Viena, in opt zile ploioase

TIPĂREȘTE

Ne doream foarte mult sa vizitam Viena cum s-ar spune gospodareste, muzeu cu muzeu, parc cu parc. Cu parcurile nu prea ne-a iesit din cauza ca din opt zile, doua a plouat cu perdea de apa, una a fost acceptabila si am putut sta pe o banca uscata iar celelalte, ritmic, juma' de ora rafala, juma' nimic, alta juma' ploaie mocaneasca, iar ca pauza, intretimp, sepci sau palariute erau zburate de vant la zeci de metri departare. Trecusem prin Austria acum vreo zece ani, intr-un tur al Europei cu masina dar in Viena am stat doar o zi juma', insuficient sa-i simti pulsul, destul de mult ca s-o regreti ca ai cunoscut-o atat de putin.

Inca de acasa ne-am pus problema cum sa-mi gestionez oboseala ca sa cuprind cat mai mult intr-o zi lumina si in a doua, s-o iau de la capat cu si mai mare elan. Mi-am propus sa cuprind cat ar face cineva sanatos la 40-50 de ani si, multumesc lui Dzeu ca am reusit, vazand in plus fata de ce era stabilit o itineranta cu Tutankamon si expozitia uluitoare Arcimboldo, sec. XVI, de care am sa va scriu altadata. Sotul meu este un globtrotter perfect, dotat cu memorie vizuala si nu numai, asa ca bine informat pe baza de net si harti a stabilit trasee, astfel incat sa minimizam timpul de deplasare intre punctele de atractie, dat fiind ca ne-am propus si am si reusit sa vedem chiar si trei intr-o zi (vai! vor spune umanistii, in Schonbrunn iti trebuie doua-trei zile sa-l vezi; ah! raspund eu, dupa trei-patru ore de privit tablouri il confund pe Monet cu Manet, adica sunt "capie", ca de! Ceausescu, ba nu Dej, ne-a facut ingineri ca tot omul, nu artisti)

Nu stiu daca are rost sa va descriu ce am vazut, odata ca nu sunt de specialitate, in al doilea rand ca in cursul vietii cei care nu ati fost inca, veti ajunge cu siguranta pe acolo (o ora si un sfert avionul Buc-Viena, adica strict timpul pentru pus centura, mancat, cafeluit, scos centura, gata! ; cost 114/eu de persoana nu cu Law cost ci cu Austrian Lines, care are in general bilete de 150-160 eu dar mai scapa niste promotii de care, la plesneala, am beneficiat si noi). Am ales un hotel cam periferic, peste Dunare (4 stele, cu 84 eu/noapte) si care in fata usii de intrare avea gura unui metrou care circula la 30-40 de secunde si facea 8 minute pana in centrul-centrului Stefanplatz.

Si acum sa va povestesc de transport: Viena este foarte bine vascularizata, asa incat prin combinatia catorva mijloace de transport, in maximum un sfert de ora ajungi cat de departe ti-ai propune (ex. Belvedere sau casa HundertWasser). Exista o serie de carduri valabile pe toate mijloacele de transport pe care le compostezi numai prima data (inregistreaza ora si ziua), dupa care circuli in intervalul platit, cat si unde vrei fara a-l mai perfora. Noi am optat pentru cardul de 72 de ore cu 18 eu. dar pe baza lui aveai reducere 10-20% la majoritatea muzeelor, unele restaurante si spectacole. Exact dupa 72 de ore isi pierdea valabilitatea si daca te prindea dadeai sute de euro amenda+contraventie. Deci am luat fiecare cate doua iar ultima zi un bilet de 24 ore mai putin avantajos.

Spre deosebire de alta capitale unde metroul functioneaza de la inceputul secolului trecut si e murdar, intortochiat, cu liniile prost semnalate (Paris, New York), aici e farmacie de curatenie si rigurozitate nemteasca de organizare (austriecii sunt mai lasa-ma sa te las dar metroul e facut de nemti). Pe langa scari rulante, scari cu trepte, toate statiile au cate un ascensor cu usi de sticla la fiecare capat, astfel incat femeile cu copii in carut, infirmii in carucioare, bagajistii cu valize, nu au probleme. A fost o mana cereasca pentru genunchii mei!

Tramvaiele, deasemeni toate noi, au ferestre mari cum sunt vitrinele de magazine asa ca se poate filma prin ele (de ex. cum sa faci foto sau film pe ringul principal de 4 km pe o ploaie deasa care nu se mai oprea? ) ; in statii, se coboara o treapta actionata electric pentru ca cel care are dificultatu la urcare sa nu faca niciun efort. In fiecare statie e afisat traseul, liniile cu care se intalneste, harta cartierului cu "aici sunteti" si orarul de functionare. Daca zice ca vine la 11.53, pai la 11.53 te-ai urcat in el.

Autobuze mari nu prea am vazut ci linii dotate cu vehicole mici gen maxitaxi, care se strecoara mai usor prin aglomeratie. Care aglomeratie? Austriecii au un mod linistit de a merge pe strada, de a conduce, de a traversa, de a vorbi, toate acestea inducandu-ti o stare de liniste pe care nu am intalnit-o decat poate in tarile nordice.

Romanii pe care i-am intalnit aproape prin toate locurile inclusiv, (foarte frumos) in muzee vorbeau tare, ca italienii si spaniolii. Cei de pe strada sau autobuz, crezand ca nu sunt intelesii, isi schimbau impresii despre cazinouri (pierduse unul 450 eu, Doamne, Dumnezeule! ), altul ne-a acostat sa ne arate Viena, altii veneau de la munca si-si barfeau patronul cu "da-l in... ma-sii de nemtalau! ", - ca la noi-, iar o tigancusa cu blugi si buricul in ploaie, frumusica dealtfel, a vrut sa ne bage pe gat o poveste ca nu are bani sa se intoarca in Romania sa-si vada copiii. Asta a fost in primele zile. Dupa aceea vorbeam intre noi numai cand nu era nimeni in jur.

Departe de mine gandul si pretentia sa fac o prezentare exhaustiva a minunatiilor pe care le-am vazut; nu am nici pregatirea, nici tupeul de a discuta despre cutare sau cutare tablou, stil arhitectonic sau sculptura. Emotia apare cand vezi cu ochii tai, asa ca luand riscul de a ma repeta, faceti tot posibilul sa ajungeti la Viena, chiar pe timp ploios si vantos- e la o aruncatura de bat si, cu trenul, masina sau avionul, la pensiune sau hotel, nu e un cap de tara.

Ca tot romanul am inceput excursia "pi schentru", adica cu Catedrala Sf. Stefan. Cu o silueta svelta, cu turnuri inalte din care unul se apropie de 150 m, cu acoperis din tigle multicolore este adevarata emblema a orasului avand inceputurile in jurul anilor 1100. Secol dupa secol a fost impodobita cu opere de arta din care un amvon construit in anii 1500 de Pilgram reprezinta atractia principala. Mai are si o statuie a Fecioarei Maria din sec. XIV, dar important e ca prin proportii si lumina data de vitralii traiesti starea de sfiala si poate de intimidare in fata unei extraorsinare opere de arta. In fata catedralei mi s-a parut de prost gust amplasarea unei constructii ultramoderne din sticla si aluminiu (magazine scumpe) al carei stil e total opus celui al catedralei si imobilelor din jur.

Centrul orasului e pietonal si din nou ca tot romanul am inceput sa cascam gura la vitrinele de pe Kartnernstrasse. Mamaaaa! Cladiri in stil baroc, cafenele elegante, magazine de firma din care fitele din Romania isi fac shoppingul saptamanal ("vai tu, dar e mai ieftin la Viena"). Sunt insa si buticuturi si souvenirs pentru toate pungile, si MC Donald's, si alt fast food convenabil Nord Sea. Ne-am dotat si noi fara sa fim fitosi cu doua jachete de fas impermeabil cu fermoar, buzunare si gluga (20 eu/buc), fara de care, cu umbrela intr-o mana, aparatul in alta, sepcuta de-a-dura suflata de vant, am fi ratat 80% din excursie.

Mentinandu-ne pe teritoriu lumesc, aflati ca am si mancat pe Kartnernstrasse, bineinteles ca un snitel enorm asezat pe un munte de cartofi pai+ ceva salata+ una halba bere+ un brauncafe mare, la acelas pret cu cel practicat intr-un cartier marginas (cca 15 eu/pers). Adio diete hipocalorice dar la nivel de zece ore in picioare sau de mers s-a ars totul.

Asi vrea sa va povestesc despre cateva destine, asa cum le-am inteles eu ca s-au derulat:

Maria Tereza a fost prima femee care a condus imperiul timp de 40 de ani cu mana de fier in cea de a doua jumatate a sec. XVIII. In dorinta de a mentine dinastia a nascut 16 copii, din care 11 au ajuns adulti. Si-a casatorit fiica de 15 ani Marie-Antoinette cu regele Frantei Louis XVI dar aceasta a avut un destin tragic murind ghilotinata in revolutia franceza. Maria Tereza avea un gust artistic desavarsit. A transformat un pavilon de vanatoare in palat de vara, Schonbrunn. An de an proiectele ei au prins contur, ridicand un etaj pentru numerosii sai copii, deschizand teatrul si amenajand parcul cu fantana lui Neptun, grupul statuar Gloriette si una din primele gradini zoologice din lume. Aceasta femeie aparent dura isi adora sotul si dupa moartea neasteptata a acestuia, sonetele scrise de ea evocau drama singuratatii. In 1780, la decesul ei, intregul domeniu Schonbrunn ajunsese deja la stralucirea pe care o vedem si astazi.

Acum asi vrea sa va povestesc de Sissi, sotia imparatului Frantz Iosif, un personaj nefericit si controversat, o Diana a timpurilor trecute. Viitorul ei sot, deja imparat, urma sa se casatoreasca cu sora ei dar la vederea lui Sissi, o tanara superba de 16 ani, a rupt logodna si a cerut-o in casatorie pe aceasta. Desi si ea l-a iubit toata viata si nu i se cunoaste nicio legatura extraconjugala, au stat mai mult despartiti, ea consumandu-si viata in calatorii. Ca si Diana a incercat sa-si impuna un stil de viata modern, cu sport, gimnastica, dieta, fapt care i-a adus dezaprobarea soacrei Sofia, o femee al carei singur tel in viata a fost sprijinirea ca imparat al fiului ei Frantz Iosif. Sofia ii conferise lui Sissi numai rolul de a face copii, ori tanara imparateasa era inteligenta, culta, vorbea limbi straine si a fost artizana alipirii Ungariei la imperiu. Neglijata de sot, isi petrecea toata ziua intretinandu-si frumusetea. Atat la Hofburg cat si la Schonbrunn am vazut sali de gimnastica cu aparate si dotate cu cantar. Manca putin, noaptea isi punea pe fata masti cu carne sau fructe iar intretinerea parului lung pana la calcaie dura cateva ore pe zi. Coafeza, hair-stylista cum se spune acum, era singura confidenta si din memoriile ei s-a aflat drama singuratatii lui Sissi. Dupa ce a nascut patru copii a intrerupt relatiile intime cu imparatul si a inceput sa calatoreasca in lume sub alt nume. Mai mult, i-a gasit imparatului o amanta, o actrita in voga. Cand se intorcea la Viena era sufocata de canoanele impuse la curte. Nu i-a fost permis sa se ocupe de copii. De la 30 de ani nu s-a mai lasat fotografiata iar cand mergea la teatru sau opera isi ascundea fata sub un evantai. Frumusetea ei devenise un mit si vienezii o adorau pentru asta. A pierdut primul copil fiind acuzata de soacra ca ea ar fi fost de vina, desi oricum copiii erau crescuti de doici dar marea drama a fost sinuciderea unicului fiu Rudolf, care impreuna cu contesa Maria Vecera si-au pus capat zilelor la Mayerling. Sissi a purtat doliu pana la sfarsitul vietii cand a fost injunghiata de un revolutionar la Geneva. Intr-una din scrisori scria ca singura dragoste a fost Frantz Iosif dar "pacat ca este imparat".

Frantz Iosif a domnit 70 de ani si dupa moartea lui Sissi nu s-a mai recasatorit. Am vazut o fotografie cu el prabusit langa sicriul ei. Avea multa sensibilitate sub masca de disciplina cazona pe care si-o impusese de mic copil in scoala militara. Biroul lui era plin de fotografii de familie cu copii si nepoti dar la loc de cinste trona portretul lui Sissi. El se considera primul functionar al statului si ziua sa de lucru incepea la 5 dimineata, dupa ce, parasind patul tare, soldatesc, in care dormea numai 4-5 ore, se spala in lighean cu apa rece si-si facea rugaciunea de dimineata. A fost lovit de multe drame personale pentru care a suferit dar care nu l-au facut sa neglijeze consolidarea imperiului ajuns la apogeul sau. Fratele sau, imparatul Maximilian al Mexicului a fost executat de revolutionari, fiul si mostenitorul tronului s-a sinucis iar cel care avea sa preia tronul, Fedinand a fost ucis impreuna cu sotia in 1914 la Sarajevo, fapt care a condus la inceperea primului razboi mondial. La muzeul militar am vazut automobilul ciuruit de gloante si vestonul patat de sange al celui care ar fi trebuit sa duca mai departe faima imperiului. Dupa moartea lui Frantz Iosif in 1916 si pierderea razboiului, ultimul imparat al Austro-Ungariei a domnit numai doi ani fiind fortat sa abdice. Imperiul habsburgic s-a destramat, Austria a ramas o tarisoara mica dar care poarta in ea stralucirea vremurilor trecute.

---

VIZUALIZĂRI: 3360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI