Sicilia - in goana unui circuit

TIPĂREȘTE

Dupa bifarea tuturor obiectivelor incluse in program, am parasit Palermo, cel mai important oras al Siciliei (vezi impresii) si ne-am indreptat spre sud. Cazarea in cele doua nopti petrecute in Sicilia a fost aleasa foarte bine, cat mai aproape de tarmul sudic, deoarece urma sa facem o optionala de o zi in Malta, iar o apropiere cat mai mare de portul de imbarcare nu putea fi decat benefica.

Dar, pana sa ajungem in zona Ragusa, la Comiso, in drum am facut un popas la Agrigento. Stiam ca urma sa vizitam un grup de temple magnifice care ocupa o intreaga vale, Valea Templelor. Cum Agrigento se afla pe locul unui oras antic, unul dintre cele mai stralucitoare din timpul epocii de aur a Greciei antice, ma asteptam sa vad ramasite ale unei asezari mai vechi de 2600 de ani. Am ajuns pe un platou inalt, intins pe o mare suprafata, cu vedere la mare, mai curand o creasta decat o vale si am coborat din autocar la poarta sitului arheologic.

La intrare ne astepta cea mai mare surpriza pe care am avut-o in toata experienta mea de turist umblator in circuite: nu ni s-a permis accesul. Motivul? Nu aveau sau nu mai aveau bilete. Interventii ale ghidei, rugaminti… nimic n-a ajutat! Nici macar pentru marii amatori de vestigii antice n-a fost acceptata o plata simpla, fara bilet, la buna intelegere. Pur si simplu am fost lasati sa privim din departare, ca milogii la usa bisericii, doar ceea ce se putea vedea din - conform ghidurilor turistice studiate - "cele mai importante constructii antice grecesti aflate in afara Greciei, incluse in Patrimoniul UNESCO: Tempio di Giove (Zeus din Olimp), cel mai mare templu doric intalnit vreodata, Tempio di Giunone (Hera), care ofera o minunata priveliste asupra vaii si Tempio della Concordia, unul dintre cele mai bine conservate temple din lume".

Si ca sa nu credeti ca doamna de la intrare avea ceva impotriva romanilor, trebuie sa spun ca pensionarilor (care erau acceptati gratuit), le-a permis intrarea. Asadar, s-au desprins din grup trei sau patru turisti, cei mai in varsta dintre noi, si au pornit agale pe platoul usor in panta, in bataia soarelui mediteraneean. Vazand cat au de mers pana la vestigiile antice, nu le-a mai trebuit nici Tempio di Giunone, nici Tempio della Concordia si s-au intors fara sa fi vazut nici ei nimic mai de aproape.

Cu aceasta urma de regret, am parasit Agrigento si am continuat pe un drum frumos, paralel cu tarmul, pana la Comiso. Faptul ca am ratat plimbarea pe Valea Templelor a avut si un aspect pozitiv: am ajuns la cazare destul de devreme (la ora 20.30) astfel incat ne-am odihnit bine si ne-am pregatit pentru croaziera de a doua zi - optionala - in Malta (vezi impresii).

Cazarea la "Orchidea Garden" din Comiso a fost foarte buna. Hotelul este amplasat intr-un parc cu alei si plante bine ingrijite, are camere spatioase si grupuri sanitare alcatuite din trei incaperi separate: spalator, toaleta si baie. Regret ca nu am facut poze din interior. Pe atunci nu eram membru AFA si nu ma straduiam sa retin nici macar numele hotelurilor care ma gazduiau cu atat mai mult cu cat alegerile si rezervarile nu-mi apartineau. Dupa doua nopti petrecute in aceasta gradina a raiului, am plecat fara sa vizitam Comiso care - in afara de Fantana Dianei si de cateva biserici ridicate intre sec. XIII-XVII, zguduite de cutremure si refacute ulterior - nu prea are ce oferi turistului aflat intr-un circuit complet al Italiei.

Am retinut ca micutul orasel este locul de bastina a lui Salvatore Adamo, cantaretul si compozitorul care traieste in prezent in Belgia. Din acest motiv, pe drumul de la Comiso la Siracuza, printre plantatii de vita de vie, maslini si citrice, am fost insotiti de melodiile lui Adamo.

Siracuza sau Siracusa, un oras vechi de peste 2700 de ani, cu o cultura si o istorie bogata, este si locul de nastere a invatatului antic Arhimede. Fondat de colonistii din Corint, orasul a crescut si a prosperat devenind o mare putere a Mediteranei. In epoca sa de aur, Siracuza a fost condusa de Dionysius despre care curand aveam sa aflam mai multe. In centrul orasului antic am vazut Templul lui Apolo si Templul Atenei, doua constructii grandioase, marturii ale epocii de glorie si prosperitate.

In intinsul parc arheologic aflat in afara orasului, am vizitat Teatrul Grec, unul dintre cele mai mari teatre ale lumii antice. Am fost informati ca in vechiul teatru (cu un diametru de 138 m si cu 15000 de locuri), modificat mai tarziu de romani, inca se organizeaza anual, in lunile de vara, spectacole clasice de inalta tinuta.

In apropierea teatrului se afla Latomie, niste cariere de piatra folosite in antichitate drept inchisori pentru condamnatii la munca silnica. In "Latomia del Paradiso" se afla o pestera denumita "Orecchio di Dionisio" - Urechea lui Dionysius, facuta de mana omeneasca, cu un ecou uimitor. Se spune ca soaptele erau amplificate atat de mult de peretii stancii incat tiranul Dionysius putea asculta convorbirile prizonierilor.

Se stie ca intreaga insula Sicilia a fost de-a lungul timpului zguduita de mai multe cutremure violente. Pentru Siracuza cataclismele din sec. XVI-XVIII (1542,1693 si 1729) au fost ruinatoare, schimband pentru totdeauna aspectul orasului. Am plecat in Sicilia constienti si de acest aspect (nu-i spun amanunt pentru ca nu este de loc un amanunt lipsit de importanta), dar norocul a fost de partea noastra si Dumnezeu ne-a ferit de furia naturii. Am vazut in Sicilia numai ceea ce este frumos si atractiv.

Pentru vestigiile sale istorice pe care le adaposteste, precum si pentru stilul arhitectonic in care a fost reconstruit orasul afectat de cutremure - stil cunoscut ca baroc sicilian, tipic pentru arta Italiei de sud - in anul 2005 Siracuza a fost inclusa pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ziua de 16 septembrie 2010 ramane pentru mine o zi memorabila. Parasind in graba Siracuza, am continuat de-a lungul tarmului, spre Catania, cu scopul principal de a ne abate la "furnalul Siciliei" - Muntele Etna, cu unul dintre putinii vulcani activi din lume. Despre escaladarea partiala a Vulcanului Etna, despre conurile si craterele lui stinse acum, despre adanciturile si vaile sale intinse acoperite cu lava cenusie alcatuind un peisaj sumbru, am scris deja, deci nu voi intra in amanunte. (vezi impresii).

Motivul principal pentru care nu am escaladat complet Muntele Etna a fost timpul limitat, dusmanul cel mai mare al celor aflati in circuit. Spre seara trebuia sa facem transferul pe continent, pe la Messina si - pana atunci - un tur in frumosul oras Taormina.

Pe drum, in autocar, ghida ne-a vorbit despre Taormina, micul orasel aflat pe coasta de est a Siciliei, intre Catania si Messina. In prezent este o destinatie turistica atragatoare, cu plaje frumoase, cluburi, restaurante si magazine, dar si cu edificii stravechi, cu valoare istorica incontestabila.

Teatrul antic, unul dintre cele mai cunoscute din Sicilia, prezinta atractie nu numai pentru modul remarcabil in care a fost conservat, ci si pentru amplasarea sa. Construit, se pare, de romani pe fundatiile unui teatru grec si mai vechi, avand un diametru de 109 metri, acest edificiu este al doilea ca marime din Sicilia (dupa cel din Siracuza pe care il vizitaseram in cursul diminetii). Existenta teatrului pe acest amplasament ilustreaza o data in plus iscusinta grecilor de a alege asezari in care natura completeaza si amplifica frumusetea artei. Am aflat ca aceasta constructie antica inca mai este folosita pentru reprezentatii de teatru si muzica. Scaunele originale au disparut in cea mai mare parte, ramanand doar zidul si - in spatele scenei - cateva fragmente de coloane cu bogate decoratiuni corintice.

Bineinteles ca nici in Taormina, oraselul asezat cochet pe o colina, cu superbe vederi la Marea Ionica si Muntele Etna, nu am ramas cat as fi vrut. Pe langa altele, am auzit spunandu-se si ca tocmai vazuseram un amfiteatru. De ce sa mai intram si la acesta? Tot ruine, tot pietroaie?

Urmand linia de coasta a Marii Ionice, cu frumoase imagini panoramice, curand am ajuns la Messina, cel de-al treilea oras ca marime din Sicilia, situat in nord-estul insulei, la stramtoarea cu acelasi nume. Aici totul graviteaza in jurul portului de unde, in numai jumatate de ora, un ferry-boat face lagatura cu continentul la Villa San Giovanni - Calabria.

Desi a fost infiintata in perioada colonizarii grecesti, Messina mai pastreaza putine din vestigiile antice. Cutremurele de pamant, culminand cu cel de la inceputul sec XX, inspaimantator, urmat de un alt cutremur violent in adancul marii, au zguduit orasul distrugand cea mai mare parte din vechea arhitectura. Orasul a fost reconstruit, de aceea vizitatorul de astazi este uimit de aspectul sau modern, cu strazi largi si cladiri frumoase, dar nu prea inalte.

Aici, in oraselul Messina, s-a incheiat periplul nostru in cea mai mare insula a Mediteranei, Sicilia. Am traversat stramtoarea si am grabit spre cazare pentru ca se facuse foarte tarziu. In cizma Italiei mai aveam - incepand de a doua zi - inca multe alte locuri minunate de descoperit.

---

VIZUALIZĂRI: 5143 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI