Din nou o plimbare la înălțime — Cappadocia

TIPĂREȘTE

Un tip zboara cu balonul admirand peisajul rural pe care-l survoleaza.

Rezultatul e ca esti tot in rahatul in care erai si inainte de a te intalni cu mine, numai ca acum ai impresia ca e vina mea! ”

Sper să nu citească șeful meu acest articol, dar e singurul banc cu baloane pe care l-am găsit acum în acest moment. Da, deci se pare că am scăpat altfel n-avea cine să scrie acum, în trecut am mai încercat zborul cu parasailing (zbor la care mi s-a făcut inima cât un purice) două zboruri cu un avion mic, mic de tot (din nou inima purice). După toate acestea la zborul cu balonul am fost muuult mai relaxat și parcă doream să nu se mai termine. Îmi plac și zborurile cu avioanele comerciale dar numai cele care și aterizează nu ca zborul de marțea trecută PS752 din Teheran. Morala din toate astea? Să nu zbori acolo unde-i război, s-ar putea ca un Dorel să te confunde...

Ideea a pornit citind în trecut articolele colegilor / colegelor AFA. În principiu atunci am descoperit și Cappadocia, o lume de văzut măcar o dată în viață. Ideea mi-am pus-o undeva acolo pe lista de așteptare (pe lângă multe altele) iar în momentul în care a apărut anunțul AFA privind o excursie în zonă această idee s-a concretizat. Mulțumesc AFA!!

Dacă primul zbor cu balonul a decurs cu secole în urmă în Cappadocia primul zbor experimental a avut loc în 1989. Această vizită altfel a zonei a fost posibilă pentru turiști doar din anul 1997. În prezent putem discuta de o industrie întreagă, atât de dezvoltată încât guvernul turc a trebuit să limiteze zborurile la 150-160 baloane maxim pe zi. Pentru a înțelege cum funcționează această industrie în următoarele voi lua ca exemplu echipa care ne-a facilitat acest zbor.

Cei care ne-au înălțat deasupra Cappadociei și-au început activitatea în 2013 cu sediul în Goreme. Dispun de baloane cu nacele de 4,8, 16 și 20 de persoane. Echipa de 25 de persoane este compusă din 4 piloți, 4 organizatori, 2 funcționari și 12 lucrători la sol și aceștia din urmă fiind destul de importanți care participă de la transportul baloanelor/turiștilor la locul de lansare, umflarea baloanelor, urmărirea zborului, ajutor la aterizare, recuperarea materialelor. Zborul se face cu programare, dacă condițiile meteo nu permit nu se zboară, banii se primesc înapoi. Am întrebat de incidente din ultimii ani, răspunsul a fost zero.

Un zbor se poate programa în orice lună a anului dar se zboară numai dinimeața. Durata zborului standard este 1 oră plus-minus ceva timp în funcțiile de condițiile de aterizare. La acest tip de zbor se folosesc baloanele cu 20 de persoane. Zborul lung durează 1,5 ore și se folosește o nacelă de 16 persoane. Al treile tip de zbor este cel privat în care clientul hotărește câți/cât timp și pe unde să zboare. Aici de regulă se folosesc nacele mici pentru 4-8 persoane, bănuiesc că și prețul este pe măsură. Oricum în ciuda faptului că echipamentele costă foarte mult industria asta este foarte profitabilă dacă discutăm de un preț mediu de 170 euro/persoană/zbor standard de 20 persoane X mai multe baloane X 30 de zile, oare cât iasă??

Un amănunt destul de important este prețul. Cererea este foarte mare, iar baloanele sînt limitate la 150 bucăți, deci să nu ne gândim la o reducere semnificativă de preț chiar dacă o negociere este posibilă... Tocmai am intrat pe un site în care prețurile la un zbor standard erau între 170 și 200 euro de persoană. Eu am plătit 150 euro datorită colegilor AFA, mulțumesc.

Ziua de 17 noiembrie a început la o oră imposibilă, în prima secundă după trezire am dorit să pleznesc atât telefonul personal cât și cel fix din camera hotelului Perissia. În a doua secundă mi-am dat seama de ce sună și am fost sus.

La 5.30 am plecat din hotel spre Goreme sediul agenției organizatoare a zborului. Așa cum știam deja la sediul agenției care are amenajată o cafenea la parter a avut loc un prim mic dejun din ziua respectivă. Acest mic dejun a conținut cafea, ceai, suc, produse de patiserie, prăjituri și fructe. Pentru a rămâne oarecum treaz (dormeam pe picioare încă) am ieșit la o scurtă plimbare în vecinătatea clădirii din centrul localității Goreme. Erau minus 2 grade.

După finalizarea formalităților a urmat drumul de la agenție până la locul de ridicare a baloanelor de pe dealurile din vecinătatea localității, cu ajutorul unor mașini de teren și microbuze. Pe drum am văzut baloane peste tot luminate de focul arzătoarelor în întunericul dimineții.

Am ajuns la locul de ridicare unde balonul meu l-am găsit cât de cât umflat dar încă culcat la pământ. Pentru umflare se folosesc niște ventilatoare mari cu motor termic iar de la un anumit nivel se folosesc deja arzătoarele încă din poziția culcat. Balonul o dată ridicat este gata de zbor, pentru a urca în nacela cu 5 compartimente (4 compartimente pentru câte 5 turiști și un compartiment pentru pilot, Murat Yavuz îl cheamă, plus buteliile de gaz atât de necesare ridicării. Pentru urcare ne-a fost foarte utilă o scară. Balonul nostru neavând cameră atașată un angajat a făcut fiecărui turist o poză acesta este și singura în care mă văd în balon.

A urmat momentul ridicării de la sol, la o singură acționare a arzătoarelor balonul se mișcă foarte repede pe verticală. Spectacolul a început de fapt a fost 3 în 1. Primul spectacol a fost dat de natură, peisajul selenar din această zonă, al doilea spectacol tot de la mama natură răsăritul de soare și al treilea spectacol de mâna omului adică cele 150 de baloane pe cer. Combinația a fost perfectă pentru ziua care nu se va uita tot restul vieții. Pilotul a fost unul profesionist a combinat zborul la o înălțime considerabilă cu zborul la altitudine foarte joasă deplasându-se chiar în văile atât de renumite ale Cappadociei.

Ce am văzut mai exact de sus? Obiectivele turistice la momentul zborului au fost o necunoscută urmând să le vizitez la sol în următoarele zile. Dar urmărind fotografiile și filmele făcute de mine pot spune că pe drumul balonului care a început între Goreme și Uchisar și s-a terminat undeva mai aproape de Goreme am reușit să vedem de sus Parcul Național Goreme cuprinzând Muzeul în aer liber, Uchisar și Valea porumbeilor, Valea Zemi, Valea Iceri Dere, Valea Kiliklar și Valea Roșie, Valea Iubirii. Știam că noi am plătit un zbor standard care trebuia să dureze aproximativ o oră și am fost foarte mirat că totul a durat o oră și 40 de minute dar nu m-am supărat pentru asta am savurat timpul în plus și făcut sute de fotografii.

Am observat deja de sus că aterizarea se face direct pe platforma remorcilor trase de mașinile de teren. Echipa de la sol își cunoaște balonul, comunică cu pilotul și caută să ajungă cât mai aproape de punctul de aterizare. Atunci când balonul este aproape angajații de la sol apucă de frânghii și trag balonul spre remorcă. Așa s-a făcut și în cazul nostru totul exact. Pentru coborâre am folosit nișele din nacelă.

A urmat ceremonia zilnică pentru angajați dar unică pentru noi. Acolo pe loc lângă nacelă s-a pus o masă, pe care s-au așezat pahare, șampanie, suc, fructe, prăjituri, medalii. Șampania care conținea alcool a fost deschisă de către pilot, lumea aplauda și făceau selfie cu pilotul. Fiecare participant la zbor a primit o diplomă în care se specifică că a zburat plus o medalie tip magnet.

La sfârșit am fost transferați înapoi la hotel, cu mine fiind doi turiști cazați în Goreme am avut ocazia unui tur de centru vechi din această localitate. Superb este puțin spus.

Rog WM să atașeze la început, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI