pe ea sunt 59 de tablouri sculptate reprezentând scene biblice, realizate în aproape 200 de ani de muncă cu dalta. Ele în general sunt protejate dar am avut norocul să văd şi să fotografiez câteva, dintre care Masacrul celor inocenţi este excepţională prin forţa miscării şi dramatismul figurilor. Când sunt descoperite, plăcile sunt parcurse de credincioşi în genunchi. În numele credinţei aceştia suportă sângele care le curge din răni. (deşi au trecut aproape 20 de ani mi-a rămas în minte credinţa unor tineri miri mexicani care au străbătut cu genunchii însângeraţi câteva sute de metri prin enorma biserică Nuestro Senora de Guadelupe pentru a ajunge la Madona Neagră care le va ocroti căsătoria). Balconul octogonal de marmoră a fost realizat de Nicola Pissano în 1266 şi este considerat o capo d´ operă a sculptirii gotice. Coloanele balconului se sprijină pe lei iar de jur împrejurul lui sunt sculptate scene din viaţa lui Hristos. Altarul din partea nordică are la baza sa patru statui de Michelangelo realizate în 1500 şi o alta de bronz de Donatello, alături de candelabre, îngeri şi decoraţiuni multicolore. Pe tavanul catedralei sunt pictaţi 172 de papi. Librăria (biblioteca) Picolomini a fost concepută de papa Pius al III-lea în onoarea şi amintirea unchiului său papa Pius al II- lea despre care am scris pe larg în reviewul anterior că a fost iniţiatorul oraşului ideal, Pienza. Pe pereţi, pe tavan şi în vitrine sunt fresce realizate de Pinturicchio cu scene din viaţa papei şi manuscrise începând cu copilăria din satul natal Corsignano devenit oraşul Pienza. Tot aici sunt pictate scene privind canonizarea sfintei Ecaterina de Siena. Librăria Picolomini rivalizează cu Capela Sixtină din Vatican, nu vă spune un specialist ci un om impresionat de frumos. Nu am apucat să văd Baptiseriul de la subsol cu basoreliefuri de Donatello şi nici Muzeul dell Opera del Duomo din partea neterminată a catedralei în care sunt expuse tablouri ale pictorilor renascentişti.

-Piazza del Campo

Este o piaţă imensă înclinată, cu formă de evantai şi pardosită cu cărămidă roşcată care a fost construită în sec. XII. În piaţă în apropierea Palatului Public (primăria) este construită Fonte Gaia cu sculpturi de Jacopo de Quercia. Din cele mai vechi timpuri în această piaţă populaţia Sienei se aduna la evenimentele importante la fel ca romanii în agora. El Palio este o cursă de cai care s-a ţinut regulat din sec. XV dar sunt documente care atestă că tradiţia coboară în sec. XIII. Se ţine anual pe 2 iulie şi 16 august. Este o competiţie populară între cartierele numite contrade, în Siena fiind 17, fiecare cu steagul său multicolor (veţi vedea în poze) pe care figurează un animal sau pasăre. Cursa la care participă numai 10 contrade prin tragere la sorţi este scurtă dar periculoasă şi pune în evidenţă spiritul medieval al rivalităţii. Se termină printr-un banchet oferit cetăţenilor din cartierul câştigător al competiţiei.

-Palazzo publico

Face parte integrantă din Piazza del Campo şi a fost realizat în 1283 ca sediu al primăriei. Construcţia a durat două secole pentru că în acelaş timp s-a ridicat şi Torre del Mangia de 102 m la fel de înalt ca şi campanila domului, ca simbol al egalităţii intre puterea civilă şi cea religioasă. În turn se urcă 500 trepte fără lift dar se pare că priveliştea asupra oraşului şi a împrejurimilor până la lacul Trasimene e încântătoare. Astăzi în interiorul palatului este amenajat muzeul municipal şi expoziţii. Un tichet pentru turn şi muzeu costă 13 eu. Am vizitat numai curtea interioară a palatului în care sunt multe coloane de cărămidă care formează arcuri şi logii la partea superioară. Pe pereţi la loc de cinste panouri în amintirea marilor personalităţi ale Sienei şi ale Italiei dar şi un basorelief cu lupoaica alăptându-I pe Remus şi Romulus, cât şi un omagiu adus sfintei Caterina.

-Chiesa cateriniană San Domenico

Pentru chiesa San Domenico am trăit o stare de spirit specială, poate din cauza drumului lung şi urcuşului greu pe străduţele medievale fără trotoar, pavate cu piatră neregulată cât şi a monumentalităţii şi sobrietăţii bisericii. Mai încolo erau nişte scări rulante dar am vrut să vedem cât mai mult din oraşul vechi. De la Piazza del Campo am coborât pe strada Fontebranda până la punctul ei cel mai de jos urcând apoi pe culmea dealului Camporegio pe care este ridicată biserica şi de unde apare o perspectiva superbă a oraşului, a domului şi a turnului del Mangia. Călugării dominicani au sosit în Siena în 1220 şi s-au apucat să construiască cu uneltele cele mai simple biserica pe care au terminat-o în 40 de ani. Incendii, cutremure, extinderi au lucrat la forma ei dar ca impresie generală a rămas aceeaşi biserică cu un un aspect sever, construită din materiale comune, cărămidă roşie netencuită şi piatră. Cuvântul de ordine în construcţia ei a fost modestia şi crearea unui spaţiu mare în care să poată intra mii de credincioşi. Faţada bisericii este netedă şi fără decoraţiuni Am găsit similitudini cu abaţia cisterciană de la noi de la Cârţişoara şi intr-adevăr am citit că a fost construită cu palmele de călugării cersetori cisterciani. Pe partea stângă este turnul clopotniţă din 1340 reconstruit după cutremurul din 1798. În partea de sus a clopotniţei este o statuie a sf. Ecaterina. În interior biserica este simplă şi foarte încăpătoare. Nava centrală are înălţime de două etaje, este foarte luminoasă din cauza vitraliilor gotice înalte şi a pereţilor zugrăviţi în alb. Dealungul pereţilor sunt mai multe capele dintre care, cea a sfintei Ecaterina construită în 1460 păstrează moaştele capului sfintei şi un deget într-un relicvar de argint. Deasemeni capela bolţilor a fost construită în sec. XIV şi era locul de rugăciune al călugărilor cerşetori. În această capelă sf. Ecaterina a fost văzută de mai multe ori în extaz. Aici este singurul portret al sfintei făcut în timpul vieţii de Andrea Vanni (1375). Pe pereţii bisericii au fost puse în ultimele secole picturi religioase ale unor pictori cunoscuţi.

-Despre Sf. Ecaterina

A trăit între 1347-1380 în Siena, cea mai mare parte a vieţii ei mistice petrecând-o în biserica San Domenic. În 1461 a fost declarată sfântă, în 1866 patroana Romei, în 1939 patroana Italiei. Deşi era analfabetă papa Paul al VI-lea i-a acordat un doctorat în 1970, pentru scrierile sale dictate simultan mai multor ucenici iar în 1999, Papa Ioan Paul al II lea a consfinţit-o ca patroană a Europei. După canonizarea sfintei din 1461, biserica a primit o serie de daruri preţioase dintre care cel mai important este relicva Capului Sfintei adus de la Roma. Moaştele au fost plasate într-o urnă simplă, înlocuită în 1947 cu una de argint şi email de forma unei catedrale gotice. Această femeie umilă şi săracă a dictat discipolilor săi în stare de extaz 375 de scrisori atât de rugăciuni cât şi de de filozofie religioasă. Lucrarea sa de bază pentru care a primit titlul de doctor este Dialogul Providenţei Divine, un fel de testament spiritual. Scrierile ei au influenţat destinele bisericii catolice în timpul vieţii sale cât şi după. Cine era Sfânta Ecaterina? S-a născut într-o familie săracă şi neştiutoare de carte şi şi-a trăit copilăria în greutăţi materiale. S-a opus părinţilor care voiau s-o căsătorească ca să-i asigure existenţa. La 16 de ani a primit de la biserica dominicană pe care o frecventa zilnic rochia Mantellata, ceeace însemna înscrierea în Ordinul al III-lea. La 20 de ani a jurat credinţă lui Hristos trăind în post negru şi penitenţă. Fiind dotată cu o putere de convingere neobişnuită a început să-şi formeze ucenici cu care făcea cele mai grele munci, îngrijea bolnavii incurabili, dădea mâncarea ei copiilor orfani. În 1370 a avut loc marele extaz, schimbul inimii cu cea a lui Iisus iar în 1375 îi apar pe mâini stigmatele, rănile din timpul crucificării Mântuitorului. Iisus a îndemnat-o să-l convingă pe papă să nu accepte dezbinarea bisericii catolice Cu toată lipsa totală de instrucţie, vorbind foarte bine şi convingător, l-a determinat pe papa Grigore XI să nu divizeze biserica si să se întoarcă de la Avignon la Roma. A murit tânără la 33 de ani de epuizare şi anorexie. Tot ce v-am scris despre sf. Ecaterina este luat din surse documentare. Fiind ortodoxă, nu am crescut în cultul ei dar sunt convinsă că iluştrii specialişti în istoria religiei catolice din Vatican înainte de atribuirea titlurilor din ultima jumătate de secol au cercetat şi validat toate minunile Sf. Ecaterina

Mărturisesc că am fost destul de marcată în timpul vizitei în Siena. Doream să reţin totul, să intru în atmosferă, să-mi închipui cum a fost cu sute de ani în urmă. La plecare o deconectare mi-a fost oferită de nenumăratele standuri florale pentru că în acea zi la Siena era Târg de Flori.

.

---

VIZUALIZĂRI: 4097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI